Invalidity of joint liability enforcement decision due to unlawful notification to non-resident taxpayer without valid fiscal representative

Şedinţa publică din data de 30 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin contestaţia împotriva Deciziei nr. 2380/11.07.2023 emisă de Ministerul Finanţelor- Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2023 la data de 05.12.2024, reclamanta a solicitat:

· Anularea deciziei nr. 2380/11.07.2023 emisă de Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi, reţinând fondul spre judecare, să se dispună anularea Deciziei nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021 emisă în dosarul de executare nr. x de către A.J.F.P. Timiş; anularea tuturor actelor subsecvente emiterii acestei decizii; anularea tuturor formelor de executare silită pornite împotriva acesteia în baza deciziei TMG_DEJ 28716/07.10.2021; repunerea acesteia în situaţia anterioară;

· Suspendarea executării silite declanşate împotriva acesteia la cererea creditorului Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş în baza Deciziei nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021, în dosarul execuţional aferent Titlului Executoriu Unic pentru Creanţele reglementate de Directiva 2010/24/UE emisă de Consiliul Uniunii Europene din data de 16 martie 2010, număr de dosar: x, până la soluţionarea contestaţiei de faţă;

· Ca măsură prealabilă solicitărilor principale de mai sus, a solicitat:

- să se constate că nu a solicitat/anunţat/angajat/stabilit nici un domiciliu fiscal la adresa: Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş;

- să fie repusă în termenul procedural de a formula contestaţie având în vedere că toate actele administrative emise de ANAF au fost comunicate la adresa unui domiciliu fiscal atribuit de ANAF acesteia, fără să aibă cunoştinţă de acest aspect;

· Obligarea pârâtei/pârâtelor la achitarea cheltuielilor de judecată pe care le va efectua cu prezentul dosar.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 440 din data de 03 iunie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis astfel:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Ministerului Finanţelor, cu privire la capătul de cerere din acţiunea reclamantei având ca obiect anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021 şi, în consecinţă, respinge acest capăt de cerere din acţiunea reclamantei A. formulat în contradictoriu cu pârâta Ministerului Finanţelor, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, cu privire la capătul de cerere din acţiunea reclamantei având ca obiect anularea Deciziei nr. 2380/11.07.2023 şi, în consecinţă, respinge acest capăt de cerere din acţiunea reclamantei A. formulat în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a admis excepţia necompetenţei internaţionale a instanţei române în soluţionarea capetelor de cerere privind anularea formelor de executare din dosarul x (în fapt dosarul x/1027-17/10) şi suspendarea executării silite demarate de statul german împotriva reclamantei şi, în consecinţă, a respins aceste capete de cereri din acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finantelor Publice Timiş ca nefiind de competenţa jurisdicţiei române;

- a respins excepţia autorităţii de lucru judecat provizorie în raport de soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2023 prin sentinţa civilă nr. 701/2023 a Curţii de Apel Timişoara;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Ministerului Finanţelor-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 440 din data de 03 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A., prin care a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea spre rejudecare.

După o prezentare succintă a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a constatat în mod eronat că actele procedurale au fost comunicate la adresa avocatului B., situată în Timişoara, str. x şi că acesta era domiciliul fiscal al contestatoarei. Or, recurenta-reclamantă şi-a ales domiciliul procedural la cabinetul de avocatură, abia în luna septembrie 2022, când a aflat de demararea procedurii executării silite faţă de aceasta.

Mai mult decât atât, instanţa de fond a respins în mod greşit cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei, apreciind că actele procedurale au fost comunicate la adresa avocatului, deşi, în realitate, acestea au fost comunicate la adresa din Timişoara, jud. Timiş, unde a figurat temporar sediul societăţii C. în anul 2016, pe o durată de un an.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că, în evidenţele autorităţilor fiscale, figurează cu două domicilii: cel din Germania, singurul valabil şi un domiciliu fiscal, situat în Timişoara, str. x, jud. Timiş. Instanţa de fond însă a făcut o gravă confuzie, indicând că adresa domiciliului fiscal al reclamantei este una şi aceeaşi cu cea a avocatului, care ar acţiona în calitate de reprezentant legal al acesteia în relaţiile cu autorităţile statului.

În plus, în sistemul informatic al Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, din documentul prezentat, rezultă că ar fi vorba de numita A., că autorităţile aveau cunoştinţă de domiciliul reclamantei situat în Germania şi că adresa din Timişoara, jud Timiş apare la rubrica "Identificare reprezentant fiscal", fiind menţionată în calitate de rerpezentant/împuternicit societatea C.. Cu privire la ultimul aspect, a arătat că a fost asociat în cadrul societăţii C. în perioada 11.04.2016 - 24.03.2017, după care a cesionat părţile sociale către un cetăţean român şi că nu există niciun document din care să rezulte că a lăsat vreun mandat de de reprezentare acestei societăţi, în timpul cât a fost asociat sau după ieşirea sa din societate.

În ceea ce priveşte comunicarea actelor procedurale pe portalul ANAF, recurenta-reclamantă a arătat că este cetăţean german şi că nu cunoaşte limba română, iar pagina de internet a ANAF este exclusiv în limba română, deci evident nu este adresată şi cetăţenilor străini, nefiind disponibilă nici o informaţie în vreo limbă de circulaţie internaţională. În plus, din anul 2017, când a ieşit din societatea C., nu a mai avut nicio interacţiune comercială, fiscală sau de altă natură cu România sau cu alte societăţi comerciale din România, astfel că nu avea niciun motiv să verifice zilnic pe pagina ANAF dacă există sau nu vreo procedură deschisă împotriva sa.

În acest context, apreciază că se impunea repunerea sa în termenul de a contesta Decizia nr. TMGDEJ 28716/07.10.2021 emisă în dosarul de executare nr. x, având în vedere că reclamanta nu a fost audiată, nu i s-a adus la cunoştinţă vreo situaţie în legătură cu vreo societate în care deţine calitatea de asociat, nu i s-a comunicat decizia atacată, ci doar a primit o notificare privind demararea executării silite.

4. Apărările formulate

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, se constată că recurenta-reclamantă A. nu a formulat critici de nelegalitate şi cu privire la soluţiile pronunţate asupra excepţiilor procesuale invocate în cauză, astfel că acestea au căpătat caracter definitiv şi nu vor face obiectul analizei instanţei de control judiciar.

În cauză, reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat anularea deciziei nr. 2380/11.07.2023 emisă de Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen contestaţia împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021 emisă în dosarul de executare nr. x de către A.J.F.P. Timiş, precum şi a tuturor actelor subsecvente emiterii acestei decizii şi a formelor de executare silită pornite împotriva acesteia în baza deciziei nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021. Totodată, a solicitat şi suspendarea executării silite declanşate împotriva acesteia la cererea creditorului Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş în baza Deciziei nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021, în dosarul execuţional aferent Titlului Executoriu Unic pentru Creanţele reglementate de Directiva 2010/24/UE emisă de Consiliul Uniunii Europene din data de 16 martie 2010, număr de dosar: x, până la soluţionarea prezentului dosar.

Din înscrisurile ataşate la dosar rezultă că, prin Decizia nr. 2380/11.07.2023 emisă de Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă pe cale administrativă împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021, ca tardivă, această soluţie fiind confirmată şi de către prima instanţă. În esenţă, în motivarea soluţiei pronunţate, instanţa de fond a reţinut că organul fiscal a procedat în mod corect la comunicarea prin publicitate a deciziei de angajare a răspunderii solidare, conform art. 47 alin. (5)-(7) din Legea nr. 207/2015 privind C. proc. civ., întrucât nu a fost posibilă comunicarea prin poştă, prin raportare la faptul că decizia a fost comunicată la data de 7 octombrie 2021, la domiciliul fiscal al contestoarei situat în Timişoara, str. x, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi a fost returnată pe motivul "expirat termen de păstrare".

Înalta Curte observă însă că, potrivit dovezilor de comunicare ataşate la dosarul de fond, actele emise de organele fiscale au fost comunicate, pe numele recurentei-reclamante, la adresa din Timişoara, jud. Timiş, unde se afla sediul profesional al Cabinetului Avocat D. şi unde a figurat temporar sediul societăţii C. în anul 2016, pe o perioadă de un an.

Or, adresa reţinută de către instanţa de fond reprezintă sediul profesional al apărătorului ales al recurentei-reclamante şi nu adresa la care a fost efecuată în mod efectiv comunicarea actelor emise de organele fiscale.

În acest context, instanţa de recurs constată că prima instanţă nu a analizat în mod complet şi corect legalitatea comunicării deciziei nr. TMG_DEJ 28716/07.10.2021 emise de organul fiscal către persoana fizică reclamantă, respectiv dacă această comunicare a fost efectuată în condiţiile prevăzute de art. 47 din Codul de procedură fiscală.

Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1)-(4) Codul de procedură fiscală privind comunicarea actului administrativ fiscal:

(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabilului/plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care şi-a desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat fie prin poştă potrivit alin. (3) - (7), fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia potrivit alin. (8) - (12), fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit alin. (13), iar actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă potrivit alin. (15) - (17).

(3) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5) - (7)..."

Potrivit art. 31 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală, pentru persoanele fizice, domiciliul fiscal este, de regulă, domiciliul în sensul legii civile sau adresa unde locuiesc efectiv în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu.

Din interpretarea prevederilor legale evocate anterior rezultă că orice comunicare a unui act administrativ fiscal trebuie să se efectueze prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la domiciliul fiscal, care, în speţă, este domiciliul reclamantei în sensul legii civile, în absenţa alegerii exprese a unui sediu procesual ori a solicitării de comunicare într-o altă modalitate decât cea prin poştă. Comunicarea către un împuternicit sau la o altă adresă este valabilă doar în măsura în care există o împuternicire sau o solicitare expresă în acest sens, depusă la dosarul fiscal. În lipsa unei asemenea dovezi, comunicarea actului fiscal la o altă adresă decât cea a domiciliului fiscal al contribuabilului este nelegală.

Or, în speţă, recurenta-reclamantă (persoană fizică) are domiciliul în Germania, iar din actele dosarului nu rezultă că ar fi desemnat un reprezentant fiscal ori că ar fi solicitat ca actele fiscale să îi fie comunicate la o altă adresă decât cea a domiciliului său fiscal.

Faţă de aceste aspecte şi în considerarea principiului legalităţii procedurilor fiscale, instanţa de control judiciar apreciază că se impune casarea hotărârii pronunţate de prima instanţă şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru completarea probatoriului şi lămurirea tuturor împrejurărilor relevante privind legalitatea comunicării actului administrativ fiscal contestat, respectiv pentru ca instanţa de fond să verifice dacă recurenta-reclamantă, cetăţean german, cu domiciliul în Germania, a solicitat expres comunicarea actului la adresa indicată sau dacă în evidenţele fiscale a existat o împuternicire valabilă privind primirea actelor fiscale de către o altă persoană. În funcţie de aceste clarificări, instanţa fondului va putea stabili legalitatea procedurii de comunicare inclusiv prin metoda subsidiară a publicităţii şi, pe cale de consecinţă, valabilitatea actului administrativ fiscal contestat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reţinând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 440 din data de 03 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte sentinţa recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, menţinând soluţiile date excepţiilor procesuale invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 440 din data de 03 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, în limitele casării.

Menţine soluţiile date excepţiilor procesuale invocate în cauză.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.