Employer's appeal rejected; work endorsement refusal upheld for inactive temporary agency.

Şedinţa publică din data de 27 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.07.2024, contestatoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie Serviciul Pentru Imigrări Timişoara, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea actului emis de către pârât; obligarea pârâtului de a emite un nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de emitere a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 567 din 16 septembrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins contestaţia formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Directia Migraţie Serviciul pentru Imigrări Timişoara, ca nefondată; fără cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 567 din 16 septembrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a apreciat că prima instanţa în mod eronat a respins contestaţia, motivând prin aceea că societatea nu desfăşura activităţi compatibile cu funcţia pentru care se solicita avizul de angajare şi că a fost epuizat contingentul anual, susţinere nereală, neţinându-se seama şi de Codul muncii care este lege organică, de dispoziţiile H.G. nr. 1256/2011 privind organizarea şi funcţionarea agentului de muncă temporară, precum si de Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară.

De asemenea, în opinia sa, este eronată şi susţinerea autorităţii în sensul că nu a făcut dovada depunerii eforturilor de a încadra în muncă cetăţeni ai Statului Român sau cetăţeni UE înainte de a recruta cetăţeni străini non UE, atât timp cât a depus la dosar actele care dovedesc acest fapt, respectiv adeverinţa de la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţelor de Muncă (AJOFM), veridicitatea acestei adeverinţe fiind practic pusă la îndoială de către intimatul-pârât prin aceste susţineri. Neîntemeiate sunt şi susţinerile intimatului privind faptul că au fost desfăşurate controale la punctele de lucru ale societăţii, care în opinia intimatului sunt toate fictive, aşa cu a arătat societatea, aceasta funcţionând ca şi agent de muncă temporară, şi, conform legii, nu are nevoie de puncte de lucru efective pentru a funcţiona în legalitate.

Astfel, în mod greşit prima instanţa a respins contestaţia, neapreciind că ar fi fost util din partea intimatului ca la soluţionarea dosarului administrativ să facă aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) ind. l din O.G. nr. 25/2014.

A mai arătat recurenta că intimatul-pârât motivează refuzul eliberării avizului de angajare prin neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) şi f) din O.G. nr. 25/2014.

În ceea ce priveşte acest motiv de refuz, acesta a fost argumentat în fapt de pârât prin aceea că, în urma verificărilor, s-a constatat că societatea nu desfăşura activităţi specifice funcţiei pentru care a solicitat aviz de angajare pentru cetăţeanul străin, iar acesta nu îndeplineşte condiţiile necesare acordării avizului de angajare.

Societatea a depus online pe site-ul pârâtului cerere de acordare a avizului de angajare în muncă împreună cu toate documentele necesare la data de 04.12.2023. Oferta de angajare pentru cetăţeanul străin este pentru funcţia cu cod COR 932906 muncitor necalificat la asamblarea şi montarea pieselor, iar unul dintre codurile CAEN ale societăţii, pentru care s-a cerut autorizare de către Registrul Comerţului este 2562 Operaţiuni de mecanică generală, ceea ce înseamnă că este corelat codul COR al cetăţeanului străin cu codul CAEN al societăţii.

În aceste condiţii, susţinerile instituţiei din motivarea refuzului de emiterea avizului de angajare sunt nefondate, întrucât, aşa cum a arătat, societatea se încadrează în toate condiţiile cerute de O.G. nr. 25/2014, întrucât cetăţenii străini desfăşoară activităţi lucrative în baza unor contracte de prestări servicii încheiate între A., în calitate de prestator şi alte societăţi comerciale, în calitate de beneficiari, prin care se prevede faptul că angajaţii A. îşi vor desfăşura activitatea la aceste societăţi beneficiare.

Din coroborarea prevederilor legale enunţate, recurenta a considerat că există suficiente elemente pentru a califica agentul de muncă temporară drept un veritabil angajator, deoarece acestuia îi sunt atribuite de lege prerogativele încheierii de contracte individuale de muncă, de concediere, de plată a salariilor şi de plată a contribuţiilor, invocând în acest sens dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Codul muncii privind noţiunea de angajator. Astfel, în opinia sa, dispoziţiile amintite mai sus privind agentul de muncă temporară sunt în concordanţă cu această definiţie.

Prin urmare, nu trebuie confundată instituţia juridică a muncii prin agent de muncă temporară, care este reglementată la capitolul VII din Codul muncii, sediul materiei fiind art. 88 - art. 102 din acest cod cu instituţiile juridice ale delegării şi detaşării, care îşi regăsesc reglementarea în "Capitolul III - Modificarea contractului individual de muncă", sediul materiei fiind art. 45 şi art. 46 din Codul muncii. Delegarea sau detaşarea reprezintă modificări temporare ale contractului individual de muncă, având un scop diametral opus faţă de scopul agentului de muncă temporară.

Sediul agentului de muncă temporară nu are relevanţă pentru activitatea lucrativă prestată efectiv de lucrătorii angajaţi ai agentului de muncă temporară, întrucât activitatea se desfăşoară la locul unde se desfăşoară misiunea de muncă temporară sub supravegherea şi conducerea utilizatorului, aşa cum este definit de prevederile art. 88 alin. (4) din Codul muncii.

Faptul că O.G. nr. 25/2014 nu prevede o reglementare a condiţiilor de angajare a cetăţeanului străin în cadrul unei persoane juridice autorizate că agent de muncă temporară se datorează faptului că agentul de muncă temporară este reglementat de dispoziţiile Codului muncii, dispoziţiile H.G. nr. 125/2011 şi dispoziţiile Directivei 2008/104/CE, toate aceste ultime acte consacrând calitatea de angajator al agentului de muncă temporară. Nu poate fi primită afirmaţia că O.G. nr. 25/2014 ar avea un caracter de lege specială faţă de actele normative amintite, din moment ce chiar O.G. nr. 25/2014 face referire la noţiunea de angajator.

Or, condiţia generală pentru eliberarea avizului de angajare pe care instituţia consideră că societatea comercială A. S.R.L. a încălcat-o este cea prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. a): angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfăşoară pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului. Recurenta a considerat că în cadrul raportului juridic tripartit (agent de muncă temporară - salariat temporar - utilizator) partea care are calitatea de angajator este agentul de muncă temporară, iar pentru a păstra sensul reglementării agentului de muncă temporară, nu i se poate imputa acestui subiect de drept obligativitatea de a presta efectiv activitatea pentru care se cere acordarea avizului de muncă, activitatea urmând să se desfăşoare la utilizator, deoarece utilizatorul este persoana fizică sau juridică pentru care şi sub supravegherea şi conducerea căreia munceşte temporar un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară.

Astfel, având în vedere dispoziţiile legale în vigoare, pentru ca aplicarea art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 să fie în concordanţă cu dispoziţiile prevăzute de Legea 53/2003 privind Codul muncii, cu dispoziţiile H.G. nr. 1256/2011 şi cu Directiva 2008/104/CE este necesar ca avizul de angajare să fie cerut de agentul de muncă temporară pentru că acesta are calitatea de angajator, nu utilizator. Prin îmbinarea acestui raport juridic tripartit (agent de muncă temporară - salariat temporar - utilizator), în opinia sa, se respectă dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a), respectiv angajatorul (agentul de muncă temporară) este cel care obţine avizul de angajare, cetăţeanul străin (salariatul temporar) este cel care prestează muncă, iar utilizatorul este cel la care se prestează efectiv munca salariatului temporar, conform misiunii de muncă temporară.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtului privind controalele pe care le-a efectuat în temeiul dreptului de control al statului, recurenta a susţinut că este adevărat, că potrivit art. 6 alin. (11) din O.G. nr. 25/2014 "în vederea constatării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) şi al), Inspectoratul General pentru Imigrări poate efectua controale la sediile sociale sau punctele de lucru ale angajatorilor.", însă aceste prevederi nu pot conduce la validarea actului contestat în cauză, în condiţiile în care acest text a fost introdus cu mult după emiterea actului atacat (02.10.2023), abia pe parcursul soluţionării cauzei, prin Legea nr. 28 din 29 februarie 2024 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul străinilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 176 din 5 martie 2024. Altfel spus, această modificare legislativă operată prin Legea 28/2024 nu face altceva decât să confirme cele reţinute mai sus respectiv faptul că dovada condiţiei generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) se efectuează la momentul soluţionării cererii reclamantei, exclusiv prin depunerea certificatului de înmatriculare şi a certificatul constatator, emise de Oficiul Registrului Comerţului.

În ce priveşte noile modificări ale O.G. nr. 25/2014 prin Legea 28/2024, a susţinut că acestea nu se aflau în vigoare la data introducerii de către societate a contestaţiei, ca atare nu pot fi aplicate retroactiv, contrar motivării instanţei, însă, aşa cum a arătat în concluziile pe fond în faţa primei instanţe, recurenta a făcut dovada îndeplinirii condiţiei de a desfăşura activităţi pe teritoriul Romaniei compatibile cu funcţia pentru care se solicita aviz de muncă tocmai prin actul care apare atât în opisul de documente aflat pe site-ul instituţiei intimatului cât şi în dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a), art. 5 si art. 6 din O.G. nr. 25/2014, respectiv certificat constatator emis de Registrul Comerţului. Instituţia pârâtă nu a identificat vreun act normativ care să impună solicitanţilor de aviz de angajare, prezentarea unor documente (sau alte mijloace de probă) suplimentare, în vederea justificării condiţiei cuprinsă în art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014.

Revenind la interpretarea dată de către Curtea de Apel, recurenta a arătat că este de acord că, din analiza gramaticală a art. 4 alin. (2) lit. a) - expresia "desfăşoară" rezultă că norma juridică se referă la ipoteza în care persoana realizează în concret activităţi materiale compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă, deci, realizează efectiv prestaţiile caracteristice activităţii autorizate pentru care solicită avizele de angajare.

În considerentele sentinţei pronunţate, instanţa aplică o interpretare gramaticală a art. 4 alin. (2) lit. a), şi reţine că norma juridică se referă la ipoteza în care persoana juridică realizează în concret activităţi materiale compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă, deci realizează efectiv prestaţiile caracteristice activităţii autorizare pentru care solicită avizele de angajare.

Cu toate că, de plano, interpretarea enunţată de instanţa de fond nu prezintă neregularităţi, punerea în aplicare a acesteia şi raţionamentul dezvoltat ulterior de către instanţă adaugă la lege şi creează serioase ingerinţe atât în drepturile societăţii, cât şi în cele ale cetăţeanului străin.

În concret, cu referire la condiţia indicată mai sus, Curtea de Apel, în mod nejustificat, îi restrânge sfera de aplicare numai la acele ipoteze în care societăţii i s-ar permite prestarea activităţii la sediul propriu declarat. Cu toate că ordonanţa de Guvern nu implementează o astfel de condiţie suplimentară în sarcina angajatorului (anume de a presta exclusiv la punctul său de lucru principal), instanţa de judecată, prin interpretarea sa, vine şi împovărează sarcina cetăţeanului străin şi a angajatorului său, prin impunerea unor obligaţii adiţionale, ce nu sunt consacrate din punct de vedere legal.

În acest sens, recurenta a invocat practica judiciară a Curţii de Apel Timişoara care s-a pronunţat în dosare cu la acţiuni formulate de aceasta, respectiv nr. 51/59/5024 şi nr. 174/59/2024, două dosare identice ca şi obiect cu prezentul dosar, soluţiile în sensul admiterii contestaţiei rămânând definitive prin nerecurare de către instituţia pârâtă.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Directia Migraţie Serviciul pentru Imigrări Timişoara a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât, în opinia sa, nu sunt dezvoltate critici de nelegalitate a sentinţei şi nu se indică normele de drept care au fost încălcate sau aplicate în mod eronat, fiind reluate aspectele relatate în faţa instanţei de fond.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

În esenţă, a susţinut că, faţă de ansamblul operaţiunilor administrative desfăşurate de către emitentul actului litigios, se poate observa că măsura administrativă este dispusă cu respectarea exigenţelor normative relevante în cauză, actul atacat fiind corespunzător motivat atât în fapt, cât şi în drept.

În concluzie, în opinia sa, în mod temeinic şi legal, instituţia a emis actul administrativ privind refuzul eliberării avizului de angajare solicitat de reclamantă în conformitate cu prevederile O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 27 martie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurenta-reclamantă privesc greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, a dispoziţiilor Codului muncii care este lege organică, H.G. nr. 1256/2011 privind organizarea şi funcţionarea agentului de muncă temporară, Directivei 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea depusă la data de 16.02.2024, înregistrată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Directia Migraţie Serviciul Pentru Imigrări Timişoara sub nr. x/16.02.2024, societatea A. S.R.L. a solicitat eliberarea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B., cetăţean al statului Pakistan.

În soluţionarea cererii, Serviciul pentru Imigrări al judeţului Arad a emis actul nr. x/SIAR/GMI din 29.03.2024 prin care, raportat la prevederile O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România, aprobată prin Legea 14/2015, a procedat la neacordarea avizului de angajare solicitat, motivat în drept de neîndeplinirea condiţiilor legale, prevăzute la art. 4, alin. (2). lit. a) si f din O.G. nr. 25/2014, motivat în fapt de către pârât prin aceea ca în urma verificărilor s-a constatat că reclamanta nu desfăşura activităţi specifice funcţiei pentru care s-a solicitat aviz de angajare pentru cetăţeanul străin, iar acesta din urmă nu îndeplineşte condiţiile necesare acordării avizului de angajare.

În acest context factual, reclamanta A. S.R.L. s-a adresat instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, solicitând anularea adresei şi obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Directia Migraţie Serviciul Pentru Imigrări Timişoara la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamanta formulând recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidenţă nu poate fi reţinută în cauză.

Motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că, prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă a invocat greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, a dispoziţiilor Codului muncii care este lege organică, H.G. nr. 1256/2011 privind organizarea şi funcţionarea agentului de muncă temporară, Directivei 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară, susţinând în esenţă, următoarele: oferta de angajare pentru cetăţeanul străin este pentru funcţia cu cod COR 932906 muncitor necalificat la asamblarea şi montarea pieselor, iar unul din codurile CAEN ale societăţii, pentru care s-a cerut autorizare de catre Registrul Comerţului este 2562 Operaţiuni de mecanică generală, ceea ce înseamnă că este corelat codul COR al cetăţeanului străin cu codul CAEN al societăţii; în mod greşit prima instanţa a respins contestaţia, neapreciind că ar fi fost util din partea intimatului ca la soluţionarea dosarului administrativ să facă aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) ind. l din O.G. nr. 25/2014; în ce priveşte noile modificări ale O.G. nr. 25/2014 prin Legea 28/2024, a susţinut că acestea nu se aflau în vigoare la data introducerii de către societate a contestaţiei, ca atare nu pot fi aplicate retroactiv, contrar motivării instanţei, în ceea ce priveşte controalele efectuate de instituţie la societate, altfel spus această modificare legislativă operată prin Legea 28/2024 nu face altceva decât să confirme cele reţinute mai sus respectiv faptul că dovada condiţiei generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) se efectuează la momentul soluţionării cererii reclamantei, exclusiv prin depunerea certificatului de înmatriculare şi a certificatul constatator, emise de Oficiul Registrului Comerţului.

Înalta Curte reţine că în mod corect a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) lit. a) şi f), art. 7 alin. (1) şi (2) şi art. 8 din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România, aprobată prin Legea 14/2015, aplicabilă la data depunerii cererii în cauză.

Astfel, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 4 din O.G. nr. 25/2014 "(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute la alin. (2) şi condiţiile speciale prevăzute de prezenta ordonanţă în funcţie de tipul de lucrător.

(2) Condiţiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele:

a) angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfăşoară pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului; (...)

f) străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze în muncă îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) şi h), art. 11 şi art. 27 alin. (2) lit. c) şi e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) şi alin. (2) lit. a) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă."

Conform art. 7 din acelaşi act normativ "(1) Avizul de angajare pentru lucrători permanenţi se eliberează angajatorului în vederea încadrării în muncă a unui străin cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau determinată. Contractul individual de muncă pe perioadă determinată se prelungeşte în condiţiile prevăzute de Codul muncii, fără obţinerea unui nou aviz de angajare, în situaţia în care se menţin condiţiile de angajare pe locul de muncă respectiv.

(2) Condiţiile speciale pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători permanenţi sunt următoarele:

a) angajatorul a depus diligenţe pentru ocuparea locului de muncă vacant de către un cetăţean român, de către un cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, de către un cetăţean al Confederaţiei Elveţiene sau de către un străin titular al dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României;" (...).

b) angajatorul intenţionează să încadreze în muncă un străin cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau determinată;

c) străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplineşte condiţiile de autorizare prevăzute de legislaţia în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă şi nu are antecedente penale incompatibile cu activitatea pe care urmează să o desfăşoare pe teritoriul României."

Totodată, art. 8 din O.G. nr. 25/2014 prevede:

"(1) Dovada îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente:

a) organigrama angajatorului cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante;

b) adeverinţa cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant, eliberată cu cel mult 60 de zile anterior depunerii cererii pentru avizul de angajare de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are sediul social sau profesional angajatorul;

c) dovada publicării prin mijloace de informare în masă din România a unui anunţ pentru ocuparea locului de muncă vacant;

d) copia procesului-verbal întocmit de angajator din care să rezulte efectuarea selecţiei realizată pentru ocuparea locului de muncă vacant, ca urmare a publicării anunţului prevăzut la lit. c), precum şi faptul că străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplineşte condiţiile de pregătire profesională şi experienţă în activitate prevăzute de legislaţia în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă."

(2) Dovada îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. b) se face prin prezentarea de către angajator a copiei ofertei ferme de angajare.

(3) Dovada îndeplinirii condiţiei speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. c) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente:

a) curriculum vitae al străinului;

b) documentul de autorizare prevăzut de lege, atunci când este cazul;

c) cazierul judiciar al străinului sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de origine ori reşedinţă, tradus şi legalizat în condiţiile legii."

Înalta Curte constată că, referitor la pretinsa neîndeplinire a condiţiilor generale de emitere a avizului de muncă pentru noul angajator, societatea reclamantă din cauza de faţă a depus o ofertă fermă de angajare prin care propune angajarea străinului cu contract individual de muncă cu normă întreagă, pe perioadă nedeterminată cu un salariu de 3300 RON, ca muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, cod COR 932906.

În acelaşi timp se observă faptul că, au fost depuse contractul de prestări servicii nr. x/18.03.2024 încheiat între reclamantă şi S.C. C. S.R.L., respectiv contractul de prestări servicii nr. x/28.02.2024 încheiat între reclamantă şi S.C. D. S.R.L., înscrisuri din care rezultă că reclamanta, în calitate de prestator, va presta în favoarea beneficiarilor servicii suport producţie, respectiv în fapt angajatul străin va lucra la aceste societăţi, cu alt obiect de activitate decât cel indicat de reclamantă, cod CAEN 2562 operaţiuni de mecanică generală, cele două societăţi amintite având ca obiect de activitate amenajări, întreţinere spaţii verzi, conform informaţiilor existente în spaţiul public.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (organigramă, notă raport întocmit de Serviciul pentru Imigrări Timiş, dosar), rezultă că societatea reclamantă nu desfăşoară pe teritoriul României nicio activitate compatibilă cu funcţia pentru care se solicită încadrare în muncă a străinului, muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, cod COR 932906, motiv pentru care în mod corect s-a dispus refuzul acordării avizului de muncă de către pârâtă, cu atât mai mult că la dosarul cauzei nu au fost depuse documentele indicate în art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014.

În aceste condiţii, în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamanta pretinde că îndeplineşte toate condiţiile legale cerute de către O.G. nr. 25/2014, recunoaşte că lucrătorul pentru care face diligente în vederea obţinerii avizului de angajare nu urmează să lucreze în cadrul societăţii, ci îşi va desfăşura activitatea la alte societăţi beneficiare sub forma de prestări servicii la terţi, care nu au nici măcar obiectul de activitate indicat de către reclamantă, refuzul Serviciului pentru Imigrări Arad fiind justificat din perspectiva dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014.

Prin memoriul de recurs, una dintre criticile formulate priveşte interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, recurenta susţinând că oferta de angajare pentru cetăţeanul străin este pentru funcţia cu cod COR 932906 muncitor necalificat la asamblarea si montarea pieselor, iar unul din codurile CAEN ale societăţii, pentru care s-a cerut autorizare de catre Registrul Comerţului este 2562 Operaţiuni de mecanică generală, ceea ce înseamnă că este corelat codul COR al cetăţeanului străin cu codul CAEN al societăţii.

Înalta Curte reţine că, ulterior sentinţei pronunţate de prima instanţă în cauza de faţă, prin Decizia nr. 62 pronunţată la data de 24 februarie 2025 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2024, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 252 din 24 martie 2025, s-au hotărât următoarele:

"În interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. a), coroborate cu cele ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, aprobată prin Legea nr. 14/2016, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul străinilor, stabileşte că:

Pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute de aceste dispoziţii în vederea eliberării avizului de angajare nu este suficientă înscrierea, în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, a codurilor CAEN aferente activităţilor compatibile cu funcţia pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului, fiind necesară şi desfăşurarea efectivă de către angajator a activităţii compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului."

Relevante pentru speţa de faţă sunt următoarele considerente:

"49. În primul rând, analizând ad litteram (cuvânt cu cuvânt) textul legal conţinut de art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, se observă că acesta corelează activitatea pentru care se cere avizarea cu utilizarea verbului "a desfăşura". Rezultă că norma juridică se referă la ipoteza în care angajatorul efectuează, în concret, activităţi materiale compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, deci realizează efectiv prestaţiile caracteristice activităţii autorizate, pentru care solicită avizele de angajare.

50. În egală măsură, coroborarea acestei dispoziţii legale cu cea conţinută la art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ nu determină o altă concluzie. Împrejurarea că angajatorul are înscrisă în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori în certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor menţiunea care permite juridic desfăşurarea unei activităţi nu este suficientă pentru a realiza ipoteza normei legale, întrucât aceasta include şi o prestaţie materială, respectiv desfăşurarea efectivă a activităţii cu care funcţia pe care angajatul o va ocupa este compatibilă. Astfel, în timp ce sintagma "a desfăşura o activitate" face trimitere la înfăptuirea acestei acţiuni, înscrierea în documentele constitutive a unor denumiri şi simboluri are, în cazul concret, doar rolul de a evidenţia dacă activitatea pentru care se solicită avizul face parte din obiectul de activitate al angajatorului.

51. Cu alte cuvinte, condiţia pentru eliberarea avizului rămâne cea de desfăşurare în concret a activităţii pentru care se solicită angajarea, iar, în ceea ce priveşte regimul probator al acesteia, certificatele prevăzute de art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 dau naştere unei prezumţii relative de îndeplinire a cerinţei, susceptibile însă de înlăturare, prin proba contrară. (…)

53. În concluzie, se apreciază că dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 impun ca activitatea pe care angajatul o va desfăşura să se identifice cu una dintre activităţile înscrise în obiectul de activitate al angajatorului potrivit certificatului de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatului de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi suplimentar ca angajatorul să desfăşoare, deja, în mod efectiv activitatea respectivă. Corelativ, condiţia nu se verifică în ipoteza în care nu titularul cererii de avizare desfăşoară activitatea, ci o altă persoană juridică cu care acesta se află în raporturi contractuale.

54. De altfel, voinţa legiuitorului a fost clarificată în acelaşi sens, prin Expunerea de motive care a stat la baza adoptării Legii nr. 28/2024 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul străinilor, prin care s-au modificat şi dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014. Cu această ocazie, s-a reţinut că este necesară "modificarea art. 4 alin. (2) lit. a) în sensul menţionării faptului că străinul desfăşoară efectiv pe teritoriul României activităţi compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, modificarea fiind necesară pentru claritatea textului şi eliminarea diferitelor interpretări în analizarea îndeplinirii condiţiei".

55. Deopotrivă, trebuie subliniat că această concluzie nu intră în contradicţie cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.256/2011 privind condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară, invocate în cuprinsul sentinţei şi al cererii de recurs din cadrul dosarului în care a fost pronunţată încheierea de sesizare, întrucât domeniile de aplicare a celor două acte normative nu se suprapun. În acest sens, după cum rezultă din art. 2 al actului normativ menţionat, punerea la dispoziţie a lucrătorilor temporari străini presupune două cerinţe specifice cumulative, anume ca angajatorii să deţină calitatea de agenţi de muncă autorizaţi conform respectivei hotărâri şi ca angajaţii să fie domiciliaţi sau să deţină reşedinţa în România, în baza autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă eliberată/eliberat potrivit legii."

Faţă de prevederile art. 521 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru toate instanţele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Înalta Curte constată că nu poate fi primită interpretarea normelor de drept substanţial, respectiv a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, conform susţinerilor recurentei-reclamante.

Ca urmare a caracterului obligatoriu al acestei decizii, având în vedere considerentele menţionate, privind, pe de o parte, desfăşurarea efectivă de către angajator a activităţii compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, pe de altă parte caracterul distinct al celor două cerinţe prevăzute cumulativ de Hotărârea Guvernului nr. 1.256/2011 pentru punerea la dispoziţie a lucrătorilor temporari străini, anume ca angajatorii să deţină calitatea de agenţi de muncă autorizaţi conform acestei hotărâri şi ca angajaţii să fie domiciliaţi sau să deţină reşedinţa în România, în baza autorizaţiei de muncă sau a permisului de şedere în scop de muncă eliberată/eliberat potrivit legii, rezultă caracterul nefondat al criticilor formulate de recurentă, refuzul Serviciului pentru Imigrări Arad de emitere a avizului, justificat din perspectiva dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, fiind confirmat de dezlegările date prin decizia nr. 62 din 24.02.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor factuale reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât şi va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie Serviciul pentru Imigrări Arad.

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 567 din 16 septembrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.