Suspension of final integrity ban inadmissible; appeal rejected as unfounded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's judgment that rejected the action as inadmissible and leaving the challenged administrative sanction in force. The dispute concerned the plaintiff's request to suspend the 3-year prohibition on holding elected public office imposed under Article 25(2) of Law No. 176/2010, following an integrity evaluation report by the National Integrity Agency that had already been upheld definitively in prior proceedings, and to refer a preliminary question to the CJEU. The court held that the administrative act had become final through prior judicial review, so it could no longer be challenged by suspension under Article 14 of Law No. 554/2004, that the prohibition operated automatically by operation of law (ope legis) without requiring a separate administrative act, and that the request for a preliminary reference was inadmissible because the issue had already been resolved by the CJEU in Case C-40/21. The decision was based on Article 20 of Law No. 554/2004 and Article 496(1) read with Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 248 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ; Suspension of final integrity ban inadmissible; appeal rejected as unfounded: The dispute concerned the plaintiff's request to suspend the 3-year prohibition on holding elected public office imposed under Article 25(2) of Law No. 176/2010, following an integrity evaluation report by the National Integrity Agency that had already been upheld definitively in prior proceedings, and to refer a preliminary question to the CJEU. The court held that the administrative act had become final through prior judicial review, so it could no longer be challenged by suspension under Article 14 of Law No. 554/2004, that the prohibition operated automatically by operation of law (ope legis) without requiring a separate administrative act, and that the request for a preliminary reference was inadmissible because the issue had already been resolved by the CJEU in Case C-40/21. The decision was based on Article 20 of Law No. 554/2004 and Article 496(1) read with Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as unfounded after finding no violation of law under the cited procedural provisions.
Legal basis for the dismissal of the appeal in the administrative litigation procedure.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 iunie 2023, sub dosar nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
(i).Suspendarea aplicării sancţiunii interdicţie publică aleasă, timp de 3 ani, prevăzută de art. 25, alin. (2) din Legea nr. 176/2010, aplicată de pârâtă în baza raportului de evaluare nr x/14.08.2019 şi menţinut ca urmare a respingerii contestaţiei sale prin sentinţa nr. 56/F/02.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2019 şi a respingerii recursului prin Decizia ÎCCJ nr. 1296 din 08.03.2023.
La data de 18.05.2023, Agenţia Naţională de Integritate a operat în evidenţele sale această sancţiune şi l-a trecut în evidenţa persoanelor incompatibile de a mai ocupa orice funcţie publică aleasă pe timp de 3 ani.
(ii). Solicită să se dispună sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru a se pronunţa, cu titlu preliminar cu privire la contrarietatea dintre dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 şi principiile şi drepturile garantate de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 78/F-CONT din 9 august 2023, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinţei recurate şi în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, o primă critică formulată vizează calificarea greşită a obiectului cauzei. Reclamantul a solicitat suspendarea executării actului administrativ prin care Agenţia Naţională de Integritate a dispus înscrierea sa în evidenţa persoanelor incompatibile, însă instanţa de fond a motivat soluţia pornind de la Raportul de evaluare nr. x/14.08.2019. În ciuda depunerii, ca probă validată, a copiei actului emis de pârâtă, instanţa nu a analizat acest document în motivare. Mai mult, instanţa a reţinut că interdicţia de trei ani de a ocupa funcţii publice operează automat, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, şi că înscrierea în registrul incompatibilităţilor este doar consecinţa finalizării definitive a căilor de atac, ignorând faptul că actul ANI este nelegal şi inoportun, întrucât Agenţia nu are competenţa de a întocmi baze de date cu privire la persoanele incompatibile şi a publicat online date fără un temei legal.
A doua critică se referă la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra fondului cererii. În loc să analizeze în mod efectiv ambele capete de cerere - sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi anularea măsurilor de diseminare a datelor personale care au creat o imagine defăimătoare - instanţa a declarat inadmisibile aceste cereri pe motiv că obiectul ar fi fost Raportul de evaluare. Deşi reclamantul a dovedit că pârâta a emis unilateral actele pe care le contestă, instanţa nu s-a pronunţat nici asupra validităţii documentelor depuse, nici asupra apărării pârâtei conform căreia un astfel de act nu ar fi existat, încălcându-şi astfel obligaţia de a soluţiona toate chestiunile deduse judecăţii.
În concluzie, recurentul-reclamant apreciază că se impune admiterea recursului şi reformarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond în sensul admiterii cererii sale aşa cum a fost formulată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prin sentinţa recurată, instanţa de contencios administrativ şi fiscal competentă a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a solicitat suspendarea executării raportului de evaluare nr. x/14.08.2019, în concret a sancţiunii interdicţiei de a mai ocupa orice funcţie publică aleasă, timp de 3 ani, prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, aplicată de pârâtă în baza acestui raport de evaluare şi menţinut ca urmare a respingerii contestaţiei sale prin sentinţa nr. 56/F/02.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2019 şi a respingerii recursului prin decizia nr. 1296/08.03.2023 pronunţată de ÎCCJ-SCAF.
Reclamantul a criticat sentinţa de fond, invocând critici de nelegalitate care se pot cirmcumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.
Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 78/F-CONT din 9 august 2023 este nefondat şi urmează a fi respins, întrucât criticile formulate nu relevă o aplicare greşită a normelor de drept material sau o încălcare a dispoziţiilor legale incidente, iar hotărârea recurată reflectă o analiză judicioasă şi completă a cererii de chemare în judecată, în limitele competenţei instanţei de contencios administrativ.
Prima critică formulată în recurs, referitoare la pretinsa calificare greşită a obiectului cauzei, nu poate fi primită. Instanţa de fond a identificat corect obiectul cererii ca fiind suspendarea executării sancţiunii prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, sancţiune care decurge automat din rămânerea definitivă a raportului de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate. Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, însă instanţa a constatat în mod întemeiat că raportul de evaluare nr. x/14.08.2019 a fost contestat, iar legalitatea acestuia a fost confirmată definitiv prin Decizia nr. 1296/08.03.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În consecinţă, actul administrativ nu mai putea face obiectul unei cereri de suspendare, întrucât devenise definitiv şi executoriu, iar dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu permit suspendarea unui act administrativ deja supus controlului judiciar şi confirmat ca legal.
Susţinerea recurentului potrivit căreia instanţa nu ar fi analizat actul emis de ANI privind înscrierea sa în registrul persoanelor incompatibile este, de asemenea, nefondată. Instanţa a reţinut în mod corect că interdicţia de a ocupa funcţii publice operează ope legis, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, fără a fi necesar un act administrativ distinct de aplicare. În acest sens, înscrierea în evidenţele Agenţiei nu constituie un act administrativ unilateral cu caracter decizional, ci o consecinţă tehnică a rămânerii definitive a raportului de evaluare. Prin urmare, nu se impune o analiză separată a unui pretins act de înscriere, întrucât acesta nu are natura juridică a unui act administrativ susceptibil de suspendare sau anulare.
A doua critică formulată în recurs, referitoare la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra fondului cererii, este neîntemeiată. Instanţa de fond a analizat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., şi a constatat că cererea de suspendare este inadmisibilă, întrucât vizează un act administrativ deja confirmat definitiv de instanţele competente. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, instanţa a reţinut în mod corect că solicitarea este inadmisibilă, întrucât este formulată în cadrul unei proceduri inadmisibile şi priveşte o chestiune deja soluţionată de CJUE în cauza C-40/21. În acest context, instanţa nu era obligată să formuleze o nouă trimitere preliminară, întrucât jurisprudenţa CJUE este deja consolidată şi aplicabilă în mod direct.
Recurentul-reclamant susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra validităţii documentelor depuse şi nici asupra apărării pârâtei privind inexistenţa unui act administrativ distinct. Această susţinere este infirmată de conţinutul sentinţei, care reflectă o analiză completă a probatoriului administrat, inclusiv a înscrisurilor depuse de reclamant şi a poziţiei procesuale a pârâtei. Instanţa a constatat că nu există un act administrativ distinct emis de ANI prin care să se fi aplicat sancţiunea, ci doar o consecinţă legală a rămânerii definitive a raportului de evaluare, ceea ce exclude posibilitatea exercitării unui control judiciar asupra unui act inexistent.
În concluzie, criticile formulate în recurs nu relevă o aplicare greşită a legii, ci exprimă o nemulţumire subiectivă faţă de efectele juridice ale unui raport de evaluare confirmat definitiv.
Prin urmare, criticile formulate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 78/F-CONT din 9 august 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 25 aprilie 2024.