Decizia nr. 1776/2025 · Tax inspection nullity for violation of mandatory five-day deadline before final discussion under Art. 130(2) Fiscal Procedure Code (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal)

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by the tax authorities, upholding the first-instance decision that annulled the contested fiscal acts and established the nullity of the tax assessment and inspection report, leaving the favorable judgment for the taxpayer in force. The dispute involved a large company challenging a final tax inspection report, an assessment decision for additional profit tax and VAT, and related accessory penalties, arguing that the authorities had exceeded the statutory maximum duration for the tax inspection and violated procedural rights by failing to allow the mandatory minimum five working days between the communication of the draft inspection report and the final discussion scheduled for two days later. The court held that the breach of the mandatory five-day deadline under Article 130(2) of the Fiscal Procedure Code constituted a violation of procedural prohibitions that rendered the acts null and void under Article 185(2) of the same Code, irrespective of the authority's argument that the total inspection duration, excluding suspension periods, technically did not exceed the 360-day limit prescribed by Article 126(2), as the violation of the specific procedural deadline for the final hearing independently justified the annulment of the entire administrative procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 36 din C. proc. civ, art. 127 alin. (7) din Legea nr. 207/2015, art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ; Tax inspection nullity for violation of mandatory five-day deadline before final discussion under Art. 130(2) Fiscal Procedure Code: , recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Codul fiscal, Codul de procedură fiscală.

Keywords

AI generated

procedural deadline tax inspection tax procedure rights of the taxpayer statutory limits minimum tax

Cited Legislation

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art.

art. 8 din Legea nr. 554/2004

1 si art. 8 din Legea nr. 554/2004 si ale art.

art. 36 din C. proc. civ

554/2004 si ale art. 36 din C. proc. civ.

art. 127 alin. (7) din Legea nr. 207/2015

(2) si art. 127 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, precum si a dispoziţiilor art.

art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ

207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, precum si a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., cu modificările si completările ulterioare.

art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ

Dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

art. 130 alin. (2) C. proc. civ

11 din sentinţa recurată) cu privire la încălcarea de către organele de inspecţie fiscală a termenului de 5 zile instituit in favoarea reclamantei prin prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Codul fiscal, Codul de procedură fiscală.

AI generated

Decizia nr. 710/2017

Annulment of a tax inspection protocol barred by the untimely filing of the appeal under the 15-day deadline in tax litigation

Decizia nr. 2582/2018

Appeal nullified for violating statutory five-day deadline despite erroneous 15-day notice in judgment

Decizia nr. 60730/2024

Fiscal nullity for exceeding statutory inspection deadlines and evidentiary sufficiency for IT service deductibility and intracommunity supply exemptions

Decizia nr. 2/2019

Nullity of appeal for missing statutory five-day deadline under Law 554/2004 to challenge administrative decision suspending tax claims

Decizia nr. 66/2018

Late appeal against suspension of tax assessment execution; peremption under five-day limit

Full text

Şedinţa publică din data de 27 martie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/13.09.2023, precizată ulterior sub aspectul cadrului procesual, reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Serviciul Fiscal Orăşenesc Deta, prin AJFP Timişoara, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 2725/08.08.2023 în totalitate şi, în consecinţă:

- să se constate nulitatea/anularea Deciziei de impunere nr. FMC_62/27.02.2023 în totalitate, respectiv privind stabilirea obligaţiilor fiscale suplimentare în sarcina Societăţii;

- impozit pe profit suplimentar, de 4.068.260 RON, la o bază impozabilă stabilită suplimentar de 32.879.766 RON;

- Taxă pe valoarea adăugată suplimentară, de 22.171.229 RON, la o bază impozabilă stabilită suplimentar de 114.437,804 RON;

- să se constate nulitatea/anularea Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/27.02.2023 în totalitate, cu privire la toate măsurile dispuse;

- să se constate nulitatea/anularea raportului de inspecţie fiscală x_28/27.02.2023 în totalitate;

- să se constate nulitatea/anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 1485/23.03.2023 în totalitate, respectiv toate dobânzile şi penalităţile de nedeclarare;

- să se constate nulitatea/anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de întârziere re nr. 1485/23.03.2023 în totalitate, respectiv toate penalităţile de nedeclarare;

- să se constate nulitatea/anularea Deciziilor de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor evidenţei fiscale de la nr. 1546/27.03.2023, până la 1546.54/30.03.2023, în totalitate.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 192 din 20.03.2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

A admis acţiunea precizată formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvenţă B., judeţul Timiş, în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, cu sediul în Bucureşti, str. x, Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor cu sediul în Bucureşti, şi Serviciul Fiscal Orăşenesc Deta, prin AJFP Timişoara, judeţul Timiş.

În consecinţă:

- a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 2725/08.08.2023;

- a constatat nulitatea Raportului de inspecţie fiscală nr. x_28/27.02.2023 şi a Deciziei de impunere nr. FMC_62/27.02.2023, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe profit, în sumă de 4.068.260 RON, la o bază impozabilă stabilită suplimentar de 32.879.766 RON, şi de Taxă pe valoarea adăugată, de 22.171.229 RON, la o bază impozabilă stabilită suplimentar de 114.437.804 RON;

- a constatat nulitatea Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/27.02.2023;

- a constatat nulitatea Raportului de inspecţie fiscală x_28/27.02.2023;

- a constatat nulitatea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 1485/23.03.2023;

- a constatat nulitatea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 1485/23.03.2023;

- a constatat nulitatea Deciziilor de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor evidenţei fiscale de la nr. 1546/27.03.2023 până la 1546.54/30.03.2023;

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 192 din 20.03.2024, a declarat recurs Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea căii de atac si casarea hotărârii primei instanţe.

În esenţă, în motivare, recurenţii au arătat următoarele:

A. Recursul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili:

Soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 si art. 8 din Legea nr. 554/2004 si ale art. 36 din C. proc. civ.

Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, iar în materia contenciosului administrativ litigiile se nasc între persoana vătămată şi autoritatea publică emitentă a actului administrativ vătămător.

Pârâta DGAMC a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive doar raportat la petitele 1, 5, 6 si 7 ale cererii de chemare în judecată, iar nu faţă de toate petitele formulate, respectiv doar cu privire la actele emise de alte instituţii publice (Ministerul Finanţelor, SFO Deta), care au fost chemate, de asemenea, în judecată în calitate de pârâte.

Prin urmare, soluţia pronunţată de prima instanţă, de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DGAMC astfel cum a fost aceasta invocată prin întâmpinare, este nelegală, fiind in contradicţie cu dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a), art. 8 si art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum si cu dispoziţiile art. 36 din C. proc. civ., impunându-se admiterea recursului si casarea sentinţei recurate sub acest aspect si, in rejudecare, admiterea excepţiei invocate si respingerea petitelor 1, 5, 6 si 7 ale acţiunii faţă de pârâtă DGAMC ca fiind formulate in contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de fond aplicând si interpretând in mod eronat prevederile art. 75, art. 126 alin. (2) si art. 127 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, precum si a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., cu modificările si completările ulterioare.

Instanţa de fond a dispus, prin hotărârea pronunţată, constatarea nulităţii actelor administrativ fiscale contestate pentru suma de 4.068.260 RON reprezentând impozit pe profit si pentru suma de 22.171.229 RON reprezentând taxa pe valoarea adăugată, stabilite suplimentar de organele de inspecţie fiscală prin decizia de impunere contestată, reţinând, in motivarea soluţiei pronunţate, faptul că Raportul de inspecţie fiscală nr. x_28/27.02.2023 si Decizia de impunere nr. x_62/27.02.2023 au fost emise de pârâta DGAMC cu încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, respectiv cu depăşirea duratei maxime a termenului de desfăşurare a inspecţiei fiscale.

Astfel, la pagina 10 din hotărârea recurată instanţa arată că:

"însumând zilele în care inspecţia fiscală a fost în desfăşurare, rezultă o durată totală a acesteia de 361 de zile."

Pentru a conchide astfel, instanţa de fond a procedat la calcularea perioadelor în care inspecţia fiscală s-a desfăşurat în mod efectiv, astfel cum reiese din cadrul ultimului paragraf de la pagina 9 a Sentinţei recurate.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond recurenta apreciază că, în speţă, nu a fost depăşită durata maximă de efectuare a inspecţiei fiscale de 360 de zile, prevăzută de dispoziţiile art. 126 alin. (2) Codul de procedură fiscală, astfel că nu se impune constatarea nulităţii Raportului de inspecţie fiscală nr. x_28/27.02.2023 si a Deciziei de impunere nr. x_62/27.02.2023 emise de pârâta DGAMC pe acest considerent.

Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală, durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organul de inspecţie fiscală, în funcţie de obiectivele inspecţiei şi nu poate fi mai mare de 180 de zile pentru contribuabilii mari, pentru contribuabilii/plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime, precum şi pentru contribuabilii nerezidenţi, iar potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazul în care inspecţia fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul perioadei prevăzute la alin. (1) în care nu se includ perioadele de suspendare legala a inspecţiei fiscale, inspecţia fiscala încetează, fără a se emite raport de inspecţie fiscală si decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 127 alin. (5) Codul de procedură fiscală. ori de câte ori conducătorul inspecţiei fiscale decide suspendarea inspecţiei, se emite o decizie de suspendare care se comunică contribuabilului/plătitorului. Suspendarea începe de la data prevăzută în decizie. În cazul în care în decizie nu este prevăzută o astfel de dată suspendarea începe de la data comunicării deciziei de suspendare.

Raportat la dispoziţiile legale menţionate, inspecţia fiscală a fost finalizată în termenul legal de 360 de zile, contrar concluziilor instanţei de fond.

Inspecţia fiscală a fost suspendată pentru o perioadă totală de 433 de zile si, având în vedere data începerii inspecţiei fiscale, respectiv 10.12.2020 şi data finalizării acesteia, respectiv 08.02.2023, fără a lua în calcul perioadele de suspendare, rezulta ca inspecţia fiscală a fost finalizată în termen de 358 de zile, iar nu de 361 de zile aşa cum eronat a reţinut instanţa de fond.

Astfel, prima perioadă de suspendare a inspecţiei fiscale a fost dispusă prin Decizia nr. 105/11.08.2021, prin care inspecţia fiscală a fost suspendată pentru o perioadă de 163 de zile, astfel cum reiese inclusiv din programul C. (la dosarul cauzei aflându-se depuse înscrisuri în acest sens).

Cea de-a doua perioadă de suspendare a fost dispusă prin Decizia nr. 45/26.04.2022, prin care organul fiscal a adus la cunoştinţa reclamantei suspendarea inspecţiei fiscale începând cu data de 21.04.2022 şi care a avut ca efect suspendarea pentru o perioadă de 180 de zile.

Ultima perioadă de suspendare a fost dispusă prin Decizia nr. 101/28.10.2022, prin care inspecţia fiscală a fost suspendată pentru o perioadă de 90 de zile.

Aşadar, inspecţia fiscală a fost suspendată de trei ori, după cum urmează:

1. pentru o perioadă de 163 de zile, începând cu data de 16.08.2021 şi până in data de 25.01.2022;

2. pentru o perioadă de 180 de zile, începând cu data de 21.04.2022 şi până la data de 17.10.2022;

3. pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 28.10.2022 şi până la data de 25.01.2023.

Însumând aceste perioade de suspendare rezultă că perioada totală de suspendare a fost de 433 de zile (durata calculată in acest mod inclusiv de programul informatic C.).

Or, conform dispoziţiilor art. 127 alin. (7) Codul de procedură fiscală, perioadele în care inspecţia fiscală este suspendată nu sunt incluse în calculul duratei acesteia.

Drept urmare, concluzia instanţei de fond potrivit căreia suspendarea ar fi încetat la data de 24.01.2022 pentru prima perioadă de suspendare, respectiv la data de 16.10.2022 pentru a doua perioadă de suspendare şi ia data de 14.01.2023 pentru cea de a doua perioadă de suspendare, este complet eronată.

În Deciziile de reluare a inspecţiei fiscale pentru fiecare perioadă de suspendare este consemnată ca fiind reluată inspecţia fiscală la data de 25.01.2022, la data de 17.10.2022 şi la data de 15.01.2023 nu întrucât perioada de suspendare ar fi încetat cu o zi înainte pentru fiecare perioadă, ci pentru că prima şi ultima zi nu se iau în considerare, conform dispoziţiilor procedurale care reglementează calculul termenelor.

Cu privire la acest din urmă aspect, instanţa de fond a conchis că, în speţă, nu ne aflăm în prezenta unor termene privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Codul fiscal, de Codul de procedura fiscală, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile în materie (la care se referă prevederile art. 75 Codul de procedură fiscală), ci în situaţia de a identifica, în concret, numărul de zile în care societatea reclamanta a fost supusă inspecţiei fiscală.

Dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. statuează că atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul si nici ziua când acesta se împlineşte.

Drept urmare, pentru fiecare perioadă de reluare, calculul a început să curgă în ziua următoare celei prevăzute în Comunicarea de reluare a inspecţiei fiscale.

Cu alte cuvinte, pe de o parte, perioadele de suspendare nu au încetat în maniera calculată de către instanţa de fond, iar pe de altă parte, ziua în care inspecţia fiscală a fost reluată este ziua următoare celei prevăzute în fiecare comunicare de reluare a inspecţiei fiscale, conform dispoziţiilor art. 75 Codul de procedură fiscală, coroborate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

De asemenea, sunt criticate si considerentele instanţei de fond (pag. 11 din sentinţa recurată) cu privire la încălcarea de către organele de inspecţie fiscală a termenului de 5 zile instituit in favoarea reclamantei prin prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, in ceea ce priveşte discuţia finală, instanţa de fond a procedat la aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi alin. (5) Codul de procedură fiscală.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (5) Codul de procedură fiscală, contribuabilul are dreptul să îşi prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările organului de inspecţie fiscală, în termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale în cazul marilor contribuabili.

Argumentele aduse prin plângerea prealabilă nu au condus organul fiscal la concluzia că inspecţia fiscală ar fi fost nelegală sub vreo formă, aşa încât se poate observa că, şi în măsura în care reclamanta ar fi avut la dispoziţie cele 5 zile la care face referire, ar fi adus aceleaşi argumente pe care le-a adus în plângerea prealabilă si care nu au condus organul fiscal la convingerea că actele emise ca urmare a inspecţiei fiscale ar fi fost nelegale ori neîntemeiate.

Nici concluziile instanţei de fond conform cărora ar fi aplicabile in speţa dispoziţiile art. 185 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, care statuează că, în cazul în care legea opreşte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat, nu pot fi reţinute în speţa dedusă judecăţii, atâta vreme cât raportul de inspecţie fiscală a fost emis 22 de zile mai târziu.

În concluzie, în baza argumentelor de fapt şi de drept invocate, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în tot a hotărârii atacate, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DGAMC in ce priveşte petitele 1, 5, 6 si 7 ale cererii de chemare în judecată şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, în vederea judecării pe fond a cererii de chemare in judecată formulată de reclamanta A. S.R.L..

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Codul fiscal, Codul de procedură fiscală.

B.Recursul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara:

Sentinţa civilă nr. 192/20.03.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara este netemeinică si nelegală în ce priveşte constatarea nulităţii actelor administrativ fiscale, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea si aplicarea greşită a dispoziţiilor Codului de procedură fiscală referitoare la durata inspecţiei fiscale (art. 126 din Codul de procedură fiscală), suspendarea inspecţiei fiscale si reluarea acesteia (art. 127 din Codul de procedură fiscală) si dreptul contribuabilului de a fi informat (art. 130 din Codul de procedură fiscală), raportat la înscrisurile depuse în probaţiune la dosarul cauzei.

1.) În primul rând, recurenta arată că soluţia instanţei de fond privind constatarea nulităţii actelor de impunere pe motiv că ar fi fost depăşită durata inspecţiei fiscale cu o zi peste termenul maxim de 360 de zile este pronunţată cu interpretarea vădit nelegală a prevederilor art. 126 alin. (1) şi (2) si ale art. 127 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, raportat la ultima reluare a inspecţiei fiscale, concretizată prin emiterea adresei nr. x/26.01.2023.

Curtea de apel a reţinut că sunt relevante menţiunile din cuprinsul actelor de procedură emise de organul fiscal, care indică în mod explicit atât data de la care a început, respectiv s-a reluat inspecţia fiscală, cât şi data de la care aceasta a fost suspendată. Urmărind menţiunile din cuprinsul respectivelor acte de procedură, instanţa de fond a reţinut că inspecţia fiscală a început la data de 10.12.2020 şi a fost suspendată începând cu data de 16.08.2021. În atare situaţie, inspecţia fiscală s-a desfăşurat în mod efectiv din data de 10.12.2020 până în data de 15.08.2021, aşadar, într-un interval de 249 de zile.

Apoi, inspecţia fiscală s-a reluat în data de 25.01.2022 şi a fost suspendată începând cu data de 21.04.2022, ceea ce totalizează un număr de 86 zile (din 25.01.2022 până în 20.04.2022). în continuare, inspecţia a fost reluată la 17.10.2022 şi a durat până la 27.10.2022 (11 zile), fiind suspendată cu începere din data de 28.10.2022.

În fine, instanţa a reţinut că inspecţia s-a reluat la data de 25.01.2023 şi a durat până la data de 08.02.2023, când a fost programată discuţia finală cu contribuabilul (15 zile).

Contrar celor reţinute de către prima instanţă, recurenta arată că menţiunea datei de 25.01.2023 din cuprinsul înscrisului intitulat "Comunicarea reluării inspecţiei fiscale" nr. înregistrare 4/26.01.2023 reprezintă o eroare de tehnoredactare (cifrele 5 şi 6 fiind una lângă cealaltă pe tastatură), data corectă a reluării inspecţiei fiind ziua de 26.01.2023, întrucât reluarea inspecţiei fiscale nu poate avea loc înainte de data comunicării încetării suspendării, aspect care rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 127 alin. (6) din Codul de procedură fiscală: "în termen de cel mult 10 zile de la încetarea motivului suspendării sau la împlinirea perioadei de suspendare prevăzută la alin. (2) sau (3), organul de inspecţie înştiinţează contribuabilul/plătitorul privind încetarea suspendării şi stabileşte data la care se reia inspecţia fiscală."

Interpretând prevederile art. 127 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, aplicând metoda logică de interpretare a normelor juridice, rezultă că în situaţia reluării inspecţiei fiscale există două etape care sunt succesive, subsecvente în timp, ordinea acestora fiind logică: prima constă în înştiinţarea contribuabilului privind încetarea suspendării, iar cea de a doua constă în stabilirea datei la care se reia inspecţia fiscală.

Înscrisul intitulat "Comunicarea reluării inspecţiei fiscale" a fost listat în data de 26.01.2023, astfel cum rezultă din menţiunea înscrisă în josul paginii, şi are numărul de înregistrare 4 din data de 26.01.2023. Este exclusă astfel posibilitatea de reluare a inspecţiei cu o zi înainte de data înştiinţării privind încetarea suspendării.

Din punct de vedere gramatical menţiunea "va fi reluată" din cuprinsul "Comunicării reluării inspecţiei fiscale" nr. 4/26.01.2023 este la timpul viitor, nu la timpul trecut, fiind astfel exclusă posibilitatea ca prin înştiinţarea din data de 26.01.2023 să fie reluată inspecţia cu o zi în urmă, în 25.01.2023. în acest context, arătăm că, respectând întocmai dispoziţiile art. 127 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, cele 3 înştiinţări de reluare a inspecţiei fiscale conţin sintagma: "va fi reluată", verbul fiind la timpul viitor. Prin urmare, în ziua de 26.01.2023 s-a efectuat în prima etapă comunicarea încetării suspendării şi în a doua etapă, în mod succesiv, în aceeaşi zi a avut loc reluarea inspecţiei fiscale.

Aşadar, inspecţia fiscală a fost reluată în data de 26.01.2023, nu în data de 25.01.2023, astfel cum a reţinut instanţa de fond, motiv pentru care ziua de 25.01.2023 nu intră în calculul duratei inspecţiei fiscale, acea zi fiind ultima zi în care a fost suspendată inspecţia fiscală, durata inspecţiei fiscale nefiind depăşită în această ipoteză.

În concluzie, recurenta consideră că soluţia instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea eronată a prevederilor Codului de procedură fiscală, aplicabile în ce priveşte durata inspecţiei fiscale, suspendarea şi reluarea inspecţiei, raportat la înscrisurile depuse în probaţiune la dosarul cauzei.

2.) În al doilea rând, recurenta critică si cele reţinute de Curtea de Apel Timişoara prin sentinţa civilă nr. 192/20.03.2024 cu privire la pretinsa încălcare de către organul de inspecţie fiscală a termenului prohibitiv de 5 zile prevăzut de art. 130 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, hotărârea fiind pronunţată cu ignorarea dispoziţiilor alin. (5) al art. 130.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că organul de inspecţie fiscală a comunicat reclamantei proiectul RIF si înştiinţarea pentru discuţia finală la data de 06.02.2023, ora 19:59, iar discuţia finală a fost stabilită pentru data de 08.02.2023, ora 11:00, deşi aceasta putea fi programată cel mai devreme la data de 13.02.2023, prima zi lucrătoare după împlinirea termenului minim de 5 zile. Pentru acest motiv, Curtea a considerat că se impune anularea actului vătămător şi desfiinţarea efectelor acestuia potrivit prevederilor art. 185 alin. (2) din Codul de procedură fiscală. Curtea a considerat că vătămarea este una evidentă, iar aceasta constă în plasarea contribuabilului în situaţia de a nu putea lua cunoştinţă în mod efectiv de conţinutul proiectului raportului de inspecţie fiscală şi de a nu-şi putea formula apărări faţă de acuzaţiile care i se aduc prin intermediul acestuia, cu consecinţe directe şi imediate asupra situaţiei sale fiscale.

Contrar considerentelor primei instanţe, soluţia instanţei de fond este vădit nelegală, Curtea de apel interpretând eronat dispoziţiile art. 130 din Codul de procedură fiscală, respectiv cele ale alin. (2), (3) şi 5.

Drepturile societăţii reclamante nu au fost vătămate, întrucât în mod corect şi legal a procedat organul de inspecţie fiscală atunci când în data de 06.02.2023 prin adresa emisă odată cu comunicarea proiectului de RIF, au fost stabilite şi detaliile privind discuţia finală în conformitate cu alin. (2) al art. 130, având în vedere că punctul de vedere al contribuabilului poate fi formulat conform alin. (5) în termen de 7 zile după data discuţiei finale care reprezintă data încheierii inspecţiei fiscale.

În speţă punctul de vedere al societăţii reclamante fată de proiectul RIF a fost prezentat de aceasta în data de 17.02.2023, fiind înregistrat la D.G.A.M.C. sub nr. x/17.02.2023 si la A.I.F. sub nr. x/17.02.2023. la 7 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale, cu respectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (5) din Codul de procedură fiscală.

Întrucât reclamanta a uzat de dreptul conferit de dispoziţiile art. 130 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, formulând un punct de vedere în termen de 7 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale, rezultă că drepturile reclamantei nu au suferit nicio vătămare sub acest aspect.

Termenul de 5 zile pentru studierea raportului şi discuţia finală, prevăzut de art. 130 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, este un termen de recomandare, depăşirea acestuia nefiind de natură să atragă vreo sancţiune în lipsa unei dispoziţii legale exprese în acest sens. Aşadar, nu se poate reţine în ipoteza în discuţie niciun fel de sancţiune, atâta timp cât sancţiunile sunt prevăzute în mod expres de Codul de procedură fiscală, iar în cauza de faţă nerespectarea termenului prevăzut de art. 130 alin. (2) din Codul de procedură fiscală nu atrage niciun fel de sancţiune.

În concluzie, soluţia instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea eronată a prevederilor art. 130 din Codul de procedură fiscală privind dreptul contribuabilului de a fi informat, raportat la înscrisurile depuse in probaţiune la dosarul cauzei.

Faţă de cele arătate,recurenta in conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale art. 497 din C. proc. civ. solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei civile nr. 192/20.03.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

C.Recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş:

Instanţa de fond în mod greşit şi interpretând greşit legea a dispus anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiilor nr. 2725/08.08.2023 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor, precum a deciziilor de impunere nr. x/27.03.2023 pentru debit principal şi a deciziei de impunere privind obligaţii accesorii nr. 1485/23.03.2023 emisă de Serviciul Fiscal Orăşenesc Deta din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Timiş.

1. Referitor la argumentul privind depăşirea termenului legal de finalizare a inspecţiei fiscale, sunt incidente prevederile art. 126 coroborate cu cele ale art. 127 alin. (1) lit. j) alin. (5-7), precum şi cu cele ale art. 123 alin. (2) şi art. 130 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Motivul vizând durata peste termenul legal a inspecţiei fiscale nu se susţine întrucât inspecţia fiscală a fost suspendată de trei ori iar conform dispoziţiilor art. 127 alin. (7) din Codul de procedură fiscală "Perioadele în care inspecţia fiscală este suspendată nu sunt incluse în calculul duratei acesteia".

Ceea ce este lesne de observat este faptul ca ultima perioada de suspendare de 90 de zile, a început cu data de 28.10.2022 şi până s-a încheiat la data de 26.01.2023 şi nu în 25.01.2024 cum în mod greşit s-a scris în adresa nr. Al 26.01.2023.

Adresa nr. x/26.01.2023 putea sa dispună doar pentru viitor, sau cel mult începând cu ziua redactării şi semnării ei reînceperea controlului şi încetarea perioadei de suspendare, aşadar greşeala datei de reluare din 25.01.2024 este o eroare vădita.

Ca urmare, argumentele reclamantei nu se reţin astfel că perioada inspecţiei fiscale nu depăşeşte perioada de 360 de zile.

2. Referitor la argumentul reclamantei potrivit căruia nu i s-a acordat un termen de 5 zile pentru studierea proiectului de raport de inspecţie fiscală, se reţin următoarele:

Dreptul contribuabilului de a-şi prezenta, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările organului de inspecţie fiscala stabilit de lege în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale ori de 7 zile a fost asigurat, putând fi observat faptul ca, prin răspunsul formulat de către organul fiscal la punctul de vedere exprimat de către societate cu privire la constatările înscrise în proiectul raportului de inspecţie fiscală, nu au fost aduse modificări considerentelor de fapt şi de drept expuse in acest înscris.

Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 192/2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023 si trimiterea cauzei spre rejudecare.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererilor de recurs, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în cauza de faţă aceasta fiind dată cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente cauzei.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de organele fiscale este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Serviciul Fiscal Orăşenesc Deta, prin AJFP Timişoara, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună: