Retired Judges’ Challenge to Salary Plafonds Dismissed for Lack of Injury Under Administrative Contempt of Act Targeting Active Magistrates

Şedinţa publică din data de 27 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la data de 4 martie 2022 sub nr. de dosar x/2022, reclamantele A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului să înlăture plafoanele instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

La data de 11.04.2022, pârâtul Ministerul Justiţiei a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii. A invocat excepţia de necompetenţă materială a tribunalului şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 1399 din 21.06.2022, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamante în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justitiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La data de 29.08.2022, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost înregistrat dosarul nr. x/2022, fiind pronunţată sentinţa civilă nr. 6417/17.10.2022, prin care s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantele A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

La data de 10.03.2023 pe rolul secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti s-a înregistrat dosarul nr. x/2022.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită cu toate părţile, în etapa de verificarea a competenţei, potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., Curtea s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze acţiunea formulată de reclamante, reţinând că acestea solicită, practic, modificarea Ordinului 401/C/07.02.2022 emis de Ministerul Justiţiei. Totodată, Curtea a reţinut, sub aspectul competenţei, ca fiind incidente dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII, Anexa V la Legea nr. 153/2017.

La data de 19.04.2023, pârâtul Ministerul Justiţiei a depus note de sedinţă, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a solicitat introducerea în cauză a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin încheierea din 05.05.2023, Curtea a admis cererea formulată de Ministerul Justiţiei prin notele de şedinţă, reţinând că a fost publicată la data de 16 noiembrie 2022, în Monitorul Oficial nr. 1104/2022, Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, potrivit căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se subrogă de drept în toate drepturile şi obligaţiile Ministerului Justiţiei, inclusiv în cele de natură procesuală.

În temeiul dispoziţiilor art. 142 alin. (1), (5), (6) din Legea nr. 304/2022, a fost conceptată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de pârâtă, căreia i s-a comunicat un exemplar de pe cererea de chemare în judecată formulată de pârât, după notele scrise depuse de pârâtul Ministerul Justiţiei şi i s-a solicitat o poziţie procesuală cu privire la pretenţiile deduse judecăţii de către reclamante.

Prin aceeaşi încheiere din 05.05.2023, reclamantele şi pârâţii Ministerul Justiţiei şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost citaţi cu menţiunea să exprime un punct de vedere cu privire la o posibilă rămânere fără obiect a pretenţiilor deduse judecăţii având în vedere ordinul emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 12 aprilie 2023 prin care s-au înlăturat plafoanele instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

La data de 12.01.2024, la solicitarea instanţei, pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înaintat la dosarul Curţii: Ordinele Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 959/I/12.04.2023, nr. 1003/I/02.05.2023 (cu extras anexă aferent judecătorilor din cadrul Tribunalului Bucureşti), nr. 2734/I/27.09.2023, nr. 3226/I/02.11.2023 (cu extras anexă aferent judecătorilor din cadrul Tribunalului Bucureşti), nr. 278/I/19.09.2023 şi Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 6245/C/2021 - de la dosarul Curţii de apel nr. x/2022.

La data de 26.01.2024, la solicitarea Curţii, reclamanta E. a formulat punct de vedere, arătând, pentru cele expuse, că acţiunea nu poate fi considerată ca rămasă fără obiect.

Curtea a încuviinţat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar de părţi, în condiţiile dispoziţiilor din art. 255 şi art. 258 C. proc. civ.. Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, invocată de acesta. În consecinţă, a respins cererea formulată de reclamante în contradictoriu cu acest pârât, urmare a subrogării de drept a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în toate drepturile şi obligaţiile Ministerului Justiţiei de natură procesuală, intervenită în temeiul dispoziţiilor art. 38 C. proc. civ. şi art. 142 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 799 din 30 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-au hotărât următoarele:

- s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, invocată de acest pârât şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unei persoane ce şi-a pierdut calitatea procesuală pasivă,

- s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii,

- s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de obiect a cererii, invocată de instanţă din oficiu,

- s-a admis acţiunea formulată de reclamantele A., B., C., D., şi E., prin mandatar comun E. (persoană împuternicită să îi fie comunicate toate actele de procedură), în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

- a fost modificat Ordinul nr. 401/C din 07.02.2022 privind stabilirea unor drepturi salariale emis de Ministerul Justiţiei în sensul că drepturile salariale cu privire la reclamantele A., B., C., D. şi E., foşti judecători în cadrul Tribunalului Bucureşti, drepturi prevăzute în Anexele corespunzătoare la ordin se stabilesc cu înlăturarea plafoanelor instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificări şi completări ulterioare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 799 din 30 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că prin hotărârea atacată, încălcând principiul disponibilităţii şi limitele învestirii, instanţa de fond a acordat părţilor ceva ce nu s-a solicitat/mai mult decât s-a cerut.

Astfel, instanţa de fond, trecând peste principiul disponibilităţii şi al limitei învestirii in­stanţei reglementate la art. 9, art. 22 C. proc. civ., a pronunţat o hotărâre prin care a acordat părţilor ceva ce nu s-a solicitat/mai mult decât s-a cerut atunci când "Mo­difică Ordinul nr. 401/C din 07.02.2022 privind stabilirea unor drepturi salariale emis de Ministerul Justiţiei în sensul că drepturile salariale (...)".

Or, după cum se poate observa, reclamantele au solicitat să se dispună obligarea pârâ­tului să înlăture plafoanele instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi nu anularea/modificarea Ordinul nr. 401/C din 07.02.2022 privind stabilirea unor drepturi salariale emis de Ministerul Justiţiei.

În speţă, obiectul dedus judecăţii, astfel cum acesta a fost stabilit de către reclamantă în baza principiului disponibilităţii, l-a reprezentat solicitarea de a se dispune obligarea pârâtului să înlăture plafoanele instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi nu de modificare a Ordinului nr. 401/C din 07.02.2022 privind stabilirea unor drepturi salariale emis de Ministerul Justiţiei.

În opinia recurentei, hotărârea instanţei de fond este nelegală şi prin prisma motivului de casare pre­văzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus respingerea excepţiei ră­mânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

În raport de acest aspect, atât timp cât înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 a fost dispusă prin actele emise de ordonatorul principal de credite a opinat că o cerere de natura celei formulate de reclamante a rămas fără obiect.

Aşadar, în soluţionarea excepţiei, instanţa de fond s-a raportat exclusiv la dispo­ziţiile Ordinului nr. 959/I/2023 emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie făcând abstracţie de celelalte acte (în special Ordinul nr. 2734/1/27.09.2023) emise de ordonatorul prin­cipal de credite cu privire la problematica în discuţie, astfel cum au fost depuse la dosarul cau­zei.

Concluzionând, recurenta a solicitat, admiterea excep­ţiei lipsei de obiect, şi, implicit, a lipsei interesului părţilor reclamante în cauza pendinte şi respingerea cererii de chemare în judecată, pe cale de excepţie.

Pe fond, a susţinut că în mod eronat instanţa a dispus modificarea Ordinului nr. 401/C din 07.02.2022 privind stabilirea unor drepturi salariale emis de Ministerul Justiţiei în sensul că drepturile salariale cu privire la reclamantele A., B., C., D. şi E., foşti judecători în ca­drul Tribunalului Bucureşti, drepturi prevăzute în Anexele corespunzătoare la ordin se sta­bilesc cu înlăturarea plafoanelor instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a ce­lorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificări şi com­pletări ulterioare.

Pronunţând această soluţie instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi n) şi art. 8 din Legea nr. 554/2024, reclamantele nedovedind existenţa unei vătămări, în sensul Legii nr. 554/2004, raportat la calitatea lor de foşti judecători, eliberate din funcţie anterior datei de 31.12.2021.

Astfel, pentru a obţine modificarea Ordinului nr. 401/2022, reclamantele ar fi trebui să fie în activitate la 30 decembrie 2021.

Având în vedere că reclamantele erau pensionate la momentul la care s-a făcut prin ordin recunoaşterea dreptului la salarizarea judecătorilor aflaţi în activitate prin raportare la VRS 605,225 RON (30 decembrie 2021, data emiterii Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 6245/C/2021, în baza căruia a fost emis şi Ordinul nr. 401/C/2022), şi de la care, potrivit Ordinului nr. 2374/1 din 27.09.2023, emis de Preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, drepturile salariale ale judecătorilor în activitate din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribu­nalelor specializate şi curţile de apel se stabilesc fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acestea nu justifică existenţa unei vătămări, neavând calitatea procesuală activă de a solicita anularea/modificarea unui act prin care s-au stabilit drepturile salariale ale judecătorilor în discuţie.

Reclamantele şi-ar fi putut valorifica pretenţiile prin actualizarea pensiei de serviciu, astfel că raportat la calitatea reclamantelor de judecători eliberaţi din funcţie prin pensionare la data de 30.12.2021, acestora nu le puteau fi admise pretenţiile în sensul modificării Ordinului nr. 401/C/2022.

Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu greşita interpretare a norme­lor de drept material, respectiv cu greşita interpretarea a prevederilor Legii nr. 153/2017 atunci când a reţinut că se impune modificarea Ordinului nr. 401/C din 07.02.2022 privind stabilirea unor drepturi salariale emis de Ministerul Justiţiei în sensul că drepturile salariale cu privire la reclamantele A., B., C., D. şi E., foşti judecători în cadrul Tribunalului Bucureşti, drepturi prevăzute în Anexele corespunzătoare la ordin, se stabilesc cu înlăturarea plafoane­lor instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea per­sonalului plătit din fonduri publice, cu modificări şi completări ulterioare.

Generalizarea aplicării VRS 605,225 RON a fost constatată după pronunţarea şi motivarea Deciziei nr. 55/13.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1102 din 19.11.2021, care a constatat că:

"plecând de la premisa că un nivel al valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON a fost deja recunoscut altor magistraţi aflaţi în situaţii identice, in­stanţele de judecată au a examina discriminarea reglementărilor succesive şi de statuat asupra necesităţii egalizării indemnizaţiei de încadrare la nivelul celui maxim aflat în plată", fără a fi indicată în mod explicit o dată anume a identificării acestui maxim. În cuprinsul Deciziei nr. 29/17.05.2021, hotărârea anterioară care viza practic aceeaşi problemă de drept, nu se reţinuse existenţa acestei stări de fapt.

Nivelul salarial care să includă VRS 605,225 RON le-a fost recunoscut tuturor jude­cătorilor în activitate prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021 pentru perioada ulterioară emiterii acestui act administrativ.

Ordinul contestat în prezentul dosar a fost emis în temeiul ordinului nr. 6245/C/2021, ordin ce nu a fost contestat în cauză şi care a intrat în circuitul civil şi care produce efecte depline.

Astfel, toţi judecătorii au dobândit o vocaţie generală de a fi salarizaţi prin raportare la VRS 605,225 RON începând cu aceeaşi dată, respectiv 30.12.2021.

Faptul că anumitor persoane le-a fost recunoscut dreptul de a fi salarizate cu luarea în considerare a VRS 605,225 RON pentru o perioadă anterioară datei de 30.12.2021 şi că, în pri­vinţa acestora, prin ordinul atacat s-a reţinut că sumele reprezentând diferenţe de drepturi sala­riale vor fi executare în raport de cele statuate pe cale judecătorească nu reprezintă o situaţie discriminatorie.

Intimatele-reclamante, în perioada anterioară datei indi­cate şi anterior pensionării, au fost salarizate prin ordine care nu au fost contestate de acestea în privinţa datei de la care ar fi trebuit să beneficieze de anumite drepturi sau în privinţa neacordării anumitor drepturi.

Având în vedere scopul actului administrativ, prin care Ministerul Justiţiei constatând incidenţa unei anumite stări de fapt şi de drept, a ales să ia o decizie admi­nistrativă pentru viitor, recurenta a apreciat că acesta nu poate fi cenzurat de instanţa de judecată, în sensul modificării elementelor acestuia. Emiterea Ordinului nr. 6245/C/2021 a reprezentat o decizie administrativă prin care s-a urmărit, probabil, stoparea litigiilor vizând acordarea VRS 605,22 RON. Această decizie a intrat în competenţa de apreciere exclusivă a ordonatorului principal de credite de la acea dată, singurul în măsură să aprecieze asupra eficienţei efectelor avute în ve­dere prin emiterea ordinului în discuţie (probabil reducerea cheltuielilor de judecată, reducerea cheltuielilor rezultate din dobânzi, etc).

Intimatele-reclamante nu au înţeles să atace şi Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 6245/C/30.12.2021 în raport de data de la care dreptul de a fi salarizaţi cu luarea în considerare a VRS 605.225 RON le-a fost recunoscut, ordinul nr. 401/C/07.02.2022 fiind emis în temeiul ordinului nr. 6245/C/30.12.2021 neputând produce efecte pentru o perioadă anterioară Ordinului MJ nr. 6245/C/30.12.2021.

Astfel, în opinia sa, hotărârea instanţei de fond este nelegală, în condiţiile în care aceasta a dispus, în ceea ce le priveşte pe intimatele-reclamante, anularea Ordinului MJ nr. 401/C/2021 fără a se pronunţa şi cu privire la legalitatea Ordinului nr. 6245/C/2021.

În motivarea sentinţei, instanţa arată că prin hotărâri judecătoreşti reclamantele au beneficiat de recalcularea indemizaţiilor de încadrare, prin raportare la VRS de 605,225 RON, începând cu 13.03.2017, cât şi de recunoaşterea dreptului la recalcularea indemnizaţiilor de în­cadrare prin valorificarea coeficientului de multiplicare 19.000.

Făcând precizări asupra instituţiei de drept aplicabilă în privinţa eliberării adeverinţelor necesare modificării cuantumului pensiei de serviciu ale judecătorilor, recurenta a arătat că instituţia ac­tualizării intervine în favoarea judecătorilor pensionaţi ori de câte ori are loc o majorare sala­rială în patrimoniul judecătorilor aflaţi în activitate. Aşadar, actualizarea intervine ori de câte ori dreptul la majorarea indemnizaţiei de încadrare brute lunare nu era născut la momentul pen­sionării magistratului, nefiind inclus în patrimoniul acestuia înainte de pensionare. Astfel, actualizarea este condiţionată legal de naşterea în patrimoniul judecătorilor aflaţi în activitate a unor drepturi salariale care conduc la o majorare a indemnizaţiei brute lunare (cu aplicarea algoritmului de calcul corespunzător, stabilit de lege).

Or, atât timp cât situaţia juridică a reclamantelor atrage instituţia actualizării, aceasta poate produce efecte doar de la momentul 30.12.2021 de la care a avut loc, cu caracter general înlăturarea plafonului instituit prin art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Cum reclamantele nu mai erau în activitate la data de 30.12.2021 (data de la care, în temeiul Ordinului nr. 959/1/2023 şi, respectiv, al Ordinului nr. 2734/1/2023, emise de Preşedin­tele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a intervenit înlăturarea plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017 şi, astfel, majorarea salarială cu caracter general recu­noscută în favoarea tuturor judecătorilor aflaţi în activitate), acestea au dobândit dreptul la modificarea cuantumului pensiei de serviciu nu în virtutea creşterii drepturilor salariale proprii (situaţie în care ar fi incidenţă instituţia revizuirii - care asigură o rectificare în planul dreptului la pensie, în raport cu situaţia corectată în plan juridic, în mod individual, a dreptului titularu­lui), ci în virtutea creşterii drepturilor salariale judecătorilor aflaţi în activitate (situaţie în care este incidenţă instituţia actualizării). Or, actualizarea nu se poate dispune de la o dată stabilită cu titlu particular, ci exclusiv de la data de la care a intervenit în mod general (pentru toţi judecătorii aflaţi în activitate) o mărire a indemnizaţiei de încadrare brute lunare.

Dreptul la actualizarea pensiei de serviciu este izvorât din majorarea, cu caracter general, a indemnizaţiei brute de încadrare a judecătorilor aflaţi în activitate, realizată ca ur­mare a efectelor Ordinului nr. 959/1/2023 şi ale celor subsecvente acestuia, emise de Preşedin­tele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurenta a invocat Decizia nr. 4/2024 pronunţată de Completul pentru soluţio­narea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Decizia nr. 3/2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin aceasta din urmă admiţându-se recursul în interesul legii în ceea ce priveşte aplicarea coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la lit. A) nr. crt 6-13 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006.

4. Apărările formulate în recurs

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 27 martie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantele A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului să înlăture plafoanele instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin sentinţa recurată, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, invocată de acest pârât şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unei persoane ce şi-a pierdut calitatea procesuală pasivă; s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii; s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de obiect a cererii, invocată de instanţă din oficiu; s-a admis acţiunea formulată de reclamantele A., B., C., D., şi E., prin mandatar comun E. (persoană împuternicită să îi fie comunicate toate actele de procedură), în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; a fost modificat Ordinul nr. 401/C din 07.02.2022 privind stabilirea unor drepturi salariale emis de Ministerul Justiţiei în sensul că drepturile salariale cu privire la reclamantele A., B., C., D. şi E., foşti judecători în cadrul Tribunalului Bucureşti, drepturi prevăzute în Anexele corespunzătoare la ordin se stabilesc cu înlăturarea plafoanelor instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificări şi completări ulterioare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că sentinţa recurată a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2024 privind îndeplinirea condiţiei existenţei unei vătămări, constatându-se incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, se constată că sunt fondate criticile recurentei-pârâte în sensul că prin soluţia pronunţată instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi n) şi art. 8 din Legea nr. 554/2024 privind contenciosul administrativ, reclamantele nedovedind existenţa unei vătămări, în sensul Legii nr. 554/2004, raportat la calitatea lor de foşti judecători, eliberate din funcţie anterior datei de 31.12.2021.

Instanţa de control judiciar reţine că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004: "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. (…)."

Potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004: "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate; (…)."

Totodată, art. 8 din acelaşi act normativ prevede că"(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii. (…)."

Înalta Curte constată că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este reprezentat în principal de contestarea actelor privind salarizarea magistraţilor în activitate, respectiv de modificarea unui ordin de încadrare privind salarizarea.

Astfel, se constată că Ordinul ministrului justiţiei nr. 401/2022, a cărui modificare a fost dispusă de prima instanţă, a fost emis în baza Ordinului ministrului justiţiei nr. 6245/C/30.12.2021, prin care a fost recunoscut administrativ, începând cu data de 30 decembrie 2021, dreptul judecătorilor la acordarea şi recalcularea indemnizaţiei raportate la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, cu respectarea nivelului maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017.

În aceste condiţii, prin raportare la dispoziţiile legale antereferite, pentru a obţine modificarea Ordinului nr. 401/2022, reclamantele ar fi trebui să fie în activitate la data de 30 decembrie 2021.

Având în vedere că reclamantele erau pensionate la momentul la care s-a făcut prin ordin recunoaşterea dreptului la salarizarea judecătorilor aflaţi în activitate prin raportare la VRS 605,225 RON (30 decembrie 2021, data emiterii Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 6245/C/2021, în baza căruia a fost emis şi Ordinul nr. 401/C/2022), şi de la care, potrivit Ordinului nr. 2374/1 din 27.09.2023, emis de Preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, drepturile salariale ale judecătorilor în activitate din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribu­nalelor specializate şi curţile de apel se stabilesc fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acestea nu justifică existenţa unei vătămări, neputând solicita, pe calea acţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificarea unui act prin care s-au stabilit drepturile salariale ale judecătorilor în activitate astfel cum s-a reţinut anterior.

În susţinerea acţiunii, intimatele - reclamante au invocat dispoziţii ce vizează drepturile salariale ale magistraţilor în activitate.

Or, reclamantele nu mai au calitatea de magistrat în activitate, în prezent având dreptul la pensie de serviciu, care este reglementată de alte dispoziţii legale.

Prin urmare, intimatele-reclamante nu se pot pretinde "beneficiari" ai actului contestat, iar actualizarea nu se poate întemeia pe o jurisprudenţă ce are drept obiect stabilirea unor drepturi salariale individuale.

În cazul reclamantelor, pensiile de serviciu se actualizează procentual ori de câte ori se majorează indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional, în baza informaţiilor din adeverinţele comunicate în acest sens caselor de pensii.

În concluzie, intimatele - reclamante nu pot solicita pe calea prezentului demers judiciar modificarea unor ordine de încadrare privind salarizarea judecătorilor aflaţi în activitate, astfel că sentinţa recurată urmează să fie reformată în acord cu aceste considerente, reclamantele nedovedind existenţa unei vătămări din perspectiva dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere această soluţie bazată pe constatarea neîndeplinirii unei condiţii pentru exercitarea acţiunii în contencios administrativ, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenta-pârâtă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea, ca neîntemeiată; va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 799 din 30 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamantele A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.