Local council's fiscal damages claim extinguished by operation of law in insolvency; recourse unfounded.

Şedinţa publică din data de 27 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.02.2018, reclamanţii Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti şi Sectorul 1 Bucureşti au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor - Româniafilm, obligarea acesteia la repararea pagubei suferite prin lipsa de folosinţă a mai multor bunuri imobile, cinematografe, prin plata unei sume de bani compensatorii calculate pentru fiecare lună începând cu data de 23.09.2013, la care a solicitat predarea bunurilor, şi până la data predării efective, evaluată provizoriu la 1.000.000 euro, precum şi obligarea pârâtei la repararea pagubei suferite prin lipsa de folosinţă a bunurilor mobile aflate în inventarul bunurilor imobile respective, care nu se află în proprietatea privată a unei alte persoane, în acelaşi mod şi pentru aceeaşi perioadă, într-un cuantum ce va fi stabilit prin expertiză contabilă evaluatorie.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05.06.2018, judecata cauzei a fost suspendată în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) primele două teze din Legea nr. 85/2014. S-a reţinut în acest sens că acţiunea de faţă vizează realizarea unei creanţe asupra pârâtei (constând în contravaloarea lipsei de folosinţă a anumitor bunuri) şi că împotriva acesteia s-a deschis procedura generală a insolvenţei, la data de 12.02.2018, în cadrul dosarului nr. x/2016, potrivit sentinţei civile nr. 774 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Judecata cauzei a rămas suspendată din data de 05.06.2018, fără ca vreuna dintre părţi să recureze încheierea de suspendare sau să solicite repunerea pe rol a cauzei.

Termenul de judecată din data de 13.09.2024 a fost fixat de instanţă, din oficiu, pentru a se discuta eventuala incidenţă în speţă a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1437 din 13 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat încetată acţiunea promovată de reclamanţii Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti şi Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor - Romaniafilm.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1437 din 13 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti şi Sectorul 1 Bucureşti au formulat cerere de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenţii au susţinut că prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod eronat prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 774/12.02.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva pârâtei Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor Româniafilm. Însă, în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată formulată formulată de către recurenţii- reclamanţi, aceasta a fost întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, ci nu pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014, obiectul acestei legi speciale are prioritate faţă de Legea insolvenţei.

În acest sens sunt şi prevederile art. 2 din C. proc. civ., prevederi care dispun: "dispoziţiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă".

Mai mult decât atât, acţiunea a fost formulată de către recurenţi pentru sumele pe care pârâta le datorează pentru lipsa de folosinţă a bunurilor imobile şi mobile nu este o creanţă a cărei certitudine şi întindere să poată fi determinată în procedura insolvenţei, ci pe calea dreptului comun, astfel că, în prezenta speţă nu se justifică măsura încetării procesului.

Faptul că în dosarul de insolvenţă a fost formulată calea de atac a apelului de către pârâta din prezenta cauză împotriva sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei, apel respins de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sentinţă rămasă definitivă acest aspect nu are relevanţă motivat de faptul că, aşa cum a arătat mai sus, prezenta cerere de chemare în judecată a fost întemeiată pe calea dreptului comun.

Mai mult decât atât, potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, inclusiv sub aspectul persoanelor chemate în judecată, însă acest principiu trebuie interpretat prin corelaţie cu alte principii care guvernează procesul civil, în principal cu cel al rolului activ al instanţei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în aplicarea principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual şi limitele cererii de chemare în judecată, instanţa trebuind să se pronunţe asupra cererilor formulate şi nu să facă aprecieri asupra a ce trebuia sau nu să solicite reclamantul.

În speţa de faţă, recurenţi au considerat că instanţa de fond trebuia să se pronunţe asupra ceea ce s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, cu respectarea principiului disponibilităţii consacrat expressis verbis prin dispoziţiile art. 9 C. proc. civ.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinţei civile recurate, şi, în rejudecare respingerea solicitării de încetare a procesului.

4. Apărările formulate în recurs

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 27 martie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanţii Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti şi Sectorul 1 Bucureşti au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor - Româniafilm, obligarea acesteia la repararea pagubei suferite prin lipsa de folosinţă a mai multor bunuri imobile, cinematografe, prin plata unei sume de bani compensatorii calculate pentru fiecare lună începând cu data de 23.09.2013, la care a solicitat predarea bunurilor, şi până la data predării efective, evaluată provizoriu la 1.000.000 euro, precum şi obligarea pârâtei la repararea pagubei suferite prin lipsa de folosinţă a bunurilor mobile aflate în inventarul bunurilor imobile respective, care nu se află în proprietatea privată a unei alte persoane, în acelaşi mod şi pentru aceeaşi perioadă, într-un cuantum ce va fi stabilit prin expertiză contabilă evaluatorie.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05.06.2018, judecata cauzei a fost suspendată în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) primele două teze din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de admitere a creanţelor (...)".

S-a reţinut în acest sens că acţiunea de faţă vizează realizarea unei creanţe asupra pârâtei (constând în contravaloarea lipsei de folosinţă a anumitor bunuri) şi că împotriva acesteia s-a deschis procedura generală a insolvenţei, la data de 12.02.2018, în cadrul dosarului nr. x/2016, potrivit sentinţei civile nr. 774 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Judecata cauzei a rămas suspendată din data de 05.06.2018, fără ca vreuna dintre părţi să recureze încheierea de suspendare sau să solicite repunerea pe rol a cauzei.

În cauză s-a fixat termen de judecată la 13.09.2024, din oficiu, pentru a se discuta eventuala incidenţă în speţă a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa recurată s-a constatat încetată acţiunea promovată de reclamanţii Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti şi Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor - Romaniafilm, pârâţii formulând recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidenţă nu poate fi reţinută în cauză.

Astfel, motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Instanţa de control judiciar constată că, prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă a invocat greşita interpretare şi aplicare a legii, susţinând, în esenţă, faptul că în dosarul de insolvenţă a fost formulată calea de atac a apelului de către pârâta din prezenta cauză împotriva sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei, apel respins de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sentinţă rămasă definitivă, iar acest aspect nu are relevanţă motivat de faptul că prezenta cerere de chemare în judecată a fost întemeiată pe calea dreptului comun.

În contextul factual anterior reţinut, Înalta Curte reţine că sentinţa nr. 774/12.02.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, de deschidere a procedurii insolvenţei pârâtei din prezenta cauză, a rămas definitivă prin respingerea apelului, potrivit deciziei civile nr. 1405A/28.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Conform dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Aceste dispoziţii au caracter imperativ, aplicarea prevederilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 nepresupunând o nouă apreciere cu privire la incidenţa suspendării de drept conform tezelor iniţiale, ci este suficient să se constate că este vorba despre o acţiune judiciară suspendată în temeiul art. 75 alin. (1) tezele întâi şi a doua din Legea nr. 85/2014 şi că hotărârea de deschidere a procedurii a rămas definitivă.

În aceste condiţii, se constată că în cauză ambele condiţii sunt îndeplinite în speţă, cu consecinţa încetării de drept a acţiunii, încetare ce a intervenit chiar de la data de 28.06.2018, a rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, astfel că în mod corect prima instanţă a constatat că în cauză se impune a lua act de încetarea acţiunii de faţă.

Cu privire la argumentele aduse de recurenţii-reclamanţi prin memoriul de recurs, care de altfel au fost expuse şi în faţa instanţei de fond, în sensul că sumele pretinse de aceştia prin acţiune, pentru lipsa de folosinţă a unor bunuri mobile şi imobile, nu reprezintă o creanţă a cărei certitudine şi întindere să poată fi determinată în procedura insolvenţei, ci pe calea dreptului comun, Înalta Curte reţine că acestea nu sunt de natură a înlătura concluzia privind incidenţa în cauză a art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, ci constituie în realitate critici referitoare la măsura suspendării judecăţii, care puteau fi valorificate exclusiv pe calea unui recurs împotriva încheierii din 05.06.2018, cale de atac ce nu a fost însă promovată, astfel cum a reţinut şi prima instanţă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii Consiliul Local Sector 1 Bucureşti şi Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1437 din 13 septembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.