Validity of action to quantify late-execution penalties despite subsequent performance of judicially imposed administrative duty

Şedinţa publică din data de 30 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.08.2024 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, în temeiul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, stabilirea cuantumului definitiv al penalităţilor datorate de către debitor pentru executarea cu întârziere a obligaţiei stabilite în sarcina sa, prin decizia civilă nr. 2370/08.05.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielor de judecată constând în onorariu de avocat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1644 din data de 16 octombrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi a admis excepţia lipsei de obiect şi pe cale de consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, ca fiind lipsită de obiect.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1644 din data de 16 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei primei instanţe, în vederea rejudecării cauzei pe fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat că sentinţa recurată cuprinde motive străine de natura cauzei întrucât, prin acţiunea introductivă nu a solicitat aplicarea de măsuri de constrângere, ci a recunoscut că debitorul a executat obligaţia la data de 8 iunie 2022, la data adoptării H.G. nr. 746/2022 şi a solicitat stabilirea cuantumului definitiv al penalităţii datorate de debitor pentru executarea cu întârziere a obligaţiei. Faptul că debitorul a executat obligaţia cu întârziere este evident, având în vedere că, deşi acesta ar fi trebuit s-o execute în maxim 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti care constituie titlu executoriu, respectiv la data de 8 iunie 2019, în realitate, a executat obligaţia cu 3 ani întârziere, la 8 iunie 2022 şi nu a plătit debitorului penalităţi pentru fiecare zi de întârziere.

4. Apărările formulate

Intimatul-pârât Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1644 din data de 16 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi de apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi reclamantul a încadrat recursul în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocând motive străine de natura cauzei, criticile expuse se subsumează cazului de casare prevăzut de pct. 5 din acest text de lege, acesta înţelegând să critice pentru nelegalitate soluţia pronunţată de instanţa de fond asupra excepţiei rămânerii fără obiect a cauzei. În concret, reclamantul a contestat concluzia instanţei de fond, susţinând că, prin acţiunea introductivă nu a solicitat aplicarea unor măsuri de constrângere sub forma penalităţilor sau a amenzii, ci a recunoscut că, prin emiterea H.G. nr. 746/2022, Guvernul României şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin decizia Î.C.C.J. nr. 2370/2019, însă această obligaţie a fost îndeplinită cu întârziere, sens în care a solicitat stabilirea cuantumului definitiv al penalităţilor.

Se impune a fi subliniat că soluţia pronunţată de instanţa de fond asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată nu a fost recurată în prezenta cauză, astfel că a căpătat caracter definitiv şi nu va face obiectul analizei instanţei de control judiciar.

Procedând la examinarea recursului din perspectiva cazului de casare menţionat, Înalta Curte reţine din circumstanţele particulare ale cauzei că recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune vizând stabilirea cuantumului definitiv al penalităţilor datorate de Guvernul României, în calitate de debitor, ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei de a face reţinută în sarcina sa prin Decizia nr. 2370/08.05.2019.

Prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, iar în ceea ce priveşte excepţia rămânerii fără obiect, invocată de intimatul-pârât, a reţinut că, în urma adoptării de către Guvernul României a H.G. nr. 746/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 560/08.06.2022, prin care s-au stabilit aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziţionată de salariaţii OMV Petrom S.A. şi momentul la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor, a fost adus la îndeplinire titlul executoriu invocat de către reclamant, astfel că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca rămasă fără obiect.

Instanţa de recurs constată că, prin decizia nr. 2370 din 08 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată şi completată prin încheierile din 30 mai 2019 şi 11 iulie 2019, pârâtul Guvernul României a fost obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor articolului 9 din Anexa 1 a O.U.G. nr. 49 din 1997, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 55 din 2003, în vederea vânzării de acţiuni ale OMV Petrom S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării deciziei şi până la executarea obligaţiei.

Prin H.G. nr. 746/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 560/08.06.2022, prin care s-au stabilit următoarele:

"ART. 1 - (1) Se aprobă vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acţiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "OMV Petrom" - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării. (2) Vânzarea acţiunilor se realizează cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2023.

ART. 2 - În termen de 180 de zile de la data expirării interdicţiei de înstrăinare a acţiunilor deţinute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, cu modificările ulterioare, ministrul energiei aprobă, prin ordin, procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea acţiunilor în cota procentuală prevăzută la art. 1 alin. (1), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Înalta Curte constată că cererea dedusă judecăţii are ca obiect stabilirea cuantumului total al penalităţilor ce se cuvin reclamantului, astfel cum au fost stabilite prin decizia nr. 2370 din 08 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi nu adoptarea actului administrativ la emiterea căruia a fost obligat Guvernul prin titlul executoriu.

În speţă, reclamantul justifică, potrivit propriei aprecieri, un folos practic constând în obţinerea unei sume de bani ca urmare a executării cu întârziere a Deciziei nr. 2370/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie. Cererea ar fi rămas fără obiect dacă această sumă ar fi fost plătită, caz în care nu ar mai fi existat premisa continuării procesului.

Pe cale de consecinţă, faţă de obiectul pretenţiilor concrete deduse judecăţii de către reclamant, Înalta Curte constată că acţiunea are obiect, sens în care va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea fondului pretenţiilor formulate de către reclamant. Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul dreptului la un proces echitabil şi al dreptului la apărare, fiind, totodată, impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicţie împiedică instanţa de control judiciar să analizeze direct în recurs argumente ce nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea fondului. Cu ocazia rejudecării, pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică, instanţa de fond va analiza şi se va pronunţa cu privire la toate motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1644 din data de 16 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.