Revision of promotion-exam ruling inadmissible; earlier rejection of judge's annulment appeal stands final.

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Oradea, la data de 15 martie 2021, sub dosar număr x/2021, reclamanta A. a solicitat instanţei anularea în parte a Hotărârii nr. 1552/18.12.2020 - secţie pentru judecători, recunoaşterea dreptului pretins în urma punctajului obţinut la examenul de promovare efectivă din perioada august- decembrie 2020, acela de a fi declarată admisă şi promovată efectiv la secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Arad şi invalidarea în parte a concursului de promovare menţionat, întrucât nu au fost respectate condiţiile prevăzute de Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1348/2019, fiind încălcate dispoziţiile art. 30 alin. (1), art. 36 alin. (3) din Regulamentul de promovare, art. 125 alin. (2) şi art. 1 alin. (4) şi alin. (5) din Constituţia României.

Prin sentinţa nr. 60/CA/2021 - P.I. din 26 mai 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

2. Decizia instanţei de recurs şi contestaţia în anulare formulată

Prin decizia nr. 3267 din data de 7 iunie 2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 60 din 26 mai 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., A. a formulat contestaţie în anulare.

3. Hotărârea contestată pe calea de atac a revizuirii

Prin decizia nr. 3692 din 29 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3267 din 7 iunie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

4. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 3692 din 29 iunie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2022, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 21 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea căii de atac, în contextul expunerii situaţiei de fapt şi a reluării argumentelor din cererea de recurs şi din contestaţia în anulare, revizuenta a susţinut că instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare nu s-a pronunţat asupra motivului de recurs referitor la nerespectarea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi nici asupra motivului legat de nerespectarea calendarului concursului, de faptul că s-a abrogat ulterior articolul în baza căruia a formulat opţiunea candidatul care a susţinut concursul pe o specializare diferită, toate aceste aspecte fiind omise.

În concluzie, revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa schimbării deciziei nr. 3692/29.06.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 în sensul admiterii contestaţiei în anulare.

5. Apărările formulate în revizuire

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, în opinia sa, calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul, nefiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

S-a mai susţinut că ceea ce invocă revizuenta în susţinerea cererii de revizuire nu se referă la o pronunţare minus petita prin raportare la soluţia de respingere a contestaţiei în anulare, argumentele revizuentei constituind, în realitate, critici referitoare la modalitatea în care instanţa de recurs a soluţionat contestaţia în anulare, nefiind vorba despre existenţa unei depăşiri a limitelor învestirii instanţei sau omisiunea de a se pronunţa asupra unui lucru cerut, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, intimatul a invocat şi excepţia lipsei de interes în formularea cererii de revizuire. În acest sens, intimatul a arătat că revizuenta nu mai justifică niciun interes actual în susţinerea demersului judiciar promovat, atâta timp cât aceasta nu mai are calitatea de judecător, fiind eliberată din funcţie prin pensionare prin Decretul nr. 796 din data de 15.04.2024 emis de Preşedintele României.

Cu privire la fondul cererii de revizuire, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată.

6. Aspecte procesuale

În cursul soluţionării cererii de revizuire, anterior primului termen de judecată din 06.05.2015, respectiv la 05.05.2025, revizuenta A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a doua C. proc. civ. şi art. 509 alin. (2) din acelaşi cod, pentru care a fost constituit dosarul asociat numărul x/2024, conform dispoziţiilor art. 104 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea nr. 20/2023 a Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 274 din 3 aprilie 2023.

Totodată, la aceeaşi dată de 05.05.2025, revizuenta A. a depus şi două cereri de recuzare împotriva doamnelor judecător B. şi C., membre ale Completului C1, învestit cu soluţionarea cererii de revizuire.

Prin încheierea de şedinţă de la data de 6 mai 2025, a fost respinsă cererea de recuzare, iar prin rezoluţia preşedintelui completului de judecată din data de 06.05.2025, a fost stabilit termen de pronunţare a cauzei la 13.05.2025.

7. Considerentele şi soluţia asupra cererii de revizuire

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac, urmează să admită excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare şi să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Prin cererea dedusă judecăţii, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3692 din 29 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, apreciind ca fiind incidente motivele de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a faptului că instanţa nu ar fi analizat argumentele sale în susţinerea contestaţiei în anulare şi nu s-a pronunţat asupra motivului de recurs referitor la nerespectarea calendarului concursului.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (1) s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (...)". Alin. 2 al aceluiaşi articol statuează că "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Concepută drept o cale extraordinară de atac având ca scop, în principiu, îndreptarea erorilor săvârşite în legătură cu starea de fapt stabilită prin hotărârea executorie sau definitivă, textul legal evocat, ce dă sediul materiei revizuirii, stabileşte, în regulă generală, că sunt supuse revizuirii hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi, prin excepţie, că pot fi supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, pentru motivele de revizuire expres şi limitativ prevăzute la pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-11.

Cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului pendinte, este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare, având în vedere temeiul juridic invocat (art. 509 alin. (1) pct. 1) prezenta cerere de revizuire este supusă regulii generale de admisibilitate, respectiv, aceea ca prin hotărârea supusă revizuirii instanţa de judecată să se fi pronunţat asupra fondului ori să fi evocat fondul.

În cauză, prin decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac, instanţa supremă a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de parte împotriva deciziei nr. 3267/07.06.2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinţei nr. 60/26.05.2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Este de menţionat că, pe calea contestaţiei în anulare pot fi valorificate doar nereguli procedurale, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond din cadrul litigiului ce au fost soluţionate de instanţă în mod definitiv.

Or, decizia de respingere a unei contestaţii în anulare nu se încadrează în categoriile hotărârilor judecătoreşti prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., neputând face obiect al revizuirii, deoarece nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei sau care evocă fondul.

În consecinţă, având în vedere faptul că decizia prin care s-a respins contestaţia în anulare nu se circumscrie hotărârilor care evocă fondul, rezultă că revizuirea exercitată împotriva acestei decizii nu întruneşte cerinţa impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

În egală măsură, nu este întrunită nici cerinţa privind nepronunţarea asupra unui lucru cerut - minus petita - prevăzută la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece incidenţa acestui motiv de revizuire este condiţionată de existenţa unor inadvertenţe între obiectul pricinii deduse judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât, fiind vizat obiectul cererii, iar nu mijloacele de apărare sau argumentele care au condus la soluţia pronunţată ori modul în care instanţa de control judiciar a procedat la analiza legalităţii hotărârii atacate.

Aşa cum s-a statuat în mod constant în literatura juridică şi în jurisprudenţă, acest motiv de revizuire, care este o aplicare a principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii, se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanţa, deci la pretenţiile concrete formulate de părţi prin cereri având natura juridică a cererii de chemare în judecată. Nu se poate vorbi de minus petita în cazul omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra altor cereri decât cele privind obiectul cererilor de chemare în judecată.

Susţinerile revizuentei privesc, în esenţă, nemulţumiri ale acesteia cu privire la soluţiile definitive pronunţate de instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare şi cea de recurs, precum şi de raţionamentul acestora, nefiind vorba despre omisiunea de a se pronunţa asupra unui lucru cerut, în sensul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, respingând contestaţia în anulare, instanţa supremă nu s-a pronunţat minus petita întrucât nu a omis soluţionarea unui capăt de cerere, ci a analizat motivele invocate în cauză în raport de dispoziţiile legale incidente contestaţiei în anulare.

Nu în ultimul rând, revizuenta a făcut trimitere şi la dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text potrivit căruia "constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată".

Or, după cum se observă în cuprinsul cererii de revizuire, revizuenta nu a formulat nicio critică care să vizeze pretinsa încălcare a principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 fiind invocate doar în mod formal.

În acest context, raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, fiind formulată pentru motive care nu se circumscriu cazurilor de revizuire invocate.

În caz contrar, dacă revizuirea ar fi admisibilă, ar însemna ca instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., să exercite un control judiciar efectiv asupra hotărârii definitive, inclusiv asupra chestiunilor litigioase care au dobândit autoritate de lucru judecat, aspect nepermis, întrucât ar fi deturnată într-o cale de atac de reformare.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obţine o rejudecare a cauzei, deoarece s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate a hotărârilor judecătoreşti definitive, principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei şi Mitrea contra României, Stanca Popescu contra României).

Dată fiind soluţia astfel pronunţată, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune a analiza excepţia lipsei de interes în formularea cererii de revizuire, invocată de către intimat prin întâmpinare.

8. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în revizuire

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 248 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respingere ca inadmisibilă calea extraordinară de atac declarată de revizuentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 3692 din data de 29 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 mai 2025.