Revision petition for contradiction of judgments in audit debt recovery dismissed

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei prezente, constată următoarele:

Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, revizuentul Oraşul Breaza prin primar- A. şi Primarul Oraşului Breaza a formulat în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuire a deciziei nr. 817 din 10 octombrie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respins recursul declarat de reclamanţii Primarul Oraşului Breaza B. şi Oraşul Breaza prin Primar, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova şi S.C. C. S.R.L. ca nefondat, care ar încălca autoritatea de lucru judecat al deciziei nr. 130 din 27 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.

În motivarea cererii, revizuentul susţine că, în fapt, urmare a controlului Camerei de Conturi Prahova, a fost emisă Decizia nr. 38/2019 unde la pct. I.4 s-a dispus aplicarea măsurilor ce se impun pentru recuperarea integrală a debitelor din sursa venituri din chirii şi concesiuni, în suma de 49.338,75 RON, menţinută prin încheierea nr. 1/2020, acte emise de Curtea de Conturi a României. Suma de 49.338,75 RON a fost stabilită, conform pct. 4.3 din Procesul-verbal de constatare încheiat de auditorii financiari la UATO Breaza, pentru un număr de 9 contracte de închiriere, având ca obiect terenuri în piaţa centrală a oraşului, unul dintre chiriaşi fiind S.C. C. S.R.L., care are calitate procesuală în prezenta cauză, iar prin raportare la contractul de închiriere încheiat cu această societate s-a stabilit ca prejudiciu suma de 7.052,85 RON.

Se susţine în continuare că, în condiţiile mai sus expuse, au fost promovate 9 acţiuni în instanţă iar ca părţi procesuale figurează Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi Prahova şi fiecare chiriaş în parte, pentru capătul doi de cerere

Revizuenţi au mai susţinut că în fiecare dosar sunt contestate actele Curţii de Conturi a României, respectiv pct. 1.4 din Decizia nr. 38/2019 şi din încheierea nr. 1/22.01.2020, însă cu privire la suma calculată în baza fiecărui contract de închiriere.

Prin decizia a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Ploieşti a respins recursul declarat de revizuenţi şi a menţinut sentinţa civilă nr. 232/2022, prin care instanţa de fond a respins acţiunea aşa cum a fost formulată, în condiţiile în care în primul ciclu procesual, la fond, acţiunea a fost admisă. Această ultimă soluţie a instanţei de recurs a fost pronunţată, cu toate că în dosarele nr. x/2020, y/2020, z/2020, w/2020, t/2020 şi 1270/105/2020, instanţa de fond a dispus anularea actelor organului de control, soluţii menţinute prin respingerea recursului.

În opinia revizuenţilor, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care, anterior soluţionării prezentei cauze, Curtea de Apel Ploieşti a soluţionat dosarul nr. x/2020, în mod definitiv, (fiind primul dintre cele 9 dosare promovate de oraşul Breaza, mai sus indicate) în care prin Decizia nr. 130/27.01.2021 s-a respins recursul declarat de Curtea de Conturi a României şi a menţinut sentinţa pronunţată la fond, de admitere a acţiunii.

Evocând aceleaşi elemente din istoricul judecăţii de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., solicită să se admită revizuirea şi anularea celei de-a doua decizii care ar fi potrivnică primei decizii.

Apărările părţilor

Intimatele C. S.R.L. şi Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

S-a arătat că hotărârile pronunţate asupra "aceluiaşi litigiu" şi care conţin dispoziţii potrivnice, nu prezintă relevanţă faţă de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În plus, intimata Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova a invocat prin întâmpinare excepţia inadmisibilităţii în formularea cererii de revizuire, având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile cumulative privind identitatea de obiect, cauză şi părţi.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Nu a putut fi reţinută susţinerea intimatei Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova din întâmpinare cum că "nu ar fi îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru formularea unei cereri de revizuire pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., neexistând tripla identitate de obiect, cauza şi părţi între cele două cauze".

Astfel, dacă în vechea doctrină şi jurisprudenţă, dezvoltate în legătură cu revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, se accepta cvasiunanim că pentru a verifica motivul de revizuire era suficient a se constata contrarietatea între dispozitivele hotărârilor sau imposibilitatea executării acestora concomitent, nu tot astfel se poate susţine în prezent.

Separat de faptul că autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca ataşându-se şi considerentelor hotărârii, trebuie observat şi subliniat că ea nu vizează doar considerentele decisive, adică acelea care susţin şi explicitează dispozitivul, ci şi considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă dedusă judecăţii în mod incidental, a cărei rezolvare nu se va regăsi aşadar, în dispozitivul hotărârii.

În acest context, a susţine că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri pe temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., respectiv pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat, ar presupune verificarea aceloraşi elemente ca în vechea reglementare şi că "doar aparent ar avea loc o extindere a domeniului de aplicare a revizuirii întemeiate pe acest motiv", nesocoteşte flagrant dispoziţiile art. 430- 431 C. proc. civ.

Intenţia legiuitorului a fost, pe de o parte, de a interzice reluarea aceloraşi judecăţi, dar şi de a accelera cursul justiţiei, câtă vreme într-un proces ulterior partea se poate prevala de ceea ce a statuat o primă instanţă, chiar dacă a făcut-o pe cale incidentală, toate acestea prin conservarea autorităţii lucrului deja judecat, care nu mai poate fi contestat şi pus în discuţie în raporturile dintre aceleaşi părţi, indiferent de modalitatea în care, anterior, s-a făcut tranşarea diferitelor aspecte litigioase ale judecăţii.

În privinţa efectului pozitiv, însă, adică a aceluia care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, fără să presupună identitatea de acţiune (obiect, cauză, părţi), acesta şi-a găsit pentru prima dată reglementare prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. pr .civ. ("oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

Aceasta a însemnat că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdictional.

Aşadar, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a presupus existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, care opreşte o nouă judecată în fond.

Or, în motivarea căii extraordinare de atac, revizuenţii arată că există decizii pronunţate de aceeaşi instanţă, în dosare diferite, dar având aceleaşi părţi, aceeaşi cauză (recuperarea prejudiciului produs printr-o HCL) şi acelaşi obiect (anularea actelor de control/administrative emise de Camera de Conturi Prahova).

Analizând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată în raport de următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că obiectul învestirii instanţei de judecată îl reprezintă revizuirea deciziei nr. 817 din 10 octombrie 2023 pronunţată de Cutea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., pretins a fi contrară cu decizia nr. 130 din 27 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respins recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova împotriva sentinţei nr. 805/11.08.2020 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimaţii - reclamanţi Primarul Oraşului Breaza B. şi Oraşul Breaza Prin Primar B. şi intimata pârâtă S.C. D. S.R.L., ca nefondat.

De asemenea, prin decizia nr. 817 din 10 octombrie 2023 pronunţată de Cutea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, a fost respins recursul formulat de declarat de reclamanţii Primarul Oraşului Breaza B. şi Oraşul Breaza prin Primar, împotriva sentinţei nr. 232 din data de 4.03.2022 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova, şi S.C. C. S.R.L., cu sediul în oraşul Breaza, judeţul Prahova, ca nefondat.

Regimul de reglementare al fiecărei căi extraordinare de atac, indiferent că este vorba despre instituţia recursului, revizuirii sau contestaţiei în anulare, este unul particular, guvernat de norme speciale, care nu ar putea fi aplicat prin analogie, ca "dispoziţii legale ce reglementează situaţii asemănătoare".

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea din urmă hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară/hotărâri anterioare, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".

În acest sens, tripla identitate, ca o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora:

"nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Astfel, scopul reglementării motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite, prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Pentru a verifica incidenţa în cauză a autorităţii de lucru judecat, trebuie plecat de la condiţiile în care funcţionează această prezumţie legală absolută. Astfel, dacă în cazul efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., trebuie îndeplinită condiţia triplei identităţi între litigii (subiecţi procesuali, obiect şi cauză), în cazul efectului pozitiv, reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., nu trebuie îndeplinită condiţia triplei identităţi.

Cu toate acestea, una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite este ca aspectul litigios, chestiunea litigioasă, să îi fie opusă aceluiaşi pârât. Această condiţie se deduce simplu din prevederile art. 435 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ.. Astfel, în cazul în care se opune unui terţ o hotărâre judecătorească, unui subiect de drept care nu a fost parte în litigiul în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat (tranşat), hotărârea respectivă nu reprezintă o prezumţie absolută ci poate fi făcută dovada contrară acesteia.

În aceste condiţii, nu se poate vorbi de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi de cazul de revizuire de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În altă ordine de idei, o condiţie procesuală pentru a se putea invoca cazul de revizuire de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cauză sau dacă a fost invocată să nu fi fost analizată de către instanţă. Această condiţie este impusă de natura căii de atac a revizuirii precum şi de autoritatea de lucru judecat a hotărârii care a dezlegat această chestiune.

În dosarul nr. x/2020, prin considerentele hotărârii s-a reţinut: « referirile recurenţilor (revizuenţii din prezenta cauză) la hotărâri pronunţate de Tribunalul Prahova, prin care au fost admise acţiuni, ce au avut acelaşi obiect reprezentat de anularea măsurii I.4 din decizia 39/2019, iar în subsidiar stabilirea răspunderii contractuale a societăţii chiriaşe nu poate demonstra nelegalitatea sentinţei recurate, întrucât în dosarul x/2021 Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat decizia 207/9.02.2021, prin care a admis recursul Curţii de Conturi şi a respins acţiunea ca neîntemeiată, acţiune ce viza aceeaşi măsură, însă răspunderea contractuală se solicitase a fi stabilită în sarcina S.C. E. S.R.L., iar ICCJ, prin decizia 3480/14.06.2022 pronunţată în revizuirea promovată de Curtea de Conturi a constatat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei 207/9.02.2021, prin pronunţarea de aceeaşi curte de apel a deciziei 821/31.03.2021, prin care a fost respins recursul Curţii de Conturi, fiind menţinută soluţia Tribunalului Prahova de anulare a actelor contestate, dispusă prin sentinţa 1188/27.11.2020, la care a făcut referire recurenţii".

În aceste condiţii, câtă vreme chestiunea autorităţii de lucru judecat a fost dezlegată în mod definitiv şi a intrat astfel în autoritate de lucru judecat, aceasta nu mai poate fi repusă în discuţie în baza cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Oraşul Breaza prin primar- A. şi Primarul Oraşului Breaza împotriva Deciziei nr. 817 din 10 octombrie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 aprilie 2024.