Damages award for baseless procurement challenge upheld; further appeal inadmissible as claim allowed only single appellate review.

Şedinţa publică din data de 19 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 mai 2023, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 47.516,87 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a introducerii de către pârâtă a contestaţiei nr. 392/23.03.2023, înregistrată la CNSC sub nr. x/23.03.2023, formulată împotriva procedurii organizate în vederea atribuirii acordului-cadru având ca obiect "Servicii de examinări nedistructive prin metoda radiaţii penetrante pentru perioadele de funcţionare şi opriri ale CNE Cernavodă".

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1390 din 18 decembrie 2023, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a a Tribunalului Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a aceluiaşi tribunal.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 10 ianuarie 2024, sub nr. x/2023*.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 372 din 13 martie 2024, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi a obligat pârâta la plata sumei de 47.516,87 RON către reclamantă, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat în cadrul procedurii organizate în vederea atribuirii acordului-cadru sectorial de servicii având ca obiect "Servicii de examinări nedistructive prin metoda radiaţii penetrante pentru perioadele de funcţionare şi opriri ale CNE Cernavodă", precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1970,50 RON.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 17 din 27 mai 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 372/13.03.2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A., ca nefondat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 17 din 27 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, iar în subsidiar reţinerea cauzei spre rejudecare şi respingerea acţiunii.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac declarate de pârâtă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, urmând a respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părţile şi nici instanţa de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exerciţiul unei căi de atac. Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac.

În cauza pendinte, pretenţiile solicitate reprezintă despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, fiind incidente prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, modificată prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea O.U.G. nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice, în vigoare la data, respectiv la 16.05.2023, care, la art. 1 alin. (2), stipulează că acest act normativ "se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".

Înalta Curte constată că obiectul cauzei face parte din categoria celor prevăzute la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, conform cărora "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile".

Pentru astfel de cauze, legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor şi cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor administrative poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă şi este soluţionat de urgenţă şi cu precădere într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Aşadar, Legea amintită a reglementat calea de atac a apelului, fără a rezulta vreo intenţie a legiuitorului de a institui în această materie subsumată contenciosului administrativ trei grade de jurisdicţie, anume inclusiv calea de atac a recursului.

Totodată, din prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 rezultă voinţa legiuitorului ca în materia contenciosului administrativ să se asigure judecarea proceselor cu celeritate, prin derogare de dreptul comun instituindu-se doar două grade de jurisdicţie.

Înalta Curte mai arată că norma specială este de strictă interpretare, astfel că, în absenţa reglementării exprese şi a posibilităţii de a formula recurs în ceea ce priveşte hotărârile prevăzute de art. 53 raportat la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, rezultă caracterul definitiv al acestora din urmă şi, implicit, inadmisibilitatea recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel. În consecinţă, singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii instanţei de fond în această materie este apelul.

În acest context, menţiunea din dispozitivul deciziei pronunţate în apel în sensul «cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare» nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului. În acest sens sunt avute în vedere dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., menţionate anterior.

Mai reţine instanţa de control judiciar şi că această problemă de drept a făcut obiectul unei soluţii de principiu din data de 22 aprilie 2024, adoptată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în exercitarea rolului Înaltei Curţi consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea şi aplicarea unitară a legii, prin care s-a ajuns la concluzia inadmisibilităţii recursului în discuţie.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 457 C. proc. civ. şi art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 17 din 27 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.