Taxpayer’s Suspension Bid Fails; Insolvency Firm Loses Bid to Halt 9M RON Local Tax Assessment

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. Constanţa, în temeiul art. 15 Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/28.01.2014 privind creanţele datorate bugetului local, în urma inspecţiei fiscale realizate în perioada 08 august 2013- 24 decembrie 2013 nr. 510/28.01.2014, în cuantum de 9,068.728,39 RON, formată din: 4.067.948,60 RON reprezentând taxă emitere autorizaţii de construire conform art. 267 alin. (8) Codul fiscal - Legea nr. 571/2003; 2.610.951,81 RON reprezentând valoare cumulată majorări aferente taxelor de emitere a autorizaţiilor de construire, conform art. 1241 alin. (2) Codul de procedură fiscalălă - O.G. nr. 92/2003; 1.749.873,31 RON reprezentând taxă prelungire autorizaţii de construire; 639.954,67 RON reprezentând valoare cumulată majorări aferente taxelor de prelungire emitere a autorizaţiilor de construire, conform art. 124 1 alin. (2) Codul de procedură fiscalălă - O.G. nr. 92/2003, până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect contestaţie fiscală în care solicită anularea Deciziei de impunere nr. x/28.01.2014. A solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 173 din 1 august 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/28.01.2014 formulată de reclamanta A. S.R.L. Constanţa - societate în insolvenţă prin administrator special în contradictoriu cu pârâta Comuna Cogealac prin primar.

3. Recursul exercitat în cauză

Reclamanta A. S.R.L. Constanta - prin lichidator judiciar CII B. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 173 din 1 august 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prima instanţa a reţinut în mod greşit că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat raportat la împrejurarile de fapt şi de drept care determină nelegalitatea Deciziei de impunere nr. x/28.01.2014, făcând astfel o greşită aplicare a prevederilor art. 14 coroborat cu art. 15 Legea nr. 554/2004.

Prima instanţă a interpretat în mod eronat prevederile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, conform cărora reprezintă cazuri bine justificate "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt în măsură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", considerând fără niciun temei că nu există asemenea împrejurări în privinţa Deciziei de impunere nr. x/28.01.2014.

În mod greşit, prima instanţă a apreciat ca "reclamanta a expus doar o singură critică ce ar putea fi analizată din perspectiva unei împrejurări legate de starea de fapt si de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, după cum prevăd dispoziţiile art. 14 raportat la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv inexistenta obligaţiilor fiscale principale si accesorii ca urmare a compensării de drept a sumei de 696.015 RON, care făcea obietcul procedurii executionale iniţiate la solicitarea reclamantei, cu obligaţiile viitoare datorate de reclamantă pentru autorizaţiile de construire ce urmau a fi emise".

Prima instanţă a apreciat în mod greşit că "celelalte susţineri ale reclamantei reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ce nu pot fi dezlegate decât de instanţa fondului".

Precizează recurenta-reclamantă că nu a solicitat instanţei învestită cu soluţionarea prezentei cauze să analizeze şi să soluţioneze motivele de nelegalitate invocate cu privire la Decizia de impunere nr. x/28.01.2014, ci a arătat că aceste motive de nelegalitate constituie "împrejurări de fapt şi de drept", ce se încadrează în prevederile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Concluzionează recurenta-reclamantă că în mod greşit, prima instanţă a reţinut că "cererea de suspendare a executării nu poate fi admisă deoarece condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente trebuie îndeplinite cumulativ, iar condiţia cazului bine justificat nu este indeplinită".

Astfel, raportat la toate argumentele invocate în contestaţia fiscală formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.01.2014, emisă de către Comuna Cogealac şi ţinând seama de probele administrate în prezenta cauză, în opinia recurentei-reclamante primă instanţa ar fi trebuit să reţină că sunt îndeplinite cele două condiţii instituite de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în vederea suspendării executării Deciziei de impunere nr. x/28.01.2014.

4. Apărările formulate în cauză-

Nu s-a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Urmare a inspecţiei fiscale efectuate pentru perioada 2010-2013, organele de control au întocmit raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 9 ianuarie 2014, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere nr. x/28.01.2014 privind creanţele datorate bugetului local, în urma inspecţiei fiscale, realizate în perioada 8 august 2013 - 25 decembrie 2013, prin care au fost stabilite în sarcina recurentei-reclamante obligaţii fiscale principale reprezentate de taxe pentru emiterea autorizaţiilor de construire, conform art. 267 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, taxe pentru prelungirea unor autorizaţii de construire, conform art. 267 alin. (10) din acelaşi act normativ, precum şi majorări stabilite conform art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, obligaţiile fiscale principale şi accesorii fiind în cuantum total de 9.068.728,39 RON.

Împotriva acestui act administrativ fiscal recurenta-reclamantă a formulat contestaţie, înregistrată sub nr. x/28.02.20214 la Primăria Comunei Cogealac.

Prin sentinţa civilă nr. 22 din data de 20.02.2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte cererea reclamantei A. S.R.L., fiind obligată Comuna Cogealac prin Primar la soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/28.01.2014, soluţie rămasă definitivă prin respingerea recursurilor, conform deciziei nr. 1110/24.02.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei de impunere, recurenta-reclamantă a formulat cerere de suspendare a executării invocând în drept prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Analizând susţinerile recurentei-reclamante prin raportare la prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitor la condiţia cazului bine justificat, Înalta Curte observă că recurenta a expus doar o singură critică ce ar putea fi analizată din perspectiva unei împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, respectiv inexistenţa obligaţiilor fiscale principale şi accesorii ca urmare a compensării de drept a sumei de 696.015 RON, care făcea obiectul procedurii execuţionale iniţiată la solicitarea recurentei, cu obligaţiile viitoare datorate de reclamantă pentru autorizaţiile de construire care urmau a fi emise.

Instanţa de fond corect a reţinut că susţinerile recurentei nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, având în vedere că în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală s-a reţinut că au fost aplicate prevederile convenţiei privind compensarea viitoare a sumelor datorate reciproc fiind stinsă prin compensare creanţa Comunei Cogealac cu sumele de restituit către recurentă, în cuantum total de 696.015 RON . De altfel, s-a mai reţinut că în intervalul de timp de la semnarea convenţiei şi până la data efectuării inspecţiei, recurenta a efectuat plăţi parţiale în cuantum de 600.000 RON, fiind stinse creanţele în ordinea vechimii lor.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante nu poate constitui o împrejurare legată de starea de fapt care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ soluţionarea contestaţiei formulate la data de 28.02.2014, de către organul fiscal emitent, la data de 19.01.2023, fiind un fapt ulterior emiterii actului administrativ fiscal a cărui executare se solicită a fi suspendată.

În concluzie, în acord cu judecătorul fondului reiese cu evidenţă că nu sunt invocate împrejurări care să poată fi analizate din perspectiva cazului bine justificat deoarece acestea nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, ci sunt motive de nelegalitate şi de netemeinicie, de fond, ce presupun o analiză efectivă, prin raportare la legislaţia incidentă şi la actele dosarului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că în speţă, condiţia existenţei unui caz bine justificat, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită, fiind inutilă analizarea condiţiei referitoare la producerea unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât din interpretarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: formularea plângerii prealabile împotriva actului vătămător, existenţa unui caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 şi condiţia ca măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. Constanta - prin lichidator judiciar CII B. împotriva sentinţei civile nr. 173 din 1 august 2023 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 11 aprilie 2024.