Appeal for annulment of discrimination decision null for lack of substantiated grounds and late filing of additional arguments

Şedinţa publică din data de 30 aprilie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 25 februarie 2024, înregistrată sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Ministerul Afacerilor Externe, a solicitat:

- anularea Hotărârii cu nr. 565 din data de 01.11.2023 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, dispusă în dosarul cu nr. x/2022;

- să se constate că aspectele sesizate prin petiţia nr. 5652/17.08.2022 reprezintă o faptă de discriminare;

- să se constate că aspectele sesizate prin petiţia cu 5652/17.08.2022 întrunesc clementele constitutive ale unei fapte de discriminare conform prevederilor O.G. nr. cu nr. 137/2000;

- să se constate că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia de a dovedi existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminări, ceea ce implică faptul că pârâtului CNCD/MAE îi revine sarcina de a dovedi că faptele expuse în petiţie şi în completările ulterioare nu constituie discriminare, conform dispoziţiilor 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000;

- să se constate că elementele factuale descrise în petiţie, completările ulterioare, precum şi aspectele descrise în cuprinsul acţiunii sunt de natură a atrage răspunderea contravenţională potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000;

- obligarea pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să refacă investigaţia şi să soluţioneze pe fond petiţia ce face obiectul dosarului susmenţionat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 105 din data de 10 iulie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 105 din data de 10 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii acţiunii introductive, precum şi obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată.

3.2. La data de 17 octombrie 2024, odată cu răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei şi o completare a motivelor de recurs.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de recurentul-reclamant A., prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare.

5. Alte aspecte procesuale relevante

La data de 30 aprilie 2024, după rămânerea în pronunţare asupra cauzei, la dosar a fost depusă de către recurentul-reclamant, prin intermediul poştei, o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 C. civ. şi art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 prin raportare la art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

II.1. Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., termenul de formulare a motivelor suplimentare de recurs depuse de către recurentul-reclamant la data de 17 octombrie 2024, Înalta Curte constată că acest termen nu a fost respectat, pentru următoarele considerente:

Regimul căii de atac a recursului vizând soluţia pronunţată asupra unei cereri de chemare în judecată formulată în materia contenciosului administrativ este reglementat de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", prevederi ce se completează, conform art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu cele ale dreptului procesual comun. Prin art. 487 alin. (1) C. proc. civ. legiuitorul a stabilit că "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs", iar prin art. 489 alin. (1) din acelaşi cod s-a reglementat în sensul că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."; totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută".

În speţă, sentinţa recurată a fost comunicată recurentului - reclamant de către Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 august 2024, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare ataşat la dosarul de fond, de la acest moment începând să curgă atât termenul de declarare a recursului, cât şi cel de motivare a căii de atac.

Prin cererea depusă la data de 14 august 2024 (dosarului pendinte), recurentul - reclamant a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 105 din data de 10 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar la data de 17 octombrie 2024, acesta a depus la dosarul cauzei o dezvoltare a motivelor de recurs.

În raport de data comunicării sentinţei atacate, termenul de 15 zile pentru motivarea recursului, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi art. 182 C. proc. civ., a început să curgă de la data de 1 august 2024 şi s-a împlinit la data de 19 august 2024, astfel că motivele de recurs depuse de reclamantul A., la data de 17 octombrie 2024, ulterior împlinirii termenului legal, sunt tardive.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii motivelor de casare dezvoltate prin cerere depusă de reclamantul A., la data de 17 octombrie 2024, constatându-le nule în consecinţă, urmând ca, în analiza recursului, să se raporteze doar la cererea depusă la data de 14 august 2024.

II.2. Analizând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Din interpretarea coroborată a art. 486 alin. (3), art. 487 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ. citate supra, cu art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, ce dispune că "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", rezultă că legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligaţiei de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Totodată, nu îndeplineşte cerinţa motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susţinerilor sau apărărilor formulate de parte în faţa instanţei de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentinţa recurată şi fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurentul-reclamant A. s-a limitat, după cum s-a arătat mai sus, doar la a invoca în mod formal motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fără a formula susţineri care să îndeplinească exigenţele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate acestui caz de casare şi care să vizeze sentinţa atacată în litigiul pendinte, respectiv fără a indica norma de drept material pretins încălcată de către prima instanţă.

În concret, în susţinerea cererii de recurs, recurentul a arătat că instanţa de fond ar fi reţinut neconcordanţe legislative şi apreciază că, pentru buna administrare a justiţiei, instanţa ar fi trebuit să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin raportare la art. 16 şi 20 din Constituţia României, în conformitate cu dispoziţiile art. 247 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, asemenea critici nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de casare enumerate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Eventuala nesesizare a Curţii Constituţionale de către instanţa de fond nu poate fi calificată drept motiv de nelegalitate, ci constituie o nemulţumire a recurentului cu privire la modul de apreciere al instanţei asupra necesităţii ridicării unei excepţii de neconstituţionalitate.

Se impune a fi subliniat în acest context că dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 coroborate cu art. 247 alin. (1) din C. proc. civ., invocate de către recurentul-reclamant, prevăd posibilitatea instanţei de judecată de a ridica excepţia de neconstituţionalitate doar atunci când apreciază că excepţia este relevantă pentru soluţionarea cauzei.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. şi să aducă argumente care să vizeze, în mod concret şi direct, soluţia recurată.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, în cauza pendinte, partea recurentă nu şi-a îndeplinit obligaţia reglementată de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., câtă vreme nu a formulat critici care să privească soluţia pronunţată de prima instanţă, iar o atare conduită a recurentului atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În raport de cele prezentate mai sus, se reţine că recursul formulat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 105 din data de 10 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

Faţă de soluţia de constatare a nulităţii recursului, instanţa de recurs apreciază că nu se mai impune analizarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât aceasta presupune existenţa unei căi de atac în curs de soluţionare. Or, odată ce recursul este lipsit de efecte juridice, instanţa nu mai are deschis cadrul procesual necesar pentru verificarea admisibilităţii şi oportunităţii unei astfel de cereri, cu caracter incidental.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii motivelor noi de recurs formulate de recurentul reclamant A., la data de 17 octombrie 2024, constatându-le nule în consecinţă.

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 105 din data de 10 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.