Judicial discipline: scope of administrative inspection excluding review of judicial reasoning and substantive merits

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererilor de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamantul contestator A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară anularea Rezoluţiei Inspectorului şef nr. C20-569/30.04.2020, precum şi a rezoluţiei de clasare nr. 651/A din data de 26 februarie 2020 emise în dosarul nr. x al Direcţiei de inspecţie pentru judecători.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, la data de 12 iunie 2020, reclamantul contestator A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară anularea Rezoluţiei Inspectorului şef nr. C20-569/30.04.2020, precum şi a rezoluţiei de clasare nr. 651/A din data de 26 februarie 2020 emise în dosarul nr. x al Direcţiei de inspecţie pentru judecători.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 octombrie 2020, Curtea de Apel a admis excepţia de litispendenţă şi a reunirea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1331 din 30 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În susţinerea recursului, recurentul arată că instanţa de fond a ignorat două aspecte esenţiale care relevă aplicarea greşită a legii şi care impun casarea hotărârii atacate.

În primul rând, se susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că rezoluţiile emise de Inspecţia Judiciară au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor legale, întrucât nu au avut la bază verificările obligatorii ce trebuiau efectuate de Tribunalul Botoşani. Recurentul indică adresa din 16 decembrie 2019, aflată la dosarul cauzei, ca probă a omisiunii instanţei de a analiza acest aspect. Se subliniază că în cuprinsul sentinţei recurate nu există nicio referire la această problemă, deşi ea este determinantă pentru legalitatea rezoluţiilor contestate.

În al doilea rând, recurentul susţine că instanţa de fond nu a analizat nici faptul că cele două rezoluţii ale Inspecţiei Judiciare au fost emise fără a se efectua verificări cu privire la motivarea prin afirmaţii false a deciziei nr. 136 din 25 februarie 2019 a Tribunalului Botoşani, prin care s-a casat sentinţa civilă nr. 819 din 22 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Dorohoi. Recurentul indică existenţa a şase afirmaţii false care au stat la baza motivării deciziei respective, aspecte detaliate în cererea de revizuire formulată la data de 22 aprilie 2019, anexată la memoriul din 25 noiembrie 2019 şi aflată la dosarul cauzei. Se arată că nici Inspecţia Judiciară, nici Curtea de Apel Bucureşti nu au făcut vreo referire concretă la aceste aspecte, limitându-se la formulări generale precum "s-a respectat legea, regulamentele şi procedurile", fără a analiza în mod efectiv problemele invocate.

Recurentul consideră că ignorarea acestor două aspecte de către instanţa de fond echivalează cu o validare nelegală a unor acte motivate pe falsuri, ceea ce contravine principiilor fundamentale ale procesului civil şi ale statului de drept. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei nr. 1331/2021 ca fiind netemeinică şi nelegală, şi rejudecarea cauzei cu respectarea dispoziţiilor legale incidente şi a probatoriului administrat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la filele x/verso dosar.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea rezoluţiei din data de 30 aprilie 2020 emisă de Inspectorului-şef în lucrarea nr. C20-569, iar pe fond, admiterea plângerii formulate împotriva rezoluţiei de clasare 651/A din 26 februarie 2020 emise în dosarul nr. x al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie pentru judecători.

Instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului, înlăturând punctual toate argumentele invocate.

În raport de criticile formulate în recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.

O primă critică invocată vizează o pretinsă omisiune a instanţei de fond de a analiza adresa din 16.12.2019. Recurentul susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere această adresă, considerată de el esenţială pentru legalitatea rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară. Cu toate acestea, din analiza sentinţei civile nr. 1331/30.09.2021, rezultă că instanţa de fond a examinat în mod complet şi temeinic documentaţia administrativă depusă la dosar, inclusiv înscrisurile relevante provenite de la Tribunalul Botoşani, în cadrul verificărilor prealabile efectuate de Inspecţia Judiciară.

Astfel, instanţa a reţinut că verificările au fost realizate în limitele de competenţă prevăzute de art. 45 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 317/2004, precum şi de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, fiind avute în vedere inclusiv informaţiile din aplicaţia ECRIS şi înscrisurile depuse de petent. În acest context, susţinerea recurentului privind ignorarea adresei menţionate nu este susţinută de conţinutul hotărârii, care reflectă o analiză completă a probatoriului administrat.

Prin urmare, nu se poate reţine o aplicare greşită a legii, ci dimpotrivă, o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, în conformitate şi cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

O altă critică formulată vizează pretinsa neanalizare a motivării prin afirmaţii false a Deciziei nr. 136/25.02.2019. În acest sens, recurentul susţine că instanţa de fond nu a analizat existenţa unor afirmaţii false în motivarea deciziei Tribunalului Botoşani, aspecte detaliate în cererea de revizuire anexată la memoriul din 25.11.2019. Această critică este, de asemenea, nefondată.

Instanţa de fond a reţinut în mod expres că obiectul verificării disciplinare nu îl constituie raţionamentul logico-juridic al magistratului, ci doar încălcarea cu intenţie sau gravă neglijenţă a normelor de drept material ori procesual, în sensul art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004. În acest sens, s-a constatat că soluţiile pronunţate de instanţele învestite cu dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2015 au fost motivate în fapt şi în drept, cu respectarea principiilor fundamentale ale activităţii de judecată.

Recurentul nu a făcut dovada că judecătorii învestiţi cu soluţionarea cauzelor respective au acţionat cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, ci a exprimat nemulţumiri subiective faţă de modul de interpretare şi aplicare a normelor legale. Or, aceste aspecte nu pot fi cenzurate în cadrul procedurii administrative desfăşurate de Inspecţia Judiciară, ci exclusiv prin căile de atac prevăzute de lege, în cadrul controlului judiciar.

În mod corect, instanţa de fond a reţinut că verificările prealabile au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare, iar soluţia de clasare a fost motivată corespunzător, nefiind identificate indicii privind săvârşirea vreunei abateri disciplinare.

Sentinţa civilă nr. 1331/2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 317/2004, art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004. Instanţa a analizat în mod obiectiv şi complet toate aspectele relevante pentru soluţionarea cauzei, în limitele competenţei sale, fără a valida acte motivate pe falsuri, aşa cum susţine recurentul.

Criticile formulate în recurs nu relevă o aplicare greşită a legii, ci exprimă o percepţie subiectivă asupra soluţiilor pronunţate, fără a fi susţinute de elemente de fapt sau de drept în măsură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

Prin urmare, raţionamentul expus de prima instanţă urmează a fi validat de instanţa de control judiciar, în cauză nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1331 din 30 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 aprilie 2024.