Inadmissibility of appeal to high court in public procurement disputes limited to two levels of jurisdiction

Şedinţa publică din data de 19 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 februarie 2024, pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, ca urmare a disjungerii dispuse prin încheierea din 20 februarie 2024 pronunţate în dosarul nr. x/2023, înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe la data de 11 octombrie 2023, reclamantul Cabinet Medical Veterinar dr. A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin, a solicitat:

(i) obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON/lunar per contract, sumă actualizată cu rata inflaţiei, calculată de la scadenţa si până la plata efectivă, la care este îndreptăţit conform dispoziţiilor art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 şi a dispoziţiilor O.G. nr. 117/2020, după cum urmează: suma de 70.000 RON pentru lunile august 2020 - februarie 2021 (10.000 RON/luna x 7 luni), ce rezultă din executarea contractului de concesiune nr. x/1999 pentru B.;

(ii) obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin şi la plata de daune moratorii - dobânda legală penalizatoare între profesionişti, calculată asupra debitului principal solicitat la primul capăt din cerere, de la data de la care creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective;

(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 205 din 09 aprilie 2024, Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Cabinet Veterinar Dr. A., în contradictoriu cu pârâta intimată Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 29 din 20 iunie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins apelul declarat de apelantul - reclamant Cabinet Veterinar Dr. A. împotriva sentinţei civile nr. 205/09.04.2024 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2024, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin, având ca obiect «litigiu privind achiziţiile publice - executare contract».

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 29 din 20 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi, pe fond, admiterea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 205/09.04.2024 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2024.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac declarate de reclamant.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, urmând a respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părţile şi nici instanţa de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exerciţiul unei căi de atac. Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac.

Înalta Curte constată că obiectul cauzei a fost soluţionat de instanţele învestite în precedent potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, text conform căruia "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile".

Pentru astfel de cauze, legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor şi cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor administrative poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă şi este soluţionat de urgenţă şi cu precădere într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Aşadar, Legea amintită a reglementat calea de atac a apelului, fără a rezulta vreo intenţie a legiuitorului de a institui în această materie subsumată contenciosului administrativ trei grade de jurisdicţie, anume inclusiv calea de atac a recursului.

Totodată, din prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 rezultă voinţa legiuitorului ca în materia contenciosului administrativ să se asigure judecarea proceselor cu celeritate, prin derogare de dreptul comun instituindu-se doar două grade de jurisdicţie.

Înalta Curte mai arată că norma specială este de strictă interpretare, astfel că, în absenţa reglementării exprese şi a posibilităţii de a formula recurs în ceea ce priveşte hotărârile prevăzute de art. 53 raportat la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, rezultă caracterul definitiv al acestora din urmă şi, implicit, inadmisibilitatea recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel. În consecinţă, singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii instanţei de fond în această materie este apelul.

În acest context, menţiunea din dispozitivul deciziei pronunţate în apel în sensul «cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare» nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului. În acest sens sunt avute în vedere dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., menţionate anterior.

Mai reţine instanţa de control judiciar şi că această problemă de drept a făcut obiectul unei soluţii de principiu din data de 22 aprilie 2024, adoptată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în exercitarea rolului Înaltei Curţi consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea şi aplicarea unitară a legii, prin care s-a ajuns la concluzia inadmisibilităţii recursului în discuţie.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 457 C. proc. civ. şi art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Cabinet Medical Veterinar Dr. A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Cabinet Medical Veterinar Dr. A. împotriva deciziei civile nr. 29 din 20 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.