Drug trafficking conviction: Individualization of sentence and rejection of mitigating circumstances due to inconsistent defendant conduct

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 601 din 6 mai 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul B.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare.

Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, prevenția de la 9 iulie 2003, la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpata A.V. la pedeapsa de 11 ani închisoare.

A aplicat art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A aplicat art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 9 iulie 2003 la zi și a menținut starea de arest a inculpatei, conform art. 350 C. proc. pen.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat cantitatea de 3,09 grame heroină, cântarul electronic, foarfeca și placa de gresie folosite de inculpați la porționarea dozelor de heroină.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpata A.V. suma de 900.000 lei.

În baza art. 444 C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpați și martorii B.C., B.I., D.C. și I.T., a celorlalte sume de bani ridicate de organele de poliție.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 8 iulie 2003, inculpata A.V. a vândut martorului C.F. trei doze de heroină, iar cu ocazia percheziției în locuința celor doi inculpați a fost găsită heroină, o parte din aceasta fiind deținută de inculpatul B.G. în vederea consumului propriu.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv procesele-verbale de percheziție domiciliară și caseta cu materialul filmat, de marcare a sumei de 900.000 lei, folosită de martor pentru achiziționarea a 3 doze de heroină, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor T.O., B.C., B.V., B.I., R.Ș., precum și declarațiile inculpaților.

Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală cât și în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul B.G. a recunoscut că este consumator de droguri, iar cantitatea găsită în locuința sa, fiind destinată consumului propriu, negând că el sau inculpata A.V. s-ar ocupa cu vânzarea de stupefiante.

În fața instanței, inculpatul a mai declarat că banii folosiți pentru flagrant au fost introduși de către polițiștii care au efectuat percheziția în borseta sa.

Fiind audiată în faza de urmărire penală inculpata A.V. a declarat inițial că nu-l cunoaște pe martorul C.F. și că nu a vândut niciodată heroină, pentru ca ulterior să recunoască ca a cumpărat heroină pentru consum propriu și a vândut 3 doze martorului pentru suma de 900.000 lei, dar fără să-i spună lui B.G.

În cadrul cercetării judecătorești, inculpata a susținut că drogurile găsite în locuința sa le avea pentru consumul propriu, iar banii folosiți în flagrant au fost găsiți asupra unui nepot al său ce se afla în curte.

Apelurile declarate de inculpații A.V. și B.G. împotriva sentinței penale nr. 601/2004 au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, care prin decizia nr. 474/ A din 23 iunie 2004 a reținut că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, solicitând redozarea pedepselor prin reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., arătând că au recunoscut săvârșirea faptelor, nu au antecedente penale, au avut o conduită bună și au 3 minori în întreținere, cu menținerea pentru inculpatul B.G. a dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpata A.V. a arătat că recunoaște și săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

Recursurile sunt nefondate.

Verificând decizia atacată, atât sub aspectul invocat de inculpați, cât și din oficiu, în temeiul art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de apel a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, raportat la modalitatea de săvârșire, la urmarea produsă, la recrudescența deosebită a infracțiunilor de acest gen, la atitudinea nesinceră și oscilantă a inculpaților; circumstanțele personale ale acestora, faptul că inculpații sunt fără antecedente penale și au împreună trei minori în întreținere, nu sunt de natură a determina recunoașterea unor circumstanțe atenuante, astfel încât se constată că pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. și nu se impune redozarea acestora, fiind îndeplinite în acest fel dispozițiile art. 52 C. pen.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.V. și B.G. împotriva deciziei penale nr. 474/ A din 23 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei A.V., timpul arestării preventive de la 9 iulie 2003 la 30 noiembrie 2004.

Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2004.