Employment authorization for foreign workers: requirement of effective performance of compatible business activity by the employer under O.G. 25/2014

Şedinţa publică din data de 28 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cauza dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, la data de 07.12.2023, sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul Pentru Imigrări Caraş - Severin, contestaţie împotriva refuzului pârâtei IGI - Biroul pentru Imigrări al jud. Caraş Severin nr. x/10.11.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B., cetăţean al statului India, posesor al paşaportului valabil până la data de 05.02.2028, emis de autorităţile din India şi al permisului unic de şedere valabil până la data de 04.12.2023, solicitând anularea actului emis de către pârâtă şi obligarea acesteia de a emite un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 178 din 13 martie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 178 din 13 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În motivare, a susţinut că în cadrul raportului tripartit (agent de muncă temporară-salariat temporar-utilizator) partea care are calitatea de angajator este agentul de muncă temporară şi nu i se poate imputa acestui subiect de drept obligativitatea de a presta efectiv activitatea pentru care se cere acordarea avizului de muncă, activitatea urmând să se desfăşoare la utilizator, deoarece utilizatorul este persoana fizică sau juridică pentru care şi sub supravegherea şi conducerea căruia munceşte temporar un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară.

A mai arătat că instanţa de fond în mod nejustificat restrânge sfera de aplicare numai la acele ipoteze în care societăţii i s-ar permite prestarea activităţii la sediul propriu declarat.

A susţinut inclusiv motivul cu privire la taxa plătită de recurentă pentru cetăţeanul străin cu toate că instanţa de fond a apreciat că nu reprezintă un motiv de respingere a cererii de eliberare

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28.03.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia:

"casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Înalta Curte are în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, cu un scop precis, stabilit expres de lege, deci analiza instanţei de recurs este limitată de situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) şi art. 488 C. proc. civ.

Motivul de casare sau de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greşită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Totodată, art. 483 C. proc. civ. prevede că:

"(3) Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analizând cererea de recurs, întâmpinarea formulată în cauză şi sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

În speţă, Înalta Curte reţine că prin Adresa nr. x/10.11.2023, pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin a refuzat eliberarea avizului de angajare solicitat de către reclamanta A. S.R.L. pentru d-l. B., cetăţean al statului India.

Motivele reţinute de instituţia pârâtă în susţinerea refuzului său au fost, în esenţă, neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 17 alin. (4) raportat la 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 privind prestarea de către angajator a unor activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului şi a condiţiei prevăzute de art. 30 alin. (1) din acelaşi act normativ ce vizează plata de către angajator a tarifului de eliberare a avizului de angajare.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile legale incidente în cauză prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024, pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul străinilor.

Art. 3 alin. (1) din actul normativ anterior menţionat instituie regula potrivit căreia "străinii cu şedere legală pe teritoriul României pot fi încadraţi în muncă în baza avizului de angajare obţinut de angajatori în condiţiile prezentei ordonanţe".

Avizul de angajare este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, ca documentul oficial eliberat de către Inspectoratul General pentru Imigrări, care atestă dreptul unui angajator de a încadra în muncă un străin pe o anumită funcţie şi care se eliberează după verificarea unor condiţii generale şi a unor condiţii speciale în funcţie de tipul de lucrător.

În continuare, art. 4 alin. (2) enumeră condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare, printre care unele referitoare la angajatori, relevantă cauzei fiind cea menţionată la lit. a), respectiv:

"angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfăşoară pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului".

În continuare, art. 4 alin. (2) enumeră condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare, printre care unele referitoare la angajatori, relevantă cauzei fiind cea menţionată la lit. a), respectiv:

"angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfăşoară pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului".

Înalta Curte apreciază că instanţa fondului a concluzionat în mod corect faptul că întrucât potrivit certificatului de înmatriculare aflat la dosarul cauzei societatea reclamantă are ca activitate principală "7820 - Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului", printre activităţile secundare regăsindu-se şi activităţile ale agenţiilor de plasare a forţei de muncă, servicii de furnizare şi management a forţei de muncă, şi că societatea reclamantă, solicitantă a avizului de angajare, nu desfăşoară activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, în mod legal cererea sa a fost respinsă de către pârâtă.

Instanţa de recurs reţine că prin Decizia HP nr. 62/24 februarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dispus următoarele:

"Admite sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

În interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. a), coroborate cu cele ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024, pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul străinilor, stabileşte că:

Pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute de aceste dispoziţii în vederea eliberării avizului de angajare, nu este suficientă înscrierea, în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, a codurilor CAEN aferente activităţilor compatibile cu funcţia pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului, fiind necesară şi desfăşurarea efectivă de către angajator a activităţii compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2025."

În considerentele acestei decizii se clarifică următoarele aspecte:

"49. În primul rând, analizând ad litteram (cuvânt cu cuvânt) textul legal conţinut de art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, se observă că acesta corelează activitatea pentru care se cere avizarea cu utilizarea verbului "a desfăşura". Rezultă că norma juridică se referă la ipoteza în care angajatorul efectuează, în concret, activităţi materiale compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, deci, realizează efectiv prestaţiile caracteristice activităţii autorizate, pentru care solicită avizele de angajare.

50. În egală măsură, coroborarea acestei dispoziţii legale cu cea conţinută la art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ nu determină o altă concluzie. Împrejurarea că angajatorul are înscrisă în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori în certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor menţiunea care permite juridic desfăşurarea unei activităţi nu este suficientă pentru a realiza ipoteza normei legale, întrucât aceasta include şi o prestaţie materială, respectiv desfăşurarea efectivă a activităţii cu care funcţia pe care angajatul o va ocupa este compatibilă. Astfel, în timp ce sintagma "a desfăşura o activitate" face trimitere la înfăptuirea acestei acţiuni, înscrierea în documentele constitutive a unor denumiri şi simboluri are, în cazul concret, doar rolul de a evidenţia dacă activitatea pentru care se solicită avizul face parte din obiectul de activitate al angajatorului.

51. Cu alte cuvinte, condiţia pentru eliberarea avizului rămâne cea de desfăşurare în concret a activităţii pentru care se solicită angajarea, iar, în ceea ce priveşte regimul probator al acesteia, certificatele prevăzute de art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 dau naştere unei prezumţii relative de îndeplinire a cerinţei, susceptibile însă de înlăturare, prin proba contrară.

52. Spre aceeaşi interpretare converg şi prevederile art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 redate mai sus, care nu limitează analiza structurii de imigrări la examinarea documentelor depuse, ci permit expres extinderea controlului, prin verificări suplimentare.

53. În concluzie, se apreciază că dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 impun ca activitatea pe care angajatul o va desfăşura să se identifice cu una dintre activităţile înscrise în obiectul de activitate al angajatorului potrivit certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi suplimentar ca angajatorul să desfăşoare, deja, în mod efectiv activitatea respectivă. Corelativ, condiţia nu se verifică în ipoteza în care, nu titularul cererii de avizare desfăşoară activitatea, ci o altă persoană juridică cu care acesta se află în raporturi contractuale."

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea încheierii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 178 din 13 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 178 din 13 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.