Judicial review of Judicial Inspection's disciplinary case classification: limits of judicial control over discretionary discretion to open investigation

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.07.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei Inspectorului Şef prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva Rezoluţiei nr. 135/A/5 mai 2021 prin care s-a dispus clasarea sesizării înregistrata pe rolul Direcţiei de Inspecţie Judiciară sub nr. de lucrare 21-1250 la data de 30 martie 2021 şi menţinerea rezoluţiei atacate, solicitând admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 918 din 18 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti:

- a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă.

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul arată că instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea unor chestiuni de drept a fost soluţionată prin sentinţă, deşi potrivit art. 520 alin. (1) C. proc. civ., aceasta trebuia soluţionată prin încheiere. Instanţa nu a făcut distincţie între admisibilitatea şi inadmisibilitatea cererii, pronunţând o hotărâre pe fondul cauzei, deşi în condiţiile în care se dispune sesizarea Înaltei Curţi, cauza se suspendă până la pronunţarea hotărârii prealabile, conform art. 520 alin. (2) C. proc. civ. Prin urmare, recurentul consideră că instanţa a nesocotit normele procesuale imperative, ceea ce impune anularea hotărârii.

În continuarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa a refuzat să judece în mod efectiv contestaţia formulată împotriva rezoluţiei Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare, motivând că Inspecţia Judiciară are o marjă de apreciere discreţionară în privinţa demarării cercetării disciplinare. Recurentul invocă art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, potrivit căruia inspectorul judiciar dispune începerea cercetării disciplinare în cazul în care se constată existenţa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare, fără a avea libertatea de a decide în mod arbitrar. Instanţa a omis să analizeze în mod concret sesizarea formulată, ignorând probele administrate şi argumentele invocate, ceea ce echivalează cu un refuz de a judeca şi cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, întrucât instanţa nu a analizat efectiv niciunul dintre argumentele centrale invocate în contestaţie. În special, instanţa nu a motivat respingerea susţinerilor privind neregularităţile în repartizarea aleatorie a dosarului nr. x/2020, deşi recurentul a invocat lipsa procesului-verbal de repartizare, inexistenţa extrasului din sistemul ECRIS şi suspiciuni privind fraudarea sistemului, în contextul unor anchete penale care au vizat chiar instanţele din cadrul Tribunalului Bucureşti. Instanţa nu a dispus efectuarea unui audit privind respectarea procedurii de repartizare aleatorie, deşi existau indicii clare privind posibile abateri disciplinare.

Referitor la încălcarea prevederilor legale aplicabile în perioada stării de urgenţă, recurentul susţine că instanţa a validat o conduită nelegală, apreciind în mod eronat că recurentul ar fi trebuit să încalce restricţiile de circulaţie impuse prin Ordonanţele Militare, pentru a respecta programul de legături personale stabilit între minori şi mamă. Recurentul invocă dispoziţiile art. 93 şi art. 100 din Constituţie, precum şi prevederile O.U.G. nr. 1/1999, subliniind că restricţiile de circulaţie erau imperative şi nu puteau fi ignorate. Instanţa nu a motivat înlăturarea acestor susţineri, deşi acestea erau fundamentate pe norme legale clare şi pe interpretări oficiale oferite de autorităţile competente.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea recurată este nelegală, întrucât instanţa a aplicat greşit legea, ignorând dispoziţiile Legii nr. 317/2004, ale Legii nr. 303/2004, ale Constituţiei şi ale C. proc. civ.. Instanţa nu a exercitat un control judiciar efectiv asupra rezoluţiei de clasare emise de Inspecţia Judiciară, validând o soluţie superficială, fără a analiza probele şi fără a motiva în mod corespunzător hotărârea pronunţată. Recurentul susţine că lipsa unei cercetări efective a fondului sesizării şi omisiunea de a valorifica probele aflate la dosar conduc la o hotărâre lipsită de fundament juridic şi de raţionament logico-juridic, ceea ce impune casarea acesteia.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 918/18.05.2022 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei cercetări judiciare reale şi a pronunţării unei hotărâri motivate, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente şi cu jurisprudenţa relevantă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la filele x/verso dosar.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând criticile formulate de recurentul-reclamant, în raport cu motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Critica formulată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitoare la modalitatea de soluţionare a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este nefondată. Instanţa de fond a analizat cererea de sesizare în cadrul procesului principal, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 şi urm. C. proc. civ., reţinând în mod corect că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, în special aceea ca instanţa să fie învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. Având în vedere că sentinţa pronunţată în temeiul art. 451 din Legea nr. 317/2004 este supusă recursului, instanţa a constatat în mod justificat că nu se impune sesizarea Înaltei Curţi. Soluţionarea cererii prin sentinţă, în contextul în care aceasta a fost analizată împreună cu fondul cauzei, nu constituie o încălcare a normelor procesuale imperative, ci reflectă aplicarea corectă a dispoziţiilor procedurale.

Susţinerea potrivit căreia instanţa ar fi refuzat să judece în mod efectiv contestaţia formulată împotriva rezoluţiei Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare este, de asemenea, nefondată. Instanţa a analizat în mod detaliat conţinutul sesizării, probele administrate şi limitele competenţei Inspecţiei Judiciare, reţinând că verificările prealabile au fost efectuate în conformitate cu art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, iar soluţia de clasare a fost motivată în raport de lipsa indiciilor privind săvârşirea unei abateri disciplinare. Potrivit art. 45 alin. (5) din acelaşi act normativ, inspectorul judiciar dispune începerea cercetării disciplinare doar în cazul în care constată existenţa unor astfel de indicii, iar instanţa a constatat în mod corect că această condiţie nu a fost îndeplinită. Aprecierea discreţionară a inspectorului judiciar, în limitele legii, nu poate fi cenzurată decât în caz de exces de putere, ceea ce nu a fost dovedit în cauză.

Critica formulată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., privind pretinsa nemotivare a hotărârii, este neîntemeiată. Instanţa de fond a expus în mod clar şi coerent considerentele care au condus la respingerea contestaţiei, analizând fiecare aspect invocat de reclamant. În ceea ce priveşte susţinerile privind neregularităţile în repartizarea aleatorie a dosarului nr. x/2020, instanţa a reţinut că, potrivit actelor comunicate de Tribunalul Bucureşti, repartizarea s-a realizat în sistem informatizat, conform dispoziţiilor art. 11 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004, iar rotaţia membrilor completului de judecată este permisă de art. 52 alin. (2) din acelaşi act normativ. Lipsa procesului-verbal sau a extrasului ECRIS nu constituie, în sine, o dovadă a încălcării procedurii, iar instanţa a constatat că nu există indicii privind fraudarea sistemului sau săvârşirea unor abateri disciplinare.

Referitor la susţinerile privind încălcarea prevederilor legale aplicabile în perioada stării de urgenţă, instanţa a analizat în mod corect contextul normativ şi faptic, reţinând că hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. x/2020 nu a impus recurentului să încalce restricţiile de circulaţie, ci a constatat că apelanta nu a reuşit să exercite programul de legături personale cu minorii, într-un context în care deplasarea nu a fost permisă. Instanţa nu a validat o conduită nelegală, ci a analizat situaţia de fapt în raport cu dispoziţiile legale incidente, fără a impune recurentului o conduită contrară ordonanţelor militare.

Critica formulată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind aplicarea greşită a legii, este nefondată. Instanţa de fond a exercitat un control judiciar efectiv asupra rezoluţiei de clasare emise de Inspecţia Judiciară, analizând probele aflate la dosar şi motivând în mod corespunzător hotărârea pronunţată. Lipsa unei cercetări disciplinare nu poate fi imputată instanţei, în condiţiile în care nu au fost identificate indicii suficiente privind săvârşirea unei abateri disciplinare. Interpretarea normelor de drept şi aprecierea probelor reprezintă atributul exclusiv al instanţei de judecată, iar controlul exercitat de instanţa de contencios administrativ nu poate substitui activitatea jurisdicţională propriu-zisă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, în temeiul art. 451 din Legea nr. 317/2004, republicată, şi reflectă o analiză judicioasă a limitelor controlului judiciar exercitat asupra rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară, în cadrul procedurii disciplinare reglementate de Legea nr. 303/2004, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 918 din 18 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 aprilie 2024.