Discrimination claim against school authorities for failure to provide special educational services and invalidity of CNCD sanction

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererilor de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea hotărârii CNCD nr. 387/3.07.2019.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, la data de 3 octombrie 2019 şi precizată la data de 21 noiembrie 2019, reclamantul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., anularea hotărârii CNCD nr. 387/03.07.2019.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 iunie 2020, Curtea de apel a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2019.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 785 din 14 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti:

- a admis cererea conexă formulată de reclamantul Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, A. şi B.;

- a anulat Hotărârea nr. 387/03.07.2019 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării;

- a respins cererea principală formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucureşti şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată;

- a stabilit onorariul definitiv al avocatului desemnat să acorde asistenţă juridică gratuită, C., în cuantum de 940 RON;

- a dispus avansarea onorariului avocatului desemnat să acorde asistenţă juridică gratuită, în sumă de 940 RON, din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Bucureşti, pentru avocat C., cheltuielile procesuale avansate de către stat rămânând în sarcina statului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2., recurentul-reclamant A., împreună cu intervenienta-reclamantă B., au formulat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., susţinând că hotărârea recurată este nelegală, netemeinică şi pronunţată cu ignorarea gravă a dispoziţiilor legale incidente, a drepturilor constituţionale şi a jurisprudenţei relevante în materia protecţiei persoanelor cu dizabilităţi.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se arată că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a analiza cererea principală formulată de reclamant, ignorând dosarul conexat şi neluând în considerare obiectul real al litigiului, respectiv constatarea discriminării şi obligarea autorităţilor competente la furnizarea serviciilor educaţionale speciale. Instanţa nu a analizat în mod efectiv cererea privind modificarea sancţiunii aplicate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, respectiv înlocuirea avertismentului cu amenda contravenţională, şi nu a motivat inadmisibilitatea acestei solicitări, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil şi la o soluţionare efectivă a cererii deduse judecăţii.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susţine că hotărârea este nemotivată în mod corespunzător, instanţa nereuşind să explice raţionamentul juridic pentru care a respins cererea de constatare a discriminării şi de obligare a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti la furnizarea serviciilor educaţionale speciale. Instanţa nu a analizat lipsa planului de servicii individualizat, absenţa contractului cu familia, neasigurarea transportului şi lipsa adaptării curriculei, ignorând complet perioada relevantă pentru analiză, respectiv 15 septembrie 2017 - 15 septembrie 2019. De asemenea, instanţa nu a motivat refuzul de a analiza efectele juridice ale deciziei civile nr. 111/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, care constată discriminarea şi impune măsuri de combatere a acesteia, ignorând autoritatea de lucru judecat şi efectele executării silite în curs.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat derivată din decizia civilă nr. 111/2018, pronunţată de aceeaşi instanţă, care a constatat discriminarea comisă de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi a impus măsuri reparatorii. Instanţa de fond a ignorat această decizie, deşi ea constituie temei juridic pentru constatarea ilicitului şi pentru obligarea autorităţilor la furnizarea serviciilor educaţionale speciale. În plus, instanţa nu a analizat efectele juridice ale hotărârii nr. 144/2018 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care, deşi nu are autoritate jurisdicţională, constituie izvor de drept administrativ şi reflectă constatarea discriminării în raport cu criteriul handicapului locomotor grav.

În susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 448/2006 privind protecţia persoanelor cu handicap, ale Legii nr. 1/2011 privind educaţia naţională, ale Legii nr. 221/2010 privind drepturile elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi ale Ordonanţei nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Instanţa a ignorat obligaţia legală a Inspectoratului Şcolar de a nominaliza profesorul de sprijin şi itinerant anterior începerii anului şcolar, de a asigura serviciile de kinetoterapie, logopedie, adaptare curriculară şi asistenţă psihoeducaţională, şi de a încheia contractul cu familia şi planul de servicii individualizat. Nominalizarea tardivă a profesorului de sprijin nu poate produce efecte retroactive şi nu poate înlătura discriminarea suferită de reclamant în perioada 2017-2019. Instanţa a ignorat faptul că serviciile nu au fost furnizate, că şcolarizarea s-a realizat în condiţii improprii, fără accesibilizare, fără sprijin şi fără respectarea cerinţelor speciale ale reclamantului, dependent de cărucior rulant.

Recurentul mai arată că instanţa a validat o conduită pasivă a autorităţilor, care nu au iniţiat măsuri reale şi efective de combatere a discriminării, şi a justificat în mod eronat lipsa de acţiune prin invocarea unor neclarităţi legislative, deşi obligaţiile legale erau clare şi precise. Instanţa nu a analizat în mod concret fapta ilicită, nu a constatat discriminarea şi nu a dispus măsuri reparatorii, deşi acestea erau impuse de lege şi de jurisprudenţa anterioară. În plus, instanţa a ignorat cererea de modificare a sancţiunii aplicate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, deşi aceasta era justificată prin gravitatea faptei şi prin lipsa de efecte a avertismentului.

În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi, în rejudecare, constatarea discriminării suferite, modificarea sancţiunii avertismentului în amendă contravenţională şi obligarea autorităţilor competente la furnizarea serviciilor educaţionale speciale, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente şi cu jurisprudenţa relevantă în materia protecţiei persoanelor cu dizabilităţi.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului, excepţia netimbrării şi excepţia nulităţii recursului, solicitând admiterea acestor excepţii, iar pe fond, respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală, pentru apărările dezvoltate la filele x/verso-53/verso dosar.

4.2. Legal citat, intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a depus întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepţiile invocate în cauză de intimatul-pârât Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, mai întâi, excepţia tardivităţii declarării recursului, Înalta Curte constată că este nefondată şi urmează a o respinge, întrucât termenul de 15 zile curge de la comunicarea sentinţei şi, din această perspectivă, recursul este declarat în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cât priveşte excepţia netimbrării recursului, se constată că şi aceasta este nefondată şi urmează a fi respinsă, în condiţiile în care, dovada timbrării recursului se află ataşată la dosar.

Iar cât priveşte excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că este, de asemenea, neîntemeiată şi urmează să o respingă, întrucât, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 din C. proc. civ., argumentele invocate de recurenţi se pot circumscrie motivelor de casare invocate, respectiv celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 şi 8 acelaşi Cod.

II.2. În ceea ce priveşte fondul recursului

Examinând criticile formulate de recurenţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 785/14.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, se constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se susţine că instanţa de fond nu ar fi analizat cererea principală privind constatarea discriminării şi obligarea autorităţilor competente la furnizarea serviciilor educaţionale speciale, precum şi cererea de modificare a sancţiunii aplicate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Or, din analiza sentinţei rezultă fără echivoc că instanţa a examinat în mod distinct cererea principală formulată de reclamantul A., precum şi cererea conexă formulată de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, pronunţându-se asupra ambelor. Instanţa a reţinut că, în raport de probele administrate, nu se poate constata existenţa unei fapte de discriminare în sarcina Inspectoratului Şcolar, întrucât acesta a întreprins demersuri concrete pentru asigurarea serviciilor educaţionale, inclusiv desemnarea profesorului itinerant şi repartizarea elevului la o unitate specializată. De asemenea, instanţa a analizat solicitarea de înlocuire a sancţiunii avertismentului cu amendă contravenţională şi a respins-o ca neîntemeiată, reţinând că sancţiunea aplicată de CNCD se încadrează în limitele de legalitate şi proporţionalitate prevăzute de art. 26 din O.G. nr. 137/2000. Prin urmare, nu se poate susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii principale sau că a ignorat dosarul conexat, întrucât soluţia este motivată şi acoperitoare în raport cu obiectul litigiului.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se invocă nemotivarea hotărârii şi lipsa unei explicaţii juridice privind respingerea cererii de constatare a discriminării. Din lectura sentinţei rezultă că instanţa a analizat în detaliu contextul factual şi normativ, reţinând că Inspectoratul Şcolar a desemnat profesorul itinerant începând cu data de 07.02.2018, că a informat unitatea de învăţământ şi familia elevului, şi că a întreprins demersuri pentru organizarea serviciilor de sprijin educaţional. Instanţa a constatat că întârzierea în desemnare nu poate fi calificată drept comportament pasiv sau discriminator, în condiţiile în care elevul fusese transferat la o unitate de învăţământ privat, iar reglementările aplicabile nu erau suficient de clare în privinţa obligaţiilor autorităţilor în acest context. De asemenea, instanţa a analizat efectele juridice ale deciziei civile nr. 111/2018, reţinând că aceasta impunea obligaţii condiţionate de şcolarizarea elevului într-o unitate publică situată pe raza sectoarelor 4 sau 5, condiţii care nu erau îndeplinite. Prin urmare, motivarea instanţei este completă, coerentă şi fundamentată pe dispoziţiile legale incidente, nefiind afectată de vreo omisiune sau contradicţie.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se susţine că instanţa ar fi ignorat autoritatea de lucru judecat derivată din decizia civilă nr. 111/2018. Or, instanţa de fond a analizat expres această decizie, reţinând că obligaţiile stabilite prin hotărârea respectivă erau condiţionate de şcolarizarea elevului într-o unitate publică din sectoarele 4 sau 5, condiţii neîndeplinite la momentul cererii de executare. Mai mult, instanţa a avut în vedere şi sentinţa civilă nr. 12631/2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2, care a constatat definitiv că executarea silită a fost nelegală, întrucât condiţiile impuse de decizia nr. 111/2018 nu erau îndeplinite. În aceste condiţii, nu se poate reţine încălcarea autorităţii de lucru judecat, întrucât instanţa a respectat efectele juridice ale hotărârilor anterioare şi le-a integrat în analiza sa.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susţine că instanţa ar fi aplicat greşit dispoziţiile legale privind protecţia persoanelor cu handicap şi combaterea discriminării. Din analiza sentinţei rezultă că instanţa a avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 448/2006, ale Legii nr. 1/2011, ale Ordinului nr. 1985/1305/5805/2016 şi ale O.G. nr. 137/2000, reţinând că Inspectoratul Şcolar a întreprins demersuri pentru asigurarea serviciilor educaţionale, în limita competenţelor şi a cadrului normativ aplicabil. Instanţa a constatat că întârzierea în desemnarea profesorului itinerant nu poate fi calificată drept discriminare, în condiţiile în care elevul fusese transferat la o unitate privată, iar reglementările privind aplicarea serviciilor de sprijin în învăţământul privat erau neclare şi în curs de clarificare la nivelul Ministerului Educaţiei. De asemenea, instanţa a reţinut că dificultăţile în elaborarea planului de servicii individualizat au fost generate inclusiv de refuzul colaborării din partea familiei elevului, aspect confirmat de corespondenţa dintre unităţile de învăţământ. În aceste condiţii, nu se poate reţine o aplicare greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa a interpretat corect dispoziţiile legale şi a valorificat în mod judicios probele administrate.

În concluzie, toate criticile formulate în recurs sunt nefondate, întrucât sentinţa recurată este legală şi motivată în mod corespunzător, cu respectarea dispoziţiilor legale incidente şi a jurisprudenţei relevante. Instanţa de fond a analizat în mod complet şi echilibrat situaţia de fapt şi de drept, pronunţând o soluţie care reflectă realitatea juridică şi respectă principiile procesului echitabil. Se impune, aşadar, respingerea recursului ca nefondat.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. şi B., ca nefondat.

În condiţiile art. 2 alin. (1) pct. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă judiciară şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă judiciară privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală, încheiat la 17.06.2022 între Ministerul Justiţiei, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, Înalta Curte va stabili onorariul definitiv cuvenit avocatului din oficiu care a asigurat asistenţa judiciară în cauză recurentului-reclamant A. la suma de 1.020 RON şi constată că, potrivit art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, aceste cheltuieli rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile tardivităţii, netimbrării şi nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 785 din data de 14 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Stabileşte onorariul definitiv cuvenit avocatului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a recurentului-pârât A. la suma de 1.020 RON, în sarcina statului.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 11 aprilie 2024.