Contestație în anulare: eroare materială presupusă în calculul termenului recursului și lipsa documentelor probatorii din dosarul instantței de recurs
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the annulment complaint filed by the State Commission, leaving intact the appellate decision that annulled the Commission’s prior administrative order and mandated it to propose compensatory reparations for a property originally claimed by the Romanian Orthodox Church. The dispute concerned an appeal against a late-filed appeal (recurs), where the Commission argued that the Court of Appeals had committed a material error by deeming the appeal late based on the docket registration date rather than the earlier postal submission date evidenced by a border book. Relying on Article 503(2)(2) of the Code of Civil Procedure, the Court held that a material error exists only when an appellate court misstates facts or evidence actually present in the file at the time of decision; since the postal evidence was not filed with the lower court’s dossier at the time of the original appeal decision but was only presented with the annulment complaint, the required legal threshold for annulment was not met.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, art. 183 alin. (1) C. proc. civ, art. 508 din acelaşi cod; Contestație în anulare: eroare materială presupusă în calculul termenului recursului și lipsa documentelor probatorii din dosarul instantței de recurs: The dispute concerned an appeal against a late-filed appeal (recurs), where the Commission argued that the Court of Appeals had committed a material error by deeming the appeal late based on the docket registration date rather than the earlier postal submission date evidenced by a border book. Relying on Article 503(2)(2) of the Code of Civil Procedure, the Court held that a material error exists only when an appellate court misstates facts or evidence actually present in the file at the time of decision; since the postal evidence was not filed with the lower court’s dossier at the time of the original appeal decision but was only presented with the annulment complaint, the required legal threshold for annulment was not met.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the procedural basis for dismissing the annulment complaint as unfounded in the final dispositive order.
Full text
Şedinţa publică din data de 19 martie 2025
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 mai 2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta Arhiepiscopia Bucureştilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, a solicitat anularea în parte a deciziei nr. 10092/21.02.2022, respectiv a art. 3 din decizie, iar pe fond, admiterea integrală a cererii nr. x/11.01.2006 şi obligarea Comisiei la emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul ce face obiectul cererii de retrocedare.
1.2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2402 din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată pe reclamanta Arhiepiscopia Bucureştilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, a anulat în parte decizia nr. 10092/21.02.2022, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, respectiv art. 3 din decizie şi a obligat pârâta să emită o decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri compensatorii reclamantei pentru suprafaţa totală de 3988,67 mp, situată în municipiul Bucureşti str. x, colţ cu str. x (fostă str. x), ce a aparţinut Parohiei Ortodoxe Olteni.
1.3. Hotărârea instanţei de recurs
Prin decizia nr. 4232 din 2 octombrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii recursului şi a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei nr. 2402 din 20 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
1.4. Contestaţia în anulare formulată în cauză
Împotriva deciziei nr. 4232 din 2 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 9 decembrie 2024, sub nr. x/2024.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârii atacate şi rejudecarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 2402 din 20 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea contestaţiei în anulare, Comisia Specială de Retrocedare a susţinut că sentinţa civilă recurată i-a fost comunicată la data de 29 decembrie 2024, fiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Arată că, potrivit borderoului nr. 204/12.01.2024, anexat contestaţiei în anulare, recursul a fost transmis instanţei de fond la data de 12 ianuarie 2024, prin poşta militară, astfel că respingerea recursului, ca tardiv motivat, este rezultatul unei erori materiale a instanţei de recurs, care nu a verificat data de pe plicul ce conţinea calea de atac.
1.5. Apărările formulate în cauză
Intimata Arhiepiscopia Bucureştilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare formulată de Comisia Specială de Retrocedare, ca nefondată.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei în anulare
Analizând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, Înalta Curte o va respinge ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege pe care contestatorul şi-a întemeiat cererea "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".
Înalta Curte reţine că, pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În speţă, pretinsa eroare materială a fost invocată de contestatoare prin raportare la greşita reţinere de către instanţa de recurs a datei declarării căii de atac, susţinând, în esenţă, că această dată a fost eronat stabilită ca fiind cea a înregistrării recursului la dosar, iar nu cea a trimiterii recursului de către pârâtă, aspect dovedit prin prezentarea unui borderou de trimiteri al poştei militare, anexat contestaţiei în anulare, în raport de care se pretinde data expedierii căii de atac ca fiind 12.01.2024.
Potrivit art. 183 alin. (1) C. proc. civ., actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.
Însă, în speţa de faţă, Înalta Curte constată că borderoul de trimiteri al poştei militare nu a fost depus în dosarul instanţei de recurs, care a pronunţat soluţia în raport de înscrisurile aflate în dosarul său, din care rezulta că data depunerii recursului era 16.01.2024 (data înregistrării la registratura primei instanţe), cu nerespectarea termenului legal de formulare a recursului calculat în raport de data comunicării sentinţei atacate (29.11.2024), termen care se împlinise la data de 15.01.2024.
Borderoul amintit anterior a fost prezentat de partea contestatoare doar la momentul înregistrării contestaţiei în anulare, astfel încât nu se poate reţine existenţa unei erori materiale a instanţei de recurs prin prisma unor înscrisuri care nu s-au aflat în dosar la momentul soluţionării recursului. Pentru a considera că instanţa de judecată a săvârşit o greşeală materială, aceasta trebuie să se raporteze cu necesitate la înscrisurile pe care le-a avut la dispoziţie, situaţie neregăsită în speţa de faţă.
În consecinţă, cum în cauză nu se invocă o greşeală materială a instanţei de recurs cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei, câtă vreme aceste date/elemente nu se regăseau în dosar la data soluţionării recursului din motive imputabile părţii interesate, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 508 din acelaşi cod, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România împotriva deciziei civile nr. 4232 din 02 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.