State liability for restitution and statutory interest on health insurance contributions unconstitutionally levied on pension income.

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

(i) repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna noiembrie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

- obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantei a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004);

(ii) în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, a solicitata sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care au fost introduse contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de Constituţia României;

Apărările formulate în faţa instanţei de fond

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Timiş a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acesteia.

La rândul său, pârâtul Guvernul României a invocat, având în vedere motivarea în fapt şi în drept a acţiunii introductive, excepţia necompetentei materiale a instanţei.

De asemenea, pentru eventualitatea înlăturării susţinerilor anterioare, a invocat excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa timbrajului şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în întregime, având în vedere că demersul judiciar al părţii reclamante se întemeiază pe dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş a formulat cerere de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş, pentru ca, în cazul în care instanţa va admite cererea reclamantului, chemaţii în garanţie să fie obligaţi la restituirea sumelor reţinute în perioada 01.01.2022 - 27.12.2022, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, din pensia sus-numitului reclamant şi virate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare, potrivit solicitării reclamantului precum şi la plata cheltuielilor de judecată către acesta.

Chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat, la rândul său, cerere de chemare în garanţie a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 114 din 16 martie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a obligat pârâtul Guvernul României la despăgubiri către reclamant constând în dobânda legală aferentă sumelor de bani reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, respingând restul pretenţiilor.

De asemenea, a respins excepţiile necompetenţei materiale, netimbrării acţiunii, nulităţii acţiunii şi inadmisibilităţii acţiunii invocate de Guvernul României, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca inadmisibile cererile de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Guvernul României a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că, la data pronunţării soluţiei, obiectul pretenţiilor deduse judecăţii fusese realizat şi că cererea intimatului-reclamant trebuia respinsă în integralitate. În acest sens, recurentul a susţinut că a adus la cunoştinţă instanţei de fond prin întâmpinarea formulată în cauză faptul că, în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 138 din 17 februarie 2023, a fost publicată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023, sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de, asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie eşalonat, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii.

Prin urmare, fiind reglementate măsuri reparatorii printr-o normă legală specială, care prevede imperativ modalităţi concrete de punere în executare, stabilind termene, surse bugetare şi responsabilităţi precise ale autorităţilor publice cu atribuţii şi competenţe în domeniu, respectiv Casa Naţională de Pensii Publice şi casele teritoriale de pensii, precum şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate este evident că demersul judiciar al intimatului-reclamant, în mod obiectiv, nu mai putea fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a Guvernului României, alături de instituţiile co-pârâte, la satisfacerea pretenţiilor deduse judecăţii, soluţia nefiind conformă cu legea specială.

Altfel spus, de la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023, restituirea sumelor prevăzute de art. 1 din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială şi în limitele stabilite expres de această lege.

În continuare recurentul arată că în mod nelegal instanţa de fond a stabilit, implicit, şi o altă sursă bugetară pentru plata sumelor solicitate de intimatul-reclamant, deşi art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023 prevede că plata "se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi se evidenţiază la o poziţie distinctă de venituri bugetare".

Or, întotdeauna concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. Pe de altă parte, cererea privind actualizarea sumelor restituite se impunea a fi respinsă întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A., în termen legal, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Guvernul României este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportare la cadrul factual astfel stabilit, Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut existenţa unei vătămări în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate şi în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON.

În acest sens, reclamantul a formulat prezenta acţiune, considerând că este vătămat în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiilor de serviciu.

Ulterior introducerii cereri de chemare în judecată -19 decembrie 2022, s-a publicat în Monitorul Oficial Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022, reclamantul A. renunţând verbal în şedinţă la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Chiar dacă Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1262 din 28 decembrie 2022, Înalta Curte reţine că potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în prezenta speţă sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022.

Prin criticile formulate recurentul-pârât acesta a susţinut, în principal, inadmisibilitatea acţiunii, în contextul adoptării O.U.G. nr. 4/2023, lipsa atribuţiilor legale de plată a sumelor ce fac obiectul cererii şi aplicarea retroactivă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022.

Prin considerentele Deciziei nr. 650/2022 Curtea Constituţională a reţinut "că reglementarea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care au calitatea de pensionari în privinţa pensiilor lor este o măsură care conduce în mod implicit la diminuarea pensiilor respective", "(…) diminuarea cuantumului pensiei, fie ea contributivă sau de serviciu, cu sume de bani considerabile afectează dreptul la pensie privit lato sensu", iar "…ordonanţa de urgenţă nu poate diminua cuantumul pensiei aflate în plată, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o diminuare inevitabilă a cuantumului pensiei. (...). 52. În consecinţă, Guvernul, impunând prin ordonanţă de urgenţă plata unei contribuţii de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care au calitatea de pensionari în privinţa pensiilor care depăşesc 4.000 RON, a încălcat art. 115 alin. (6) din Constituţie, cu referire la interdicţia de a afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, în speţă, dreptul la pensie - prevăzut şi garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie."

Cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării în Monitorul Oficial, Partea I, Curtea reţine că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Curtea Constituţională a constatat că "... întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, cele stabilite prin prezenta decizie urmează a se aplica de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele judeţene de pensii şi casele sectoriale de pensii, de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanţele judecătoreşti vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată, în această ultimă ipoteză decizia pronunţată de Curtea Constituţională constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din C. proc. civ..".

Teza evocată de recurentul- pârât este cea a existenţei unui fine de neprimire generat, în opinia părţii recurente, de reglementarea, prin O.U.G. nr. 4/2023, a unei proceduri administrative ce, în viziunea recurentului, ar înlătura dreptul intimatului- reclamant la plata sumelor în privinţa cărora instanţa de fond a admis acţiunea.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, după cum a precizat chiar recurentul-pârât Guvernul României, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Curtea constată că, urmare a publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, pârâtul Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate prin care, potrivit art. 1 alin. (1)-(5):

"(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate.

(2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON.

(4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023.

(5) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept."

În acest context, pensia intimatului -reclamant a fost grevată de contribuţiile de asigurări sociale de sănătate, reţinerea făcându-se la sursă de către Casa Teritorială de Pensii, prin aplicarea procentului de 10% cu privire la sumele ce depăşesc 4.000 RON din venitul din pensii, prin aplicarea modificărilor legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, începând cu luna ianuarie 2022.

Faptul că reţinerile din pensie, păgubitoare pentru reclamant, au fost efectuate de casa de pensii, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamantă şi casa sectorială de pensii, în raport de atribuţiile conferite prin lege acestei autorităţi, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă de urgenţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor actului normativ.

Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa de urgenţă declarată neconstituţională.

Astfel, nu sunt fondate alegaţiile recurentului în sensul că, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte ar fi rămas fără obiect şi nu ar mai subzista interesul intimatului-reclamant de a acţiona, câtă vreme prin această ordonanţă s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reţinerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce vor fi restituite potrivit O.U.G. nr. 4/15.02.2023 şi plăţii dobânzilor legale aferente acestor sume, reţinute începând cu luna ianuarie 2022.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă l-a obligat pe pârât la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privinţa pierderii suferite de către reclamantă, dar şi a lipsei de folosinţă asupra sumei reţinute din contravaloarea activului personal net acumulat.

Obligaţia de plată a despăgubirii nu poate fi imputată caselor de pensii, răspunderea pentru prejudiciul constând, pe de-o parte, în devalorizarea monedei datorită inflaţiei şi, pe de altă parte, în lipsirea reclamantei de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală), aparţinând Guvernului României, care a generat acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamantei, printr-un act normativ neconstituţional, a obligaţiei de plată a unei contribuţii.

Astfel, referitor însă la acoperirea prejudiciului prin acordarea dobânzii legale, instanţa reţine că potrivit art. 1535 alin. (1) C. civ., care reglementează daunele moratorii în cazul obligaţiilor băneşti, "În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic".

Prin urmare, în mod corect instanţa a reţinut că principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor - ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii - impune şi acordarea beneficiului de care acesta a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, prejudiciu care este distinct de pierderea efectiv suferită de creditor, (damnum emergens) şi care este remediat prin măsura indexării sumelor cu rata inflaţiei.

Înalta Curte mai reţine că şi soluţiile date de către instanţa fondului excepţiilor invocate de pârâtul Guvernul României sunt corecte.

Astfel, referitor la excepţia necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal invocată de către pârâtul Guvernul României, aceasta a fost respinsă, întrucât acţiunea formulată de către reclamant se întemeiază pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, competenţa revenind instanţei de contencios administrativ.

In ceea ce priveşte excepţia netimbrării acţiunii şi aceasta a fost respinsă întrucât instanţa nu a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, iar cât priveşte excepţia nulităţii acţiunii pentru neîndeplinirea cerinţelor legale referitoare la cuprinsul acţiunii, şi aceasta va fi respinsă întrucât cererea de chemare în judecată respectă exigenţele art. 194 C. proc. civ.

S-a mai invocat de către pârât excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivat de faptul că demersul părţii reclamante este exclusiv reprezentat de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu dispoziţiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 şi art. 156 din Constituţia României, însă a fost pronunţată de către Curtea Constituţională Decizia nr. 650/2022.

Instanţa fondului nu a reţinut această excepţie deoarece obiectul acţiunii reclamantului constă în obligarea pârâtului Guvernul României la repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 în temeiul art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, sens în care pârâtul justifică şi legitimare procesuală pasivă în cauză raportat la obiectul şi temeiul legal al acţiunii. Pronunţarea Curţii Constituţionale în alte dosare nu determină inadmisibilitatea acţiunii având în vedere art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 conform căruia "(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I".

În consecinţă, instanţa a respins, ca neîntemeiate, şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii, Curtea a reţinut în mod corect că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, întrucât, după cum s-a arătat, obiectul acţiunii reclamantului constă în obligarea la repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 în temeiul art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, text de lege ce reglementează acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului şi stabileşte dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale să introducă acţiune la instanţa de contencios administrativ. Ori emitentul ordonanţelor este Guvernul, Casa Judeţeană de Pensii neavând nicio atribuţie în acest sens, astfel că nu justifică legitimare procesuală pasivă în cauză.

Ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii, pârâtă care a formulat cerere de chemare în garanţie a C.N.A.S., care, la rândul său a chemat în garanţie A.N.A.F., instanţa fondului, în temeiul art. 72-74 C. proc. civ., a respins ca inadmisibile cererile de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

II. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei nr. 114 din 16 martie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 17 aprilie 2024.