Res judicata requirements for revision due to contradictory judgments: distinct enforcement penalties versus substantive obligation to issue certificate

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - sectia a-II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei la emiterea unei adeverinţe în conformitate cu cele dispuse prin sentinţa nr. 5038/03.08.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, definitivă prin nerecurare, solicitând totodată introducerea în cauză a Ministruli Educaţiei.

Acţiunea a fost promovată în temeiul art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, iar prin precizarea acesteia reclamantul a arătat că obiectul cauzei este circumscris art. 24 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia instanţa de executare aplică sancţiuni şi acordă penalităţi, ţinând cont de refuzul pârâtului de a elibera adeverinţa conform titlului executoriu mai sus menţionat.

Prin sentinţa nr. 457/27.01.2016, Tribunalul Bucureşti a respins excepţia lipsei de obiect a cererii invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei şi a admis în parte acţiunea, în sensul aplicării unei amenzi Ministrului Educaţiei şi obligării Ministerului Educaţiei la penalităţi, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea obligaţiei stabilite prin sentinţa nr. 5038/03.08.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Recursul promovat de pârâtul Ministerul Educaţiei împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia nr. 424/16.02.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa casării în tot a hotărârii atacate, în rejudecare fiind admisă excepţia rămânerii fără obiect şi respinsă acţiunea ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei decizii, intimatul-reclamant a formulat cerere de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată la pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia , secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, revizuentul A. a solicitat anularea deciziei nr. 424 din 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, considerând că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 5038/03.08.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, definitivă prin nerecurare.

În esenţă s-a susţinut, că prin decizia atacată instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, respingând acţiunea ca rămasă fără obiect, astfel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 5038/03.08.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, definitivă prin nerecurare, şi, de asemenea, a casat şi a schimbat sentinţa civilă nr. 5360/25.10.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022.

A invocat în drept cazurile de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 şi 8 C. proc. civ.

2. Apărările formulate în calea revizuirii

Intimatul Ministerul Educaţiei şi Ministrul Educaţiei a formulat întâmpinare în cauză, prin care, în principal, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată.

3. Hotărârea pronunţată în revizuire

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 1499 din 29 mai 2023a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul-intimat A., împotriva deciziei civile nr. 424/16.02.2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul-recurent Ministerul Educaţiei şi intimatul-pârât Ministrul Educaţiei B..

4. Calea de atac formulată în cauză

Recurentul - revizuent A. a promovat recurs împotriva deciziei civile nr. 424 din 16 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Procedând la structurarea criticilor din această cerere, se reţine că, după expunerea istoricului cauzei cu referire la litigiile în care au fost pronunţate hotărârile pretins contradictorii, au fost deduse judecăţii de către recurent următoarele motive de recurs vizând decizia dată în revizuire.

Se reproşează curţii de apel că nu a oferit o motivaţie proprie privind cererile părţilor din cadrul dosarului de revizuire, ceea ce conduce la nulitatea actului de justiţie. În concret, se arată că instanţa nu a făcut o analiză a obiectului dedus judecăţii prin raportare la susţinerile revizuentului.

Hotărârea cuprinde o motivare succintă în care se statuează iniţial asupra admisibilităţii revizuirii, iar, în final, calea de atac este respinsă ca inadmisibilă.

Revizuentul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, însă instanţele nu au examinat autoritatea de lucru judecat, cererea de revizuire fiind formulată sub acest aspect în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În lipsa unei analize a actelor dosarului, instanţa de revizuire a plecat de la o premisă greşită, întrucât nu au fost analizate toate susţinerile revizuentului şi materialul probator în cauză, hotărârea în revizuire este nemotivată.

Aşadar, susţine recurentul -revizuent motivarea cuprinsă în decizia atacată nu este de natură să asigure exigenţele impuse de art. 6 paragraf 1 din CEDO, în condiţiile în care nu se argumentează de ce au fost înlăturate susţinerile revizuentului cu privire la îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Sunt reiterate elementele pentru incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. iar, în finalul cererii de recurs, recurentul invocă aspecte privitoare la fondul celor două litigii în care au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice.

În consecinţă, instanţa de recurs la Curtea de Apel Bucureşti, care a pronunţat Decizia nr. 424/16.02.2023, a admis o soluţie nelegală contrară şi potrivnică cu sentinţa civilă nr. 5038/03.08.20218 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă la data de 28.08.2018, prin nerecurare, care încalcă autoritatea de lucru judecat, prevăzută de dispoziţiile art. 430 coroborat cu art. 509, alin. (1), pct. 8, noul C. proc. civ., care conţine în dispozitivul sentinţei civile nr. 5038/03.08.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2017, obligaţia de a face, la pct. 3 din dispozitivul sentinţei civile, prin care obligă pârâtul Ministerul Educaţiei "să elibereze reclamantului o adeverinţă prin care să ateste, în acord cu documentele aflate în arhiva sa numirea reclamantului în funcţia de director de unitate de învăţământ, în perioada 1990-1999", astfel cum reiese din documentele depuse la dosarul cauzei de către pârât, Ministerul Educaţiei, respectiv Adresa nr. x/06.07.2022, în care se menţionează "motivat de faptul că nu a avut calitatea de angajator al acestei categorii de personal", afirmaţie care este în contradictoriu cu precizările din Ordinul ministrului învăţământului nr. 6035/1990, în care se menţionează "Având în vedere prevederile Legii nr. 6/1969 privind Statutul personalului didactic şi a Legii nr. 28/1978, a precizărilor Ministerului Învăţământului nr. 10942/1990", s-a dispus " Cadrele didactice în număr de 361, nominalizate în tabelele anexate care fac parte integrantă din prezentul ordin se numesc în funcţia de directori sau directori adjuncţi la unităţile şcolare specificate în dreptul fiecăruia, începând cu data de 1 septembrie 1990 în conformitate cu prevederile Legii nr. 6/1969 privind Statutul personalului didactic şi Legii nr. 28/1978".

În concluzie, recurentul-revizuent solicită admiterea recursului, pe cale de consecinţă, casarea deciziei civile nr. 424 din 16 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, menţinerea sentinţei civile nr. 5360 din 25 octombrie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti ca fiind legală şi temeinică.

5. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

Recurentul a formulat concluzii scrise prin care a reluat o parte din susţinerile din cererea de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Motivele de recurs vizează, în esenţă, modalitatea de soluţionare a cererii de revizuire, din perspectiva faptului că, în mod greşit, curtea de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În speţa dedusă judecăţii, recurentul - revizuent a invocat o pretinsă contrarietate între decizia nr. 424 din 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, considerând că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 5038/03.08.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, definitivă prin nerecurare.

Din verificările efectuate, Înalta Curte observă următoarele:

Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, in care s-a pronunţat sentinţa nr. 5038 din 3 august 2028, având ca părţi reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, a avut ca obiect obligaţie de emitere act şi daune morale, în privinţa căreia se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat, reprezintă titlul executoriu a cărui neexecutare s-a reclamat în dosarul nr. x/2022 în condiţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin decizia nr 424/16.02.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2022, a fost admis recursul promovat de pârâtul Ministerul Educaţiei împotriva sentinţei nr. 5360 din 25 octombrie 2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2022 (având ca obiect "amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti, art. 24 din Legea nr. 554/2004-ds nr. x/2017), cu consecinţa casării în tot a hotărârii atacate iar, în rejudecare, a fiind admisă excepţia rămânerii fără obiect şi respinsă acţiunea ca rămasă fără obiect.

Or, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În doctrină şi în jurisprudenţă s-a apreciat în mod constant că, pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Aşadar, pentru a fi incident acest motiv de revizuire este necesar ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cum bine a reţinut instanţa de revizuire, sentinţa nr. 5038/03.08.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, în privinţa căreia se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat, reprezintă titlul executoriu a cărui neexecutare s-a reclamat în dosarul nr. x/2022 în condiţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Decizia a cărei revizuire se cere şi această sentinţă nu constituie hotărâri potrivnice, în sensul pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., căci, pe de o parte, cele două pricini în care au fost pronunţate nu au avut acelaşi obiect şi nici aceeaşi cauză juridică, pentru a se reţine, eventual, încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, în cele două pricini nu s-au dezlegat aceleaşi chestiuni, pentru a se reţine, eventual, încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în dosarul nr. x/2017 fiind dedus judecăţii refuzul nejustificat al Ministerului Educaţiei de a soluţiona o cerere a revizuentului din cauza de faţă, iar dezlegările instanţei vizând strict existenţa obligaţiei acestei autorităţi de a comunica adeverinţa solicitată de revizuent, în timp ce în dosarul nr. x/2022 s-a dedus judecăţii neexecutarea titlului executoriu pronunţat în dosarul nr. x/2017, instanţa statuând strict cu privire la existenţa unei neexecutări a respectivei obligaţii, iar nu cu privire la existenţa obligaţiei înseşi, aşadar asupra unei chestiuni complet diferite.

În acest sens, se constată că, o primă analiză a admisibilităţii cererii de revizuire a vizat împrejurarea dacă este necesară verificarea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, în condiţiile în care autoritatea de lucru judecat este invocată în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca ataşându-se şi considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi considerentelor decizorii. În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ, şi efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită sau contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Nu în ultimul rând este de observat că, prin criticile de nelegalitate expuse prin memoriu de recurs, recurentul-revizuent reiterează analiza realizată de instanţa de recurs şi concluzia acesteia privind rămânerea fără obiect a cauzei, susţinând, contrar celor reţinute de Curtea de Apel, că pretenţiile sale nu au fost satisfăcute, iar titlul executoriu a rămas neexecutat în ce priveşte obligaţia a cărei neîndeplinire a reclamat-o în cauză.

Practic, recurentul-revizuent critică în realitate soluţia pronunţată de instanţa de recurs, modul în care aceasta a apreciat probele administrate în cauză şi a aplicat legea la situaţia de fapt rezultată şi, cum bine a punctat judecătorul din revizuire, aceste aspecte nu constituie însă erori săvârşite în legătură cu starea de fapt, susceptibile a fi remediate prin exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, demersul său procesual reprezentând în fapt, prin motivele pe care se sprijină, un recurs la recurs, ceea ce nu poate fi primit.

Aşadar, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de revizuire că în cauză este vorba de litigii diferite sub aspectul obiectului, astfel încât hotărârea ce s-a solicitat a fi revizuită nu încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în primul dosar, critica în acest sens fiind nefondată.

Drept urmare, Înalta Curte reţine că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că susţinerile recurentului - revizuent sunt nefondate.

Faţă de considerentele arătate, reţinând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul - revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 424 din 16 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 aprilie 2024.