Defining Securitate collaborator status under O.U.G. 24/2008: Whether denouncing political dissent inherently targets fundamental rights regardless of concrete damage

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27.10.2022, sub nr. x/2022 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat să se constatate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe acest pârât.

2. Hotărârea pronunţată

Prin sentinţa nr. 262 din 17 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii in ceea ce-l priveşte pe pârât.

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Astfel, a susţinut că instanţa de fond nu a examinat apărările prezentate prin întâmpinare, nu a încadrat situaţia de fapt la normele de drept aplicabile, nu a analizat înscrisurile depuse la dosar efectuând o motivare care nu este permisă, fiind încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, recurentul a apreciat că sentinţa recurată, nemotivată în fapt şi în drept, nu respectă exigenţele art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, conform jurisprudenţei CEDO, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă să fi examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse spre analiză.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul că instanţa de fond a aplicat greşit legea, reţinând că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru admiterea acţiunii, înlăturând apărarea pârâtului cu privire la lipsa probelor din care să rezulte că prin activităţile întreprinse în calitate de ofiţer de informaţii ar fi încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale, constatând că legiuitorul nu face distincţie între persoanele care au iniţiat si supus spre aprobare anumite măsuri represive, persoanele care le-au aprobat, respectiv persoanele care le-au executat, singurul element determinant fiind ca întreaga activitate de politie politică să vizeze încălcarea unor drepturi si libertăţi fundamentale.

Pe linia aceluiaşi raţionament, instanţa a considerat că toate activităţile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau au urmărit să o facă, indiferent dacă au fost de iniţiere, propunere sau aprobare, conduc la constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.

Pornind de la motivele care au condus la pronunţarea hotărârii recurate, solicită ca Înaltă Curte să constate că hotărârea a fost pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material, respectiv a disp. art. 2 lit. b), prima teză, din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-pârât, mai susţine că, prin raportare la probele administrate în faţa instanţei de fond, reiese clar că acesta nu a îngrădit sau suprimat drepturi sau libertăţi fundamentale prin niciuna dintre activităţile imputate.

În fine, susţine recurentul -pârât instanţa de fond nu a procedat la efectuarea unei expertize grafoscopice pentru a constata dacă notele respective au fost date de recurent în stare de temere, constrângere sau chiar şantaj şi nici nu a depus nici cele mai mici diligenţe pentru a identifica persoana care suferit ca urmare a aşa- ziselor activităţi de colaborare cu Securitatea.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele susţineri din acţiunea introductivă şi însuşindu-şi argumentele sentinţei recurate.

În esenţă, a subliniat că solicitările formulate de recurentul-pârât de a completa probatoriul cu expertiza grafoscopică a notelor olografe furnizate către Securitate, precum şi de a se emite adrese către CNSAS şi SRI, nu pot fi primite în condiţiile în care nici la primul termen de judecată acesta nu a formulat vreo apărare în acest sens, iar, în stadiul procesual actual aceste cereri nu îndeplinesc exigenţele impuse de art. 492 C. proc. civ. Faptul că soluţia instanţei de fond este în discordanţă cu modul în care recurentul-pârât şi-a configurat apărarea şi cu propriile sale convingeri nu constituie motiv de nelegalitate care să ducă la casarea deciziei recurate.

La rândul său, la data de 6.03.2023, recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 aprilie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Criticile formulate de recurentul-pârât subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi.

Motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic şi gradual argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Din perspectiva acestor critici, se reţine că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor, exigenţe ce în cauză sunt îndeplinite de hotărârea atacată.

Raportat la motivarea instanţei de fond, recurentul-pârât critică sentinţa în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, recurentul-pârât considerând că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de norma legală menţionată.

Astfel, potrivit prevederilor legale, art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, CNSAS are obligaţia de a verifica din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)- h^1) din acelaşi act normativ.

Prin urmare, în cauza de faţă, recurentul-pârât a fost verificat potrivit prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 deoarece la data demarării verificărilor ocupa funcţia de membru al Consiliului local Sâniob, judeţul Bihor.

Nu are importanţă dacă domnia sa a fost ales sau nu în funcţia pentru care a candidat sau că nu este la primul mandat, procedura instituită prin dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008 se desfăşoară în continuare. Relevant este ca la momentul declanşării verificărilor, pârâtul să deţină una din calităţile prevăzute la art. 3 lit. b)- h)1 .

Înalta Curte are a observa, similar instanţei de fond, că, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A. este evidentă îndeplinirea primei condiţii prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, acesta furnizând organelor de Securitate, informaţii despre colegii săi de liceu, astfel cum reiese din Nota informativă din 23 noiembrie 1976 care confirmă în mod indubitabil desfăşurarea de catre parat de activităţi informative, aceasta coroborându-se cu Fişa colaboratorului nr. x, din care reiese că pârâtul a fost recrutat la 16.11.1977 de către Serviciul de contrainformaţii UM 02802 Bucureşti Biroul teritorial Timişoara.

Totodată, a constatat, după cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind suficient ca activităţile desfăşurate de persoana care a colaborat cu Securitatea sa vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fapt care reiese in mod neechivoc din Nota informativă nr. 2589/08 din 23 noiembrie 1976 întocmită si semnată de pârât, coroborată cu Fişa colaboratorului nr. x, emisă de organele de securitate.

Astfel, noţiunea de "colaborator al Securităţii" este definită în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".

Potrivit acestor dispoziţii, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este aceea ca persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii; a doua condiţie vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul denunţării de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât nu contestă recrutarea sa de către Securitate şi nici paternitatea notelor olografe care au stat la baza acţiunii în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, relevante sunt notele informative existente în dosarul nr. x care demonstrează faptul că pe parcursul colaborării cu Securitatea, recurentul a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, ce au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată, dreptul la libera exprimare şi dreptul la liberă circulaţie.

Cu titlu de exemplu, nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ "B.", identificată în dosarul persoanei pe lângă care a fost dirijat cu sarcini (dosar nr. x Bihor - cotă CNSAS, titular H.M.), în care se arată:

"Sursa vă informează despre H. M. H. în anul trecut foarte mult vorbea despre politica externă şi internă a partidului. Despre nivelul de trai din ţara noastră în comparaţie cu alte ţări. Despre viaţa tinerilor în ţările capitaliste, că ei au mai multe drepturi etc. Pentru aceste el a avut necazuri. în anul acesta nu mai vorbea nimic despre [cele] sus amintite. El vrea să dea admitere la psihologie şi învaţă istoria Partidului Comunist Român şi cărţile tovarăşului Nicolae Ceauşescu." (dosar nr. x Bihor, fila x).

Notele informative au fost temeinic analizate de către prima instanţă, concluzia delaţiunii atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist fiind în acord cu practica amplă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de conţinutul acestor informaţii, Securitatea monitoriza cu atenţie orice comentariu negativ la adresa nivelului de trai sub regimului comunist, cunoscut fiind faptul că acesta urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică şi socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viaţă ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului.

Comentariile legate de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

De asemenea, este de notorietate faptul că statul comunist încerca să limiteze relaţiile neoficiale dintre cetăţenii români şi cei străini întrucât, prin astfel de contacte, cetăţenii români puteau veni în contact cu ideile care circulau în lumea liberă şi care nu erau foarte bine cunoscute în ţară, iar cetăţenii străini puteau cunoaşte adevărata situaţie cu privire la condiţiile de viaţă din România ori cu privire la gradul de respectare a drepturilor omului la noi în ţară, situaţii care, evident, difereau profund faţă de cele prezentate de propaganda oficială a regimului.

Indiferent că ne aflăm în faţa unei delaţiuni care se referea la faptul că persoana denunţată critica regimul, sau la împrejurarea că cel denunţat avea relaţii cu cetăţeni străini, ambele conduite fac parte din sfera manifestărilor potrivnice regimului întrucât ambele atitudini erau neagreate de regim, îngrădite de acesta şi, în schimb, permise într-o ordine democratică.

Or, susţinerilor recurentului-pârât nu pot fi primite în condiţiile în care informaţiile furnizate de acesta, au fost prelucrate de către structura Securităţii care îl recrutase, pe baza lor s-au determinat măsuri de adoptat şi organe de sesizat.

Pentru argumentele expuse, prima condiţie impusă de legiuitor în constatarea calităţii de colaborator, este îndeplinită, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă în sentinţa recurată.

A doua condiţie de fond se referă la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat la încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi, nefăcând nici un fel de referire la notorietatea informaţiilor, dacă Securitatea ştia şi din alte surse.

Legiuitorul nu face distincţie între informaţii, dacă erau cunoscute sau dimpotrivă, de primă sesizare. În nicio situaţie denunţătorul nu avea cum să cunoască gradul de informare al Securităţii, ofiţerul nu îi raporta informatorului, se întâmpla exact invers. Ar fi trebuit, astfel, adoptată o atitudine diligentă, precaută de protejare a intereselor celorlalţi cetăţeni şi să nu denunţe Securităţii informaţii care făceau referire la atitudini potrivnice regimului comunist, ştiind că asemenea informaţii prejudiciau persoanele denunţate.

Asta face diferenţa între o persoană obişnuită şi un colaborator, interesul faţă de soarta celorlalte persoane. Denunţătorul aşa cum este el caracterizat de art. 2 lit. b), nu) ţine seama de alte persoane, nu are o atitudine diligentă şi prin denunţurile sale vizează îngrădirea unor drepturi fundamentale.

De altfel, activitatea pârâtului, prezentata în dosarul de urmărire informativa nr. R 461935/1976 a constat în implicarea acestuia în obţinerea informaţiilor cu caracter personal referitoare la persoanele urmărite de Securitate, Nota informativă nr. 2589/08 din 23 noiembrie 1976 fiind suficienta pentru a se constata că, prin prisma activităţilor desfăşurate de către recurent în anul 1976, in timp ce era elev al Liceului Alexandru Moghioroş din Oradea, a creat o intruziune în viaţa privată a persoanelor urmărite, mai exact a colegilor săi de liceu.

Prin urmare, consecinţa finală a denunţului - lezarea dreptului celui denunţat - reprezenta un element independent de voinţa denunţătorului, întrucât depindea de voinţa şi interesele reprezentanţilor autorităţilor represive comuniste.

Este suficientă reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii pentru persoanele care au furnizat informaţii apte să producă repercusiuni împotriva celui denunţat, fără ca, în mod necesar, aceste repercusiuni să se fi produs în mod concret. Deci, sintagma actuală, anume "vizarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului" satisface pe deplin principiile care au stat la baza emiterii acestui act normativ, prevederile şi principiile Constituţiei, precum şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În acest sens amintim Nota informativă nr. 2589/08 din 23 noiembrie 1976 întocmită si semnată de recurentul -pârât, coroborată cu Fişa colaboratorului nr. x, emisă de organele de securitate, din acre reiese că activitatea acestuia din anii 1976 şi 1977, astfel cum a fost prezentata in Nota de constatare nr. x din 29.07.2021 emisa de CNSAS, a fost orientată spre susţinerea regimului totalitar comunist, vizând potenţiali opozanţi ai acestuia.

Nu pot fi considerate situaţii de excepţie susţinerile recurentului-pârât din cererea de recurs şi din apărările formulate la fond, referitoare la faptul ca în anul al treilea de liceu nu vorbea bine româneşte, nu putea să se exprime bine şi că ar fi scris după dictarea ofiţerului de securitate angajamentul si rapoartele, aspecte care nu au determinat convingerea instanţei că acesta nu ar fi înţeles conţinutul angajamentului semnat cu organele de poliţie politică la data de 25 iunie 1976 sau că ar fi fost constrâns în orice mod să efectueze activităţi informative prin care a denunţat atitudinile colegilor săi, potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestora.

Nici atmosfera generalizantă existentă în perioada regimului comunist şi invocate de recurentul-pârât, nu pot fi primite având în vedere prevederile de la art. 2 lit. b) teza II din O.U.G. nr. 24/2008 care prevăd în mod expres şi limitativ cazurile de excludere a calităţii de colaborator al Securităţii.

În aceste condiţii, având în vedere că nu a fost demonstrată nelegalitatea hotărârii recurate şi că nu este întrunit în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluţia instanţei de fond fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul şi va menţine sentinţa de fond atacată.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru argumentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul recurentului-pârât A. şi va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 262 din 17 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 17 aprilie 2024.