Judicial inspection notice to evaluation committee: abuse of power via unexplained negative remarks lacking concrete factual and legal motivation

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererilor de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 august 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

- desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare din lucrarea nr. C21-1305/13.08.2021,

- desfiinţarea rezoluţiei nr. 1319/29.04.2021 (lucrarea nr. 21-1060 din 29.04.2021), în privinţa considerentelor rezoluţiei nr. 1319/29.04.2021

- completarea verificărilor de către inspectorul judiciar, strict în privinţa considerentelor rezoluţiei nr. 1319/29.04.2021

- anularea tuturor actelor subsecvente emise/întocmite de Inspecţia Judiciară în baza considerentelor rezoluţiei nr. 1319/29.04.2021 contestate (adresă de sesizare a comisiei de evaluare etc.), conform principiului de drept accesorium sequitur principale;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 8 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea rezoluţiei nr. 1319/29.04.2021 (lucrarea nr. 21-1060 din 29.04.2021), în privinţa considerentelor ce vizează sesizarea comisiei de evaluare,

- anularea tuturor actelor subsecvente emise/întocmite de Inspecţia Judiciară în baza considerentelor rezoluţiei nr. 1319/29.04.2021 (adresă de sesizare a comisiei de evaluare etc.), conform principiului de drept accesorium sequitur principale;

- anularea Ordinului nr. 136/11.12.2018 (cu modificările şi completările ulterioare) privind aprobarea Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, emis de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare;

- anularea Ordinului nr. 134/10.12.2018 (cu modificările şi completările ulterioare) privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare, emis de Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei mele, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data înregistrării cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 9 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia conexităţii şi, în temeiul art. 139 C. proc. civ., a dispus conexarea dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1316 din 28 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021 (dosar conexat x/2021), Curtea de Apel Bucureşti:

- a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în O.U.G. nr. 77/2018 şi a prevederilor art. 45, în ce priveşte sintagma " rezultatul se comunică", art. 65 alin. (4), art. 66 alin. (3), art. 70 alin. (1) din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

- a respins ca lipsită de interes cererea reclamantului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 1 din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

- a admis, în parte, cererea reclamantului A., în contradictoriu cu Inspecţia Judiciară.

- a dispus anularea, în parte, a rezoluţiei de clasare nr 1319/29.04.2021 emisă de Inspecţia Judiciară şi a Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C 21/1305/13.08.2021, în ce priveşte considerentele care au stat la baza emiterii rezoluţiei de clasare contestate.

- a respins, în rest, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant A. în dosarul x/2021 în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

- a admis, în parte, cererea reclamantului A. formulată în dosarul x/2021 în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

- a dispus anularea, în parte, a rezoluţiei de clasare nr 1319/29.04.2021 emisă de Inspecţia Judiciară şi a Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C 21/1305/13.08.2021, în ce priveşte soluţia referitoare la sesizarea Comisie de Evaluare din cadrul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

- a respins, în rest, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant A. în dosarul x/2021 în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

- a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 100 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2. pârâta Inspecţia Judiciară a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul ÎCCJ-SCAF sub dosar nr. x/2023 şi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a susţinut că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză.

În susţinerea recursului, recurenta arată că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, calificând comunicarea unei rezoluţii de clasare către Comisia de evaluare a judecătorilor drept exces de putere, fără a constata în mod concret încălcarea limitelor competenţei autorităţii emitente sau a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale magistratului vizat. Potrivit textului legal invocat, excesul de putere presupune exercitarea dreptului de apreciere cu depăşirea competenţei legale sau cu afectarea drepturilor cetăţenilor, însă, în speţă, comunicarea rezoluţiei s-a realizat în temeiul art. 38 alin. (2) din Hotărârea CSM nr. 676/2007, care permite expres transmiterea din oficiu a unor informaţii utile către comisia de evaluare. Recurenta subliniază că legiuitorul nu a impus limitări în privinţa acestei comunicări, iar formularea generală a normei permite inspectorului judiciar să transmită date relevante, fără a fi necesară declanşarea cercetării disciplinare.

Instanţa de fond a reţinut în mod contradictoriu că inspectorul judiciar avea competenţa legală de a comunica rezoluţia, dar a calificat totuşi această comunicare ca exces de putere, fără a identifica o vătămare concretă a magistratului. Recurenta arată că menţiunile negative din rezoluţie nu au avut ca efect începerea cercetării disciplinare, ci au fost transmise în scopul evaluării profesionale, în conformitate cu obiectivele stabilite prin Regulamentul privind evaluarea activităţii judecătorilor, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 676/2007 şi menţinut în forma actualizată prin Hotărârea nr. 988 bis/2021. În acest context, se susţine că nu poate fi reţinută o încălcare a drepturilor magistratului, întrucât evaluarea profesională presupune inclusiv analiza conduitei în timpul şedinţei de judecată, iar comunicarea unor observaţii privind interacţiunea socială a judecătorului se circumscrie acestei evaluări.

Recurenta mai arată că instanţa de fond a ignorat faptul că rezoluţia de clasare a fost motivată, inspectorul judiciar explicând în mod detaliat raţiunile pentru care nu s-a impus declanşarea cercetării disciplinare, dar a considerat necesară informarea comisiei de evaluare cu privire la conduita profesională a magistratului. În acest sens, au fost invocate dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, precum şi principiile etice consacrate în Carta Interprofesională a Judecătorilor, Procurorilor şi Avocaţilor Români, care impun judecătorilor obligaţia de a manifesta tact, prudenţă şi respect în relaţiile profesionale. Comunicarea rezoluţiei nu a avut caracter sancţionator, ci informativ, fiind justificată de necesitatea asigurării unui dialog interprofesional adecvat şi a unei evaluări obiective a activităţii magistratului.

În plus, recurenta susţine că magistratul nu a probat existenţa unei vătămări concrete, ci a invocat doar eventuale consecinţe ipotetice asupra calificativului obţinut în cadrul evaluării, fără a demonstra că aceste consecinţe s-au produs efectiv. Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că simpla comunicare a rezoluţiei ar fi de natură să afecteze cariera profesională a magistratului, fără a analiza dacă această comunicare a fost făcută în limitele competenţei legale şi cu respectarea scopului reglementat de normele incidente.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 1316/2022 şi, în rejudecare, menţinerea în totalitate a rezoluţiei de clasare nr. 1319/29.04.2021 şi a rezoluţiei Inspectorului-şef nr. C21-1305/13.08.2021, întrucât comunicarea acestora către Comisia de evaluare s-a realizat în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile, fără a depăşi limitele competenţei Inspecţiei Judiciare şi fără a aduce atingere drepturilor magistratului vizat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării recursului şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, iar în subsidiar, a solicitat anularea/respingerea recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepţiile invocate de intimatul-reclamant prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte urmează să le respingă. Astfel:

Excepţia netimbrării recursului este neîntemeiată, având în vedere că recursul este timbrat în mod corespunzător cu taxă judiciară de timbru de 100 RON, iar dovada se află ataşată la dosar.

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului recursului este, de asemenea, neîntemeiată, având în vedere că în cauză s-a făcut dovada mandatului de reprezentare, potrivit dispoziţiilor art. 82, art. 84 şi art. 85 C. proc. civ. Astfel, în dovedire, s-a depus Ordinul nr. 134 din data de 19.01.2022 prin care Inspectorul-Şef la Inspecţiei Judiciare a delegat atribuţiile de reprezentare doamnei director al Direcţiei Juridice B..

II.2. În ceea ce priveşte fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, întrucât hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, în special ale art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, şi reflectă o interpretare judicioasă a raportului dintre competenţa autorităţii administrative şi protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei vizate.

Recurenta susţine că instanţa de fond ar fi interpretat eronat noţiunea de exces de putere, calificând comunicarea unei rezoluţii de clasare către Comisia de evaluare ca fiind abuzivă, fără a constata o vătămare concretă. Or, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că excesul de putere nu se reduce la depăşirea formală a competenţei, ci include şi exercitarea discreţionară a acesteia în mod arbitrar, disproporţionat sau lipsit de fundament, cu afectarea indirectă a drepturilor persoanei vizate. În acest sens, instanţa a constatat că menţiunile negative din rezoluţia de clasare nr. 1319/29.04.2021, deşi nu au declanşat cercetarea disciplinară, au fost comunicate Comisiei de evaluare fără o motivare concretă, clară şi proporţională, fiind de natură să influenţeze negativ percepţia asupra conduitei magistratului şi să afecteze evaluarea profesională a acestuia.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de fond nu a negat competenţa inspectorului judiciar de a transmite informaţii către comisia de evaluare, ci a sancţionat modul în care această competenţă a fost exercitată. Astfel, instanţa a reţinut că rezoluţia de clasare conţine aprecieri contradictorii, neclare şi nemotivate cu privire la conduita magistratului, în condiţiile în care, pe de o parte, se constată inexistenţa indiciilor unei abateri disciplinare, iar pe de altă parte, se formulează observaţii negative privind profesionalismul interacţiunii sociale, fără a se indica în mod concret faptele, contextul şi normele încălcate. Această abordare, lipsită de rigoare şi de fundament juridic, a fost calificată în mod corect ca exces de putere, întrucât a generat o atingere indirectă a reputaţiei profesionale a magistratului, fără a fi justificată de o analiză obiectivă şi proporţională.

Recurenta invocă dispoziţiile art. 38 alin. (2) din Hotărârea CSM nr. 676/2007, susţinând că acestea permit transmiterea din oficiu a unor informaţii utile către comisia de evaluare. Instanţa de fond nu a negat aplicabilitatea acestui text, ci a constatat că transmiterea informaţiilor trebuie să respecte principiile legalităţii, proporţionalităţii şi motivării actului administrativ. Or, în speţă, comunicarea rezoluţiei către comisia de evaluare s-a realizat în baza unor considerente contradictorii, nemotivate şi disproporţionate, fără a se indica în mod clar ce aspecte ale conduitei magistratului justifică informarea comisiei şi în ce măsură acestea sunt relevante pentru evaluarea profesională.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei că magistratul nu a probat existenţa unei vătămări concrete, instanţa de fond a reţinut în mod corect că afectarea reputaţiei profesionale şi influenţarea evaluării constituie forme de vătămare indirectă, susceptibile de a fi analizate în cadrul controlului de legalitate. În acest sens, instanţa a constatat că menţiunile negative din rezoluţie, deşi nu au avut caracter sancţionator, au fost formulate într-un context ambiguu şi au fost comunicate unei comisii cu atribuţii de evaluare, fiind de natură să genereze o percepţie negativă asupra magistratului, fără ca acesta să fi beneficiat de garanţiile contradictorialităţii şi ale dreptului la apărare.

Recurenta mai susţine că instanţa de fond a ignorat faptul că rezoluţia de clasare a fost motivată. Or, instanţa a analizat în mod detaliat conţinutul rezoluţiei şi a constatat că aceasta nu cuprinde o motivare clară, coerentă şi completă cu privire la observaţiile transmise comisiei de evaluare. În lipsa unei fundamentări precise, comunicarea acestor observaţii a fost calificată ca exercitare discreţionară a competenţei, cu afectarea indirectă a drepturilor magistratului, ceea ce se încadrează în noţiunea de exces de putere prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile legale incidente şi a realizat o analiză riguroasă a raportului dintre competenţa autorităţii administrative şi protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei vizate. Comunicarea rezoluţiei de clasare către comisia de evaluare, în baza unor considerente nemotivate şi contradictorii, a fost în mod justificat calificată ca exces de putere, iar soluţia de anulare parţială a actului administrativ este legală şi temeinică. Prin urmare, se impune respingerea recursului ca nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării recursului şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei civile nr. 1316 din data de 28 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021 (dosar conexat x/2021).

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei. Pronunţată astăzi, 11 aprilie 2024.