Sufficiency of reasoning for suspending civil litigation pending related criminal investigation

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual. Cererile de recurs

Prin cererile înregistrate pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019*, pârâţii Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinţi şi Combinatul de Celuloză şi Hârtie S.A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi intimata-pârâtă Inspecţia Muncii, au declarat recurs fiecare împotriva sentinţei nr. 206 din data de 13 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, având ca obiect "anulare act administrativ".

2. Soluţia instanţei de recurs

Prin încheierea din data de 30 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova a suspendat judecata cererilor de recurs, până la soluţionarea dosarului penal înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. x/2023*.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de suspendare de la pct. 2, intimatul-reclamant A. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate, repunerea pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii recursurilor,

În susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul arată că instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., întrucât nu s-a pronunţat asupra excepţiei nulităţii recursurilor formulate de pârâte, excepţie de ordine publică ce trebuia analizată cu prioritate. Suspendarea cauzei a fost dispusă fără a se verifica admisibilitatea recursurilor, deşi soluţionarea excepţiei ar fi făcut inutilă cercetarea în fond şi, implicit, suspendarea. Se mai susţine că instanţa de recurs a depăşit limitele sesizării, încălcând art. 397 C. proc. civ., întrucât a fost investită exclusiv cu soluţionarea recursului împotriva sentinţei nr. 206/2023, care privea contestarea parţială a unui proces-verbal de cercetare, iar suspendarea cauzei în raport cu un dosar penal care nu vizează aspectele contestate extinde nepermis cadrul procesual. De asemenea, se invocă încălcarea art. 6 C. proc. civ., întrucât suspendarea repetată a cauzei afectează dreptul reclamantului la soluţionarea litigiului într-un termen rezonabil, cu consecinţe directe asupra exercitării dreptului său la despăgubiri şi asupra calităţii vieţii, în contextul unui accident de muncă grav.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susţine că încheierea de suspendare nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind lipsită de o motivare concretă şi coerentă. Instanţa s-a limitat la o formulare generală, potrivit căreia soluţia din dosarul penal ar avea o influenţă hotărâtoare asupra cauzei civile, fără a explica în ce mod şi asupra căror aspecte ar putea interveni această influenţă. Nu s-a analizat niciunul dintre argumentele formulate de recurent prin notele scrise depuse la dosar, ceea ce contravine obligaţiei instanţei de a realiza un examen efectiv al susţinerilor părţilor. Lipsa motivării face imposibil controlul judiciar asupra legalităţii încheierii, iar jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului impune ca hotărârile judecătoreşti să fie motivate într-un mod clar şi suficient, pentru a garanta transparenţa şi echitatea procesului.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 şi alin. (3) C. proc. civ., întrucât suspendarea cauzei nu era justificată în raport cu obiectul dosarului penal nr. x/2018 În dosarul penal se cercetează eventuale fapte penale ale angajatorului, fără legătură cu concluziile procesului-verbal de cercetare contestat în litigiul civil, care vizează exclusiv aspecte de drept administrativ. Instanţa de fond a dispus anterior repunerea pe rol a cauzei, prin încheierea din 3 martie 2022, rămasă definitivă, iar o nouă suspendare contravine acestei soluţii şi încalcă principiul autorităţii de lucru judecat. Se mai arată că durata excesivă a urmăririi penale, care se apropie de cinci ani, justifică revenirea asupra suspendării, conform art. 413 alin. (3) C. proc. civ., întrucât tergiversarea cauzei aduce atingere dreptului reclamantului la despăgubiri şi la o viaţă demnă, în contextul pierderii unui membru în urma accidentului de muncă. În plus, instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 319/2006, atribuind salariatului o obligaţie de prevenire a accidentului fără a analiza lipsa instruirii şi a pregătirii corespunzătoare, aspecte ce ţin de responsabilitatea angajatorului.

În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare din 30 octombrie 2023 şi repunerea cauzei pe rol, întrucât suspendarea este nelegală, nemotivată şi pronunţată cu încălcarea normelor de procedură şi de drept material, afectând grav drepturile procesuale şi substanţiale ale reclamantului.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul Combinatul de Celuloză şi Hârtie S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

4.2. Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la filele x/verso dosar.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând criticile formulate în recursul declarat de intimatul-reclamant A. împotriva încheierii de suspendare din 30.10.2023, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât aceasta a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, în special art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., şi reflectă o apreciere judicioasă a raportului dintre cauza civilă dedusă judecăţii şi dosarul penal aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susţine că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra excepţiei nulităţii recursurilor formulate de pârâte, excepţie de ordine publică ce trebuia analizată cu prioritate. Această susţinere este nefondată, întrucât încheierea atacată nu reprezintă o hotărâre asupra fondului recursurilor, ci o măsură procedurală de suspendare a judecăţii, pronunţată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Potrivit jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa are facultatea de a suspenda judecata în prezenţa unui dosar penal care poate influenţa hotărârea ce urmează a fi pronunţată în cauza civilă, fără a fi obligată să soluţioneze în prealabil excepţiile de procedură. Suspendarea nu presupune o pronunţare asupra fondului, ci o măsură de conservare a cadrului procesual până la clarificarea aspectelor penale relevante.

În ceea ce priveşte critica referitoare la depăşirea limitelor sesizării, prin raportare la art. 397 C. proc. civ., se constată că aceasta este neîntemeiată. Instanţa de recurs a fost învestită cu soluţionarea recursurilor formulate împotriva sentinţei nr. 206/2023, iar în cadrul acestui demers procesual, a apreciat că soluţia din dosarul penal nr. x/2023 are o influenţă hotărâtoare asupra cauzei civile. Din încheierea atacată rezultă că dosarul penal vizează infracţiunea de vătămare corporală din culpă, presupusă a fi comisă de angajatorul pârât, în legătură directă cu incidentul de muncă ce face obiectul litigiului civil. Prin urmare, suspendarea nu extinde nepermis cadrul procesual, ci se circumscrie competenţei instanţei de a aprecia relevanţa dosarului penal asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată în recurs.

Referitor la invocarea art. 6 C. proc. civ., în sensul că suspendarea repetată afectează dreptul reclamantului la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, se constată că această susţinere nu poate fi reţinută în contextul în care suspendarea este justificată de existenţa unui dosar penal în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi se află în faza premergătoare trimiterii în judecată. Instanţa a reţinut că soluţia penală are o influenţă hotărâtoare asupra cauzei civile, iar suspendarea este o măsură legală şi proporţională, menită să evite pronunţarea unor hotărâri contradictorii şi să asigure o judecată completă şi echitabilă.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susţine că încheierea de suspendare nu este motivată în mod concret şi coerent. Această susţinere este nefondată, întrucât instanţa a indicat în mod expres temeiul legal al suspendării - art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - şi a arătat că dosarul penal nr. x/2023 are ca obiect infracţiunea de vătămare corporală din culpă, presupusă a fi comisă de angajatorul pârât, în legătură cu incidentul de muncă ce face obiectul litigiului. Instanţa a menţionat în mod clar că soluţia penală are o influenţă hotărâtoare asupra cauzei civile, ceea ce constituie o motivare suficientă în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care impune ca hotărârile judecătoreşti să fie motivate într-un mod clar, dar nu neapărat exhaustiv, în funcţie de natura şi complexitatea măsurii dispuse.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susţine că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 şi alin. (3) C. proc. civ., întrucât dosarul penal nu are legătură cu obiectul litigiului civil. Această susţinere este infirmată de conţinutul încheierii atacate, care arată că dosarul penal vizează fapta de vătămare corporală din culpă, presupusă a fi comisă de angajatorul pârât, în legătură cu incidentul de muncă ce a generat litigiul civil. Prin urmare, există o legătură directă între cele două cauze, iar suspendarea este justificată. Cât priveşte durata procedurii penale, aceasta nu poate constitui, în sine, un motiv de reluare a judecăţii, în lipsa unei dovezi că tergiversarea este imputabilă organelor judiciare şi că afectează în mod disproporţionat drepturile părţii. Instanţa a apreciat că dosarul penal se află într-un stadiu avansat, fiind formulată propunerea de trimitere în judecată, ceea ce justifică menţinerea suspendării. În plus, Înalta Curte reţine, potrivit susţinerilor din întâmpinarea formulată faţă de prezentul recursul de către intimata-pârâtă societatea Combinatul de Celuloză şi Hârtie S.A., că această societate a fost trimisă deja în judecată, având calitate de inculpat în dosarul penal menţionat.

În fine, susţinerea potrivit căreia instanţa ar fi interpretat greşit dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 319/2006 nu poate fi analizată în cadrul recursului împotriva încheierii de suspendare, întrucât aceasta nu vizează fondul cauzei, ci o măsură procedurală. Aspectele legate de răspunderea angajatorului şi de obligaţiile de instruire vor fi analizate în cadrul soluţionării recursului pe fond, după finalizarea dosarului penal.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că se impune respingerea recursului formulat de intimatul-reclamant A. ca nefondat, întrucât încheierea de suspendare din 30.10.2023 a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, fiind motivată în mod suficient şi justificată de existenţa unui dosar penal cu influenţă hotărâtoare asupra cauzei civile.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va

Pentru considerentele expuse, fiind neîntemeiate criticile din recurs subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de intimatul-reclamant A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 30 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 aprilie 2024.