Nullity of integrity agency evaluation report for failure to notify asset holder of significant discrepancies before collecting non-public data and improper case redistribution

Şedinţa publică din data de 9 mai 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 17.03.2023, reclamanta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 şi art. 194 şi următoarele din C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâţii COMISIA DE CERCETARE A AVERILOR DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANŢA, A., B. şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanţa nr. 1/23.02.2023 emisă de Comisia de cercetare a averilor constituită în baza Legii nr. 115/1996 din cadrul Curţii de Apel Constanţa, cu consecinţa trimiterii cauzei Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în vederea sesizării Curţii de Apel Constanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 257 din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia de Contencios Administraiv şi Fiscal a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta AGENTIA NATIONALA DE INTEGRITATE, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., COMISIA DE CERCETARE A AVERILOR DE PE LANGA CURTEA DE APEL CONSTANTA şi MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act administrativ - Ordonanţa nr. 1/23.02.2023.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 257 din 10 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii primei instanţe, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

În esenţă, în motivare, a arătat, contrar celor retinute de instanţa de fond, că sub aspect procedural, au fost respectate toate etapele şi procedurile activităţii de evaluare aşa cum sunt acestea prevăzute de Legea nr. 176/2010, inclusiv în ceea ce priveşte informarea persoanei evaluate.

În speţă, după informarea persoanei evaluate despre declanşarea procedurii de evaluare informare care s-a efectuat la data de 06.05.2014 prin adresa nr. x/06.05.2014, în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, s-a procedat la solicitarea de date, documente si informaţii de la instituţii si autorităţi publice, persoane fizice si juridice, care sunt necesare desfăşurării activităţii de evaluare.

În mod eronat, instanţa de fond a reţinut faptul că "anterior informării din data de 15.07.2021 (a doua informare n.n.) au fost însă emise de inspectorul de integritate mai multe adrese cu solicitarea de informaţii care nu sunt publice despre veniturile încasate de persoana evaluată şi soţia sa şi despre bunurile familiei (...)" astfel încât "în mod corect prin ordonanţa contestată s-a dispus clasarea, având în vedere nulitatea absolută expres prevăzută de legiuitor a actelor întocmite fără respectarea obligaţiei de informare reglementată de art. 14 din Legea nr. 176/2010(...)"

Or, din momentul informării persoanei evaluate cu privire la declanşarea procedurii de evaluare, inspectorul de integritate putea, conform legii, solicita date şi informaţii de la diferite entităţi pentru efectuarea şi finalizare evaluării.

În acest stadiu al dosarului de evaluare, respectiv la momentul primei informări, inspectorul de integritate nu deţine decât informaţiile din eventuala sesizare (dacă este cazul) precum şi informaţiile publice transmise de către instituţii publice(adresa persoanei evaluate, declaraţiile de avere şi interese depuse etc).

Astfel, contrar celor reţinute de Curtea de apel, nu poate fi pusă în discuţie obligativitatea solicitării unui punct de vedere persoanei evaluate deoarece, în acest stadiu, inspectorul de integritate nu se află în posesia niciunui document cu privire la evaluarea persoanei evaluate şi nu poate pune la dispoziţia acesteia informaţii cu privire ta evaluarea averii (pentru că în acest stadiu nu a fost identificată nicio diferenţă de către inspectorul de integritate cu privire la care persoana evaluată să îşi expună punctul de vedere).

Ulterior, după primirea informaţiilor solicitate şi analizarea lor, inspectorul de integritate începe activitatea de evaluare propriu-zisă, şi dacă identifică o diferenţă nejustificată este obligat să solicite punctul de vedere al persoanei evaluate.

După cum rezultă din probatoriul administrat inspectorul de integritate şi-a îndeplinit obligaţiile cu privire şi la cea de-a doua informare a intimatului, informare prevăzută de Legea nr. 176/2010, în momentul identificării elementelor in sensul existentei unei diferenţe nejustificate.

Astfel, prin adresa înregistrată la Agenţie sub nr. x/5.07.2021. intimatul a fost informat despre identificarea unor diferenţe semnificative şi a fost invitat să prezinte date şi informaţii, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris, şi, totodată, a fost informat că are dreptul să fie asistat sau reprezentată de avocat, informare în urma căreia intimatul a transmis un punct de vedere înregistrat la Agenţie sub nr. x/16.08.2021.

Din analiza prevederilor legale incidente, rezultă faptul că, doar în momentul identificării diferenţei nejustificate, inspectorul de integritate are obligaţia de a informa persoana evaluată cu privire la acest aspect şi de a - i solicita un punct de vedere, obligaţie îndeplinită în speţă.

Astfel, procedura de înştiinţare reglementată de Legea nr. 176/2010 a fost îndeplinită, A. fiind informat prin intermediul unor scrisori recomandate atât despre declanşarea activităţii de evaluare cât şi despre identificarea unei diferenţe nejustificate în patrimoniul său.

Referitor la pretinsa încălcare a procedurii de repartizare aleatorie a lucrării nr. 17561/A/II/17.04.2014 a arătat că, în mod eronat, instanţa de fond a susţinut faptul că pârâta nu ar fi făcut dovada situaţiei de fapt care a determinat redistribuirea lucrării cu numărul amintit.

Or, la dosarul cauzei a fost depusă solicitarea motivată nr. 26061/A/II/27.07.2017, formulată de inspectorul de integritate C., fapt confirmat şi de Comisia de cercetare a averilor care, în cuprinsul Ordonanţei nr. 2023, prin care fost respinsă plângerea prealabilă formulată de instituţia noastră împotriva Ordonanţei nr. 1/23.02.2023, plângere ce reprezintă un act procedural ce preceda cererea de chemare în judecată.

Prin ignorarea probatoriului administrat în etapele anterioare de soluţionare a cauzei, judecătorul fondului, în raport de prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., nu şi-a îndeplinit rolul activ, în scopul pronunţării unei hotărâri corecte şi legale, şi nu a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii.

Pe de altă parte, instanţa de fond interpretează în mod eronat prevederile art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010, care reglementează cazurile în care, datorită intervenţiei unor anumite împrejurări, este necesară o nouă repartizare a unei lucrări, repartizare de asemenea aleatorie conform alin. (1) al art. 9.

În concluzie, a solicitat instanţei admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi transmiterea cauzei către Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în vederea continuării procedurii de evaluare a averii intimaţilor - pârâţi.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii - pârâţi A. si B. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de recurs, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în cauza de faţă aceasta fiind dată cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente speţei.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, pentru următoarele considerente:

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prin raportul de evaluare nr. x/28.07.2022 Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 8, art. 9 alin. (1), art. 10 lit. b), d) şi f), art. 11, art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 13, art. 14, art. 15, art. 16, art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, a sesizat Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Constanţa în vederea începerii acţiunii de control privind averea deţinută de A., inspector-şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Constanţa.

În motivarea raportului s-a reţinut, în esenţă, că în anul 2013, A. a obţinut venituri totale în sumă de 184.619 RON şi a efectuat cheltuieli în cuantum, de 528.751 RON, rezultând o diferenţă de 344.132 RON, echivalentul sumei de 77.875,5 euro.

Prin Ordonanţa nr. 1 din 23 februarie 2023 a Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a admis excepţia de nulitate a raportului de evaluare nr. x/28.07.2022 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, a fost constatată nulitatea acestui raport şi s-a dispus clasarea acţiunii de control iniţiată de Agenţia Naţională de Integritate faţă de persoana cercetată A. şi soţia acestuia, B..

Împotriva Ordonanţei nr. 1 din 23 februarie 2023 s-a formulat plângere prealabilă de către reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, care a fost respinsă prin Ordonanţa nr. 2 din 12 aprilie 2023 a Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Ordonanţa de clasare emisă în baza art. 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996 reprezintă act administrativ şi poate face obiectul acţiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate cu o cerere privind verificarea motivelor de nelegalitate ale ordonanţei de clasare şi că nu se poate substitui Comisiei de cercetare a averii din cadrul Curţii de Apel Constanţa şi nici instanţei sesizate în condiţiile art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996.

Judecătorul fondului a apreciat caracterul neîntemeiat al pretenţiilor deduse judecăţii şi a respins acţiunea formulată de autoritate, reţinând în motivare că nu se confirmă niciuna din criticile de nelegalitate aduse Ordonanţei nr. 1 din 23 februarie 2023, emise în temeiul art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996.

Împotriva acestei soluţii, a formulat cerere de recurs, întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta Agenţia Naţională de Integritate care a invocat încălcarea de prima instanţă a dispoziţiilor legale referitoare informarea celui cărui avere este verificată(art. 14 din Legea nr. 176/2010) şi a celor referitoare la redistribuirea lucrărilor (art. 9 din Legea nr. 176/2010).

În cadrul controlului judiciar, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este apreciat ca fiind nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevede:

"Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.", iar potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispoziţiilor citate în precedent, Înalta Curtea reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate.

În aceste condiţii, trebuie subliniat că, în cadrul procesual al recursului, instanţa de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar argumentele vizând modalitatea de interpretare şi apreciere de către instanţa de judecată a probatoriilor administrate în cauză şi a situaţiei de fapt constituie critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a sentinţei recurate.

În continuare, cu referire la critica din recurs formulată de reclamantă prin care aceasta a susţinut că a adus la îndeplinire obligaţia legală de informare a persoanei care este subiect al cercetării averii, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 13 - (1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori informaţii care nu sunt publice.

(2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată potrivit dispoziţiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută.

Art. 14 - (1) Dacă din activitatea de evaluare rezultă că există diferenţe semnificative, în sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informată şi invitată potrivit alin. (1) poate să prezinte inspectorului de integritate date sau informaţii pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

(3) Informarea şi invitarea se fac prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat şi are dreptul de a prezenta orice probe, date ori informaţii pe care le consideră necesare.

(5) Dacă persoana a cărei avere este controlată este căsătorită ori dacă are copii în întreţinere, în sensul Codului familiei, evaluarea se va extinde şi asupra averii soţului/soţiei şi, după caz, asupra averii copiilor aflaţi în întreţinere".

Art. 13 din Legea nr. 176/2010 prevede obligaţia Agenţia Naţională de Integritate de a informa persoana evaluată cu privire la faptul că s-a început activitatea de evaluare de către Agenţia Naţională de Integritate.

Această obligaţie impusă expres de legiuitor a fost respectată de Agenţia Naţională de Integritate care, prin adresa nr. x/06.05.2014, a adus la cunoştinţă pârâtului faptul că s-a început activitatea de evaluare.

Din momentul informării persoanei evaluate Agenţia Naţională de Integritate putea, conform art. 13 alin. (1) lit. b), solicita date şi informaţii care nu sunt publice de la diferite persoane fizice sau juridice.

La momentul informării persoanei evaluate cu privire la faptul că s-a început activitatea de evaluare, Agenţia Naţională de Integritate nu deţinea decât informaţiile publice transmise de către instituţii publice şi eventual cele din cererea de sesizare a ANI.

Pe de altă parte, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, dacă din activitatea de evaluare rezultă că există diferenţe semnificative, în sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate are obligaţia informării persoanei cercetate despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

Această informare care are ca obiect comunicarea existenţei unor diferenţe semnificative, în sensul prevederilor art. 18 din lege, este diferită de informarea care are ca obiect comunicarea începerii activităţii de evaluare, făcută conform dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din lege.

Sancţiunea nulităţii absolute a actelor întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, prevăzută de dispoziţiile art. 13 alin. (2) din lege, intervine numai dacă persoana cercetată nu a fost informată şi invitată potrivit dispoziţiilor art. 14, respectiv nu a fost informată de existenţa unor diferenţe semnificative, în sensul prevederilor art. 18 din lege şi invitată să prezinte un punct de vedere.

În consecinţă, contrar susţinerilor reclamantei şi în acord cu prima instanţă, sancţiunea nulităţii absolute a actelor întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice nu intervine în cazul în care aceste date sau informaţii au fost solicitate persoanelor fizice sau juridice după momentul informării pârâtului despre declanşarea procedurii de evaluare a averii sale.

Dimpotrivă, Comisia de cercetare a averilor a aplicat această sancţiune deoarece datele sau informaţiile care nu sunt publice au fost solicitate de Agenţia Naţională de Integritate de la diferite persoane fizice sau juridice după identificarea existenţei unei diferenţe semnificative, în sensul prevederilor art. 18 din lege, fără ca pârâtul să fie informat de acest fapt şi invitat să formuleze un punct de vedere. Astfel, anterior datei de 15.07.2021 când a fost informat pârâtul, au fost emise de inspectorul de integritate mai multe adrese pentru obţinerea de informaţii care nu sunt publice.

Prin urmare, primul motiv de nelegalitate invocat de reclamantă referitor la respectarea dreptului persoanei de a fi informată, anterior obţinerii datelor şi informaţiilor care nu sunt publice, nu se confirmă.

În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamate referitoare la faptul că, urmare a unei aprecieri greşite a normelor de drept ce reglementează activitatea de redistribuire a lucrărilor în interiorul Agenţiei Naţionale de Integritate, prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală, Înalta Curte reţine că şi această alegaţie este nefondată.

Din analiza circumstanţelor factuale, Înalta Curte reţine că în mod corect a constatat Comisia de cercetare a averilor că pentru aceeaşi lucrare s-au realizat două distribuiri în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, aparent fără nicio justificare legală pentru cea de a doua distribuire.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine, în acord şi cu prima instanţă, că situaţia de fapt a redistribuirii lucrării ce-i viza pe pârâţi (a 2-a redistribuire) nu se putea realiza tot în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, ci trebuia să se realizeze în temeiul alin. (2) al aceluiaşi articol şi doar pentru motivele expres şi limitativ indicate de textul de lege.

Mai mult, o asemenea necesitate obiectivă de redistribuire a lucrării trebuia să fie probată de reclamantă, care fără a produce dovezi în acest sens, a susţinut în faţa primei instanţe dar şi în recurs că repartizarea lucrării către un al inspector de integritate a fost determinată de mutarea inspectorului de integritate C. la Serviciul de Analiză şi Prevenţie.

Or, având în vedere prevederile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, "principiile după care se desfăşoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidenţialitatea, imparţialitatea, independenţa operaţională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum şi prezumţia dobândirii licite a averii", Înalta Curte reţine că redistribuirea lucărilor nu se putea realiza de maniera efectuată de autoritate, ci trebuia să se dispună cu nerespectarea principiilor legale anterior amintite şi pentru cazurile expres prevăzute de lege cu privire la repartizarea ulterioară a lucrării.

Aşadar, prima instanţă a pronunţat şi din perspectiva acestei critici aduse în recurs o soluţie legală şi corectă care se impune a fi menţinută în cadrul controlului judiciar.

În consecinţă, nefiind identificate motive de reformare ale hotărârii de la fondul cauzei, niciuna din alegaţiile aduse prin calea de atac a recursului nefiind aptă a conduce la modificarea soluţiei primei instanţe, Înalta Curte va menţine sentinţa Curţii de Apel Constanţa.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 257 din 10 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 mai 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.