Extraordinary appeal scope: material error vs. substantive timeliness review in civil procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by the Ministry of Health against its own prior decision, thereby upholding the 2022 ruling that annulled the Ministry’s appeal against the appellate court’s order. The underlying dispute concerned a precautionary measure (ordonanță președințială) compelling state health authorities to provide a patient with a specific oncological medication at 100% compensation, where the appellate court had sustained the order but the High Court had previously dismissed the Ministry’s ordinary appeal as untimely, while simultaneously ruling that the National Medicines Agency lacked procedural standing. The Ministry challenged the timeliness assessment as a material error, arguing it had filed the appeal within the legal deadline based on specific registration and transmission dates. The Court rejected this argument, holding that a material error under Article 503(2)(2) of the Code of Civil Procedure is limited to evident formal-procedural mistakes or a failure to consider evidence, and does not permit the re-examination of a substantive timeliness determination already made by the instance court, which would improperly transform the extraordinary appeal into a disguised ordinary appeal and violate the principles of res judicata and legal certainty.
Legislator headnote
AI generatedart. 997 alin. (3) din C. proc. civ, art. 502 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, art. 503 din C. proc. civ, art. 508 din C. proc. civ; Extraordinary appeal scope: material error vs. substantive timeliness review in civil procedure: Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 502 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatorul a învederat că instanţa de recurs a pronunţat o soluţie greşită - eroare materială - când a respins recursul ca tardiv formulat, întrucât a fost depus cu depăşirea termenului legal de 5 zile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 27 martie 2024
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia pronunţată în recurs
Prin cererea depusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.11.2020, sub nr. unic de dosar x/2021, reclamantul A. în contradictoriu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale a formulat cerere de chemare în judecată, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să dispună, obligarea pârâţilor la asigurarea, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluţionarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu aplicarea art. 997 alin. (3) din C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1625 din 10 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către pârâţii Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca fiind neîntemeiată;
- admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârât Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională De Asigurări De Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.
- a obligat pârâţii să asigure reclamantului medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuţie personală), până la soluţionarea dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a CAF.
Prin Decizia nr. 3244 din 7 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 1625 din 10 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv motivat.
A admis recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei civile nr. 1625 din 10 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
A casat în parte sentinţa recurată şi rejudecând cauza respinge cererea de chemare în judecată a Agenţiei Naţionale a Medicamentului, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A respins recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 1625 din 10 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondat.
2. Contestaţia în anulare formulată în cauză
Împotriva Deciziei nr. 3244 din 7 iunie 2022, a formulat contestaţie în anulare pârâtul Ministerul Sănătăţii, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023.
Prin contestaţia în anulare s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea în parte a deciziei criticate şi judecarea pe fond a recursului formulat de pârâtul Ministerul Sănătăţii.
Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 502 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatorul a învederat că instanţa de recurs a pronunţat o soluţie greşită - eroare materială - când a respins recursul ca tardiv formulat, întrucât a fost depus cu depăşirea termenului legal de 5 zile.
În opinia contestatorului, instanţa de recurs a comis o eroare materială, reţinând că 15.02.2022 este data de trimitere a recursului motivat de minister.
La data de 10.11.2021, Curtea de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a pronunţat în dosarul nr. x/2021, prin sentinţa nr. 1625/10.11.2021.
La data de 11.01.2021, Ministerul Sănătăţii a comunicat prin e-mail declaraţia de recurs, cu menţiunea că recursul va fi motivat în termen de 5 zile de la comunicarea sentinţei.
La data de 17.01.2022 a fost înregistrată la registratura Ministerului Sănătăţii comunicarea hotărârii civile nr. 1625/2021 din data de 10 noiembrie 2021.
La data de 21.01.2022, Ministerul Sănătăţii a transmis Curţii de Apel Bucureşti recursul motivat formulat împotriva sentinţei civile nr. 1625/2021, prin e-mail.
Raportat la aceste date, Ministerul Sănătăţii a susţinut că în mod eronat a fost anulat ca tardiv recursul declarat în dosarul nr. x/2021, acesta fiind depus în termen.
II. Soluţia asupra contestaţiei în anulare
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare introdusă de contestatorul Ministerul Sănătăţii, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din acest cod, invocate de contestator ca temei al căii extraordinare de atac formulate, "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale".
"Greşelile materiale", în sensul art. 503 din C. proc. civ., sunt erori evidente cu privire la aspecte esenţiale de ordin formal-procedural, care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate; acestea nu sunt greşeli de judecată şi nu se referă, de exemplu, la modul în care instanţa a apreciat probele sau a înţeles să interpreteze o dispoziţie legală.
În cauza de faţă, greşeala materială invocată de contestator este aceea că instanţa a anulat ca tardiv recursul formulat de Ministerul Sănătăţii, reţinând în mod greşit data când a fost formulată calea de atac, respectiv 15.02.2022 în loc de 21.01.2022.
Contrar susţinerilor contestatorului, instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza soluţia privind tardivitatea recursului, în cazul în care instanţa de recurs a analizat înscrisurile depuse la dosar. Numai în situaţia în care instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat asupra unor înscrisuri existente la dosar care ar fi condus la o soluţie contrară, se poate constata o eroare de procedură, adică o nepronunţare imputabilă instanţei, care prejudiciind interesele legitime ale părţii, îi dă dreptul să formuleze contestaţie în anulare. A interpreta altfel acest caz de contestaţie ar însemna transformarea contestaţiei în anulare într-un recurs deghizat, permiţându-se contrar legii, pronunţare unei soluţii diametral opuse, exclusiv pe baza unei interpretări diferite date aceloraşi elemente avute în vedere de instanţa de recurs.
Această interpretare are în vedere principiul autorităţii de lucru judecat şi al securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, ceea ce impune ca soluţia dată definitivă oricărui litigiu să nu mai poate fi discutată decât pentru fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente.
Prin urmare, în condiţiile în care instanţa de judecată, evaluând actele şi lucrările dosarului, a apreciat că recursul este tardiv, nu se va putea formula contestaţie în anulare prin care să se critice netemeinicia soluţiei pronunţate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Sănătăţii împotriva Deciziei nr. 3244 din 7 iunie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ministerul Sănătăţii împotriva deciziei nr. 3244 din 7 iunie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.