Work permit registration via online portal recognized as valid prior to residence permit expiry; refusal annulled and authority ordered to re-examine.

Şedinţa publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Prahova, a solicitat anularea Deciziei nr. x/SIPH/BA emisă de pârât şi acordarea avizului de angajare. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului la soluţionarea pe fond a cererii sale, în termen de 5 zile de la pronunţarea instanţei, sub sancţiunea plăţii unei amenzi pe zile de întârziere.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 214 din 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Prahova, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că prima instanţă a încălcat scopul şi spiritul O.G. nr. 25/2014, dar şi art. 28 alin. (2) şi (4), art. 17 din O.U.G. nr. 25/2014, art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.

Recurenta-reclamantă a considerat că instanţa de fond a reţinut greşit că depunerea cererii online nu echivalează cu înregistrarea cererii în sensul art. 28 din O.U.G. nr. 25/2014. Astfel, când a apreciat că data relevantă este cea a prezentării fizice a dosarului (08.09.2023), judecătorul fondului a ignorat faptul că cererea a fost formulată online în 26.06.2023, înainte de expirarea permisului de şedere (29.08.2023).

În opinia recurentei, autoritatea pârâtă este singura responsabilă de stabilirea cu întârziere a datei prezentării fizice a documentelor, având în vedere că reclamanta a respectat toate obligaţiile legale şi a utilizat mijloacele puse la dispoziţie de autoritate, în condiţiile în care documentele nu pot fi depuse fizic mai devreme decât data programării stabilite în portalul online.

Sistemul creat de pârât nu permite accesul mai rapid la programare, fapt ce generează o imposibilitate obiectivă de respectare a termenului.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că instanţa şi pârâtul au ignorat natura sistemului online, prin care se face o analiză preliminară a documentelor încărcate electronic, iar data programării este stabilită de autoritate, în cunoştinţă de cauză, inclusiv asupra datei de expirare a permisului. Astfel, dacă încărcarea documentelor nu avea valoare juridică, nu s-ar fi cerut în prealabil încărcarea lor în platformă.

S-a evidenţiat crearea unui precedent periculos şi abuz de putere, întrucât petenţii nu au control asupra datei programării, dar sunt sancţionaţi pentru faptul că respectă programarea stabilită de autoritate. În acest fel, se creează o discriminare între cei care, în mod aleatoriu, primesc termene mai rapide şi ceilalţi, încălcându-se astfel principiul egalităţii în faţa legii şi al tratamentului nediscriminatoriu.

Recurenta-reclamantă a susţinut că emiterea avizului chiar şi după expirarea permisului ar fi dus la prelungirea valabilităţii permisului de şedere, autoritatea pârâtă având mijloacele legale de soluţionare favorabilă a cererii, dar a ales o abordare formalistă, care afectează în mod grav drepturile sale.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

4. Apărările intimatului

Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Prahova a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

La data de 16.06.2023 a încetat contractul de muncă al cetăţeanului străin B. cu societatea C. S.R.L., astfel cum reiese din Decizia nr. 435 din 12.06.2023, încetarea fiind înregistrată în aceeaşi dată.

La data de 26.06.2023 reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o solicitare pe portalul Inspectoratului General Pentru Imigrări în vederea obţinerii unui aviz de angajare în muncă al cetăţeanului străin B., al cărui permis de şedere expira la data de 29.08.2023.

Ulterior, la data de 08.09.2023, societatea reclamantă s-a prezentat la Inspectoratul general pentru Imigrări, Serviciul pentru Imigrări Prahova, pentru a depune documentele în original, copie şi solicitarea tipărită.

Prin adresa nr. x din data de 25.09.2023, pârâtul a comunicat reclamantei că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea cererii, deoarece a expirat perioada de valabilitate a permisului unic, astfel încât nu s-a acordat avizul de angajare solicitat. Pârâtul a invocat prevederile art. 28 alin. (4), art. 17 din O.G. nr. 25/2014 şi art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, arătând că în urma verificărilor efectuate în evidenţele instituţiei, precum şi la Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, s-a constatat că cetăţeanul din Nepal, B., are permisul de şedere expirat din data de 29.08.2023, astfel încât acesta nu mai are calitatea de străin încadrat în muncă.

Învestită cu anularea adresei nr. x din data de 25.09.2023, curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Instanţa de control judiciar reţine că problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză, asupra căreia s-a oprit şi prima instanţă, o reprezintă împrejurarea dacă încărcarea documentelor prevăzute de legislaţia în vigoare în scopul acordării avizului de muncă, prin intermediul aplicaţiei gestionate de Inspectoratul General pentru Imigrări, respectiv www.x.ro în data de 26.06.2023 produce efecte juridice în sensul procedurii prevăzute de art. 28 din O.G. nr. 25/2014.

Cererea înregistrată online a primit un număr de înregistrare valabil, respectiv nr. 798748, în data de 26.03.2023, printr-o procedură internă stabilită de pârât, urmată de analiza documentelor şi programarea solicitantului la o data ulterioară în vederea depunerii în format fizic a documentelor, respectiv la data de 08.09.2023.

Contrar aprecierilor curţii de apel, Înalta Curte constată că solicitarea de prezentare a documentelor în original la sediul pârâtului a fost formulată în considerarea cererii iniţiale care s-a aflat în curs de verificare, neputându-se reţine că este vorba despre o simplă cerere de programare astfel cum susţine intimatul pârât.

Trebuie subliniat şi că legiuitorul prin art. 28 din O.G. nr. 25/2014 nu a instituit obligativitatea depunerii cererilor de acordare a avizului de angajare exclusiv în format fizic, ci a prevăzut necesitatea depunerii cererii la oricare dintre formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări. În aceste condiţii, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, în lipsa unei menţiuni exprese a legiuitorului, rezultând că aceasta poate fi depusă şi în format electronic, astfel cum a şi procedat recurenta-reclamantă.

Argumentele intimatului-pârât, reţinute şi de prima instanţă, în sensul că doar depunerea în format fizic produce efecte juridice, nu sunt însă sprijinite de textul art. 28 din O.G. nr. 25/2014 care, astfel cum s-a arătat anterior, nu condiţionează înregistrarea cererii de depunerea în format fizic a acesteia.

Înalta Curte reţine că solicitarea reclamantei a dobândit dată certă la data de 26.06.2023, potrivit art. 278 alin. (1) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ., moment la care a fost recepţionată de instituţia recurentă şi a primit număr de înregistrare, în timp ce dreptul de şedere legală pe teritoriul României a expirat la data de 29.08.2023.

Sintagma "30 de zile de la data înregistrării" nu se referă la modalitatea de depunere a cererii, stabilind doar că termenul de soluţionare a cererii curge de la înregistrare, iar în speţă cererea a fost înregistrată la data de 26.06.2023.

Este nefondat argumentul că legiuitorul a înţeles să dea prevalenţă doar înregistrării "oficiale", singura aptă să producă efecte juridice, acest argument bazându-se pe refuzul recunoaşterii de către recurenta-pârâtă a cererii depuse online şi considerarea ca reprezentând înregistrare "oficială" doar cererea depusă în format fizic, argument care a fost găsit neîntemeiat de instanţa de control judiciar.

Nu poate fi primit nici argumentul intimatului-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări în sensul că la accesarea portalului instituţiei, utilizatorii sunt avertizaţi cu privire la împrejurarea că depunerea online a cererii nu reprezintă depunerea documentelor în sensul O.G. nr. 25/2014. În acest sens instanţa de recurs reţine că procedura adoptată de pârât a generat în practică confuzii, fiind identificate o serie de litigii cu acelaşi obiect, în care refuzul pârâtului s-a fundamentat pe împrejurarea că ulterior înregistrării online a cererii, dreptul de şedere a solicitantului a expirat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţându-se printr-o serie de decizii de speţă, dintre care amintim deciziile nr. 1332/2023, nr. 2601/2023 sau nr. 3019/2023, pârâtul omiţând să-şi reevalueze practica administrativă conform dezlegărilor date prin aceste hotărâri.

Faţă de aceste considerente, se constată că atât decizia prin care a fost exprimat refuzul pârâtului, cât şi sentinţa instanţei de fond au la bază o premisă greşită, respectiv momentul de la care se calculează termenul prevăzut de art. 28 din O.G. nr. 25/2014, motiv pentru care se impune casarea sentinţei atacate, cu consecinţa anulării Deciziei nr. x/SIPH/BA din data de 25.09.2023.

În continuare, Înalta Curte reţine că instanţa de contencios administrativ soluţionează acţiunea în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar potrivit art. 18 alin. (1) din acest act normativ, poate dispune, după caz, anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ, obligarea autorităţii publice la emiterea unui act administrativ, la eliberarea altui înscris sau la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative. În ipoteza anulării în întregime a actului administrativ, va fi obligată autoritatea pârâtă, dacă este cazul, să emită un alt act administrativ.

Având în vedere modul în care este reglementată procedura soluţionării cererilor adresate Inspectoratului General pentru Imigrări, atât timp cât autoritatea publică nu a procedat la o examinare proprie şi efectivă a cererii, reţinând exclusiv că la data soluţionării cererii - 25.09.2023, cetăţeanul nepalez B. nu mai beneficia de un drept de şedere legală pe teritoriul României, instanţa nu se poate substitui organului administrativ, apreciind în mod direct asupra îndeplinirii de către recurenta-reclamantă a condiţiilor prevăzute de lege, astfel că va obliga pârâtul la soluţionarea cererii privind acordarea avizului de muncă, conform considerentelor prezentei hotărâri.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va admite în parte cererea de chemare în judecată, va anula decizia nr. x/SIPH/BA din 25.09.2023 şi va obliga intimatul-pârât la soluţionarea cererii privind acordarea avizului de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 214 din 25 octombrie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Român pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Prahova.

Anulează Decizia nr. x/SIPH/BA din 25.09.2023 emisă de pârât.

Obligă pârâtul Inspectoratul Român pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Prahova la soluţionarea cererii privind acordarea avizului de muncă pentru cetăţeanul nepalez B..

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 15 mai 2024.