Solidary liability of successor administrative authority in costs and reimbursement obligations arising from annulment of control reports

Şedinţa publică din data de 14 martie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a a de contencios administrativ şi fiscal la data de 29 noiembrie 2023, reclamantul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării a solicitat îndreptarea, lămurirea şi completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 246/20.12.2022.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 400 din 11 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de îndreptare de eroare materială din cuprinsul sentinţei civile nr. 246/20.12.2022 şi de lămurire a dispozitivului sentinţei.

S-a dispus îndreptarea materială din cuprinsul dispozitivului, în sensul menţionării corecte a denumirii reclamantului, aceasta fiind Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării.

S-a dispus lămurirea dispozitivului, în sensul că suma de bani trebuie achitată de cei doi pârâţi, obligaţia fiind solidară.

S-a respins cererea de completare formulată de către reclamantul Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea pentru Digitalizarea României - Organismul Intermediar pentru Societatea Informaţională şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - fost Ministerul Fondurilor Europene, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 400 din 11 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi Autoritatea Naţională pentru digitalizarea României.

1.3.1. Recursul Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene

Prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pârâtul a solicitat admiterea căii de atac îndreptate împotriva hotărârii de la fondul cauzei, cu consecinţa casării sentinţei recurate, iar pe fondul cauzei, să se dispună respingerea cererii de îndreptare, lămurire şi completare a dispozitivului sentinţei nr. 246/2022.

În esenţă, în motivare, a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., motivarea hotărârii trebuie să fie deopotrivă în strictă concordanţă cu măsurile luate de instanţă prin dispozitiv şi trebuie să fundamenteze şi să explice măsurile adoptate.

În considerentele hotararii atacate, instanta de judecata, pe tot parcursul hotararii a facut trimitere strict la autoritatea parata referindu-se desigur la emitentul actelor contestate, respectiv ADR-Organismul Intermediar pentru Societatea Informationala.

Toate trimiterile din considerentele hotararii atacate sunt cu privire la emitentul actelor atacate, care nu este MIPE, iar obligatia de plata ii apartine strict acestuia.

Asadar, este clar ca dispozitivul hotararii face referire strict la paratul ADR-Organismul Intermediar pentru Societatea Informationala, instanta anuland actele emise de catre acesta si implicit obligandu-t la plata sumelor aferente celor doua cereri respinse chiar de catre acesta la plata.

În doctrină s-a arătat că motivarea trebuie să se înfăţişeze într-o asemenea măsură încât să corespundă imperativelor logicii, trebuind să ofere părţilor şi instanţelor de control judiciar o înlănţuire logică a faptelor şi regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

Obiectul lamuririi sau al interpretarii vizat de dispozitiile art. 443 C. proc. civ. are in vedere clarificarea obscuritatii hotararii judecatoresti, respectiv caracterul neclar sau contradictoriu al mentiunilor din dispozitiv, pentru ca, in situatia caracterului contradictoriu al considerentelor sau in cazul in care exista contradictie intre considerente si dispozitiv, neregularitatea nu poate fi indreptata dupa procedura prevazuta de art. 443 C. proc. civ., ci poate face obiect al criticilor in caile de atac.

Or, in cauza, este clar ca exista o contradictie intre considerente si dispozitivul Sentintei civile nr. 246/20.12.2022,

Motivarea instantei din Sentinta civila nr. 400/11.03.2024 este contradictorie, ceea ce echivaleaza cu nemotivarea ei, aspect ce atrage implicit şi imposibilitatea realizării controlului judiciar.

Ca sa se pronunte asupra obligatiei de plata si a ministerului, in solidar cu autoritatea parata ADR - Organismul Intermediar pentru Societatea Informationala, instanta de judecata a procedat la o analiza defectuoasa a hotararii supuse controlului prin cererea de îndreptare, lamurire si completarea a dispozitivului Sentintei civile nr. 246/20.12.2022 pronuntata de catre Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2016, venind cu o motivare care contrazice insasi logica instantei din cadrul hotararii a carei lamurire face obiectul cercetarii.

Motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare şi accesibilă. Motivarea este de esenţa hotărârilor, reprezentând o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate cu atenţie.

Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătoreşti întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanţele concrete ale cauzei, "justiţia a fost servită". Exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a justiţiei, în condiţiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii locul în care se indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.

Obligaţia judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia data, pentru ce a admis susţinerile unei părţi şi le-a respins pe celelalte, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligaţie esenţială a acestuia.

Pronuntarea unei sentinte civile trebuie să convingă justiţiabilul că s-a făcut dreptate şi că judecătorul a examinat toate probele administrate, aspect peste care instanta de fond a trecut in aceasta cauza. Desi este vorba în aparenta despre o simpla cerere de îndreptare, lamurire si completarea a dispozitivului Sentintei civile nr. 246/20.12.2022, in esenta instanta a dat o solutie contradictorie, în antiteza cu propriul raţionament, devenind incidente prevederile art. 488 pct. 6) din C. proc. civ.,

În considerarea celor ce preced, având în vedere că prima instanţă a tratat cu superficialitate speţa cu care a fost învestită şi în contradicţie cu sensul normelor legale alicabile, devin incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a solicitat respingerea în parte a cererii de îndreptare, lamurire si completarea a dispozitivului Sentintei civile nr. 246/20.12.2022 în ceea ce priveste obligarea solidara a subscrisul minister a unor obligatii banesti, în principal, ca fiind neîntemeiata.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 art. 483 şi următoarele din C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

1.3.2. Recursul Autorităţii Naţionale pentru Digitalizarea României

Prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Autoritatea Naţională pentru Digitalizarea României a solicitat admiterea căii de atac deoarece hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În esenţă, în motivare, a susţinut că Decizia nr. 4805/08.06.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de MCSI împotriva Raportului de control nr. x/08.04.2016 prin care s-a respins la plată suma de 994.296,39 RON solicitată la plată prin cererile nr. x/30.06.2015 şi nr. y/26.02.2016 au fost emise de MINISTERUL INVESTIŢIILOR Şl PROIECTELOR EUROPENE fostul Minister al Fondurilor Europene.

În mod corect, s-a reţinut că simpla schimbare a denumirii unei instituţii publice nu poate înlătura calitatea procesuală pasivă în faţa instanţei şi nici pe aceea de emitent al actelor administrative.

Astfel, din simpla analiză a actelor administrative rezultă că acestea au fost emise de MINISTERUL INVESTIŢIILOR Şl PROIECTELOR EUROPENE fostul Minister al Fondurilor Europene.

Autoritatea de control a enumerat care sunt ordinele de plată din care reiese reţinerea sumelor pentru fiecare dintre cele 7 contracte de concesiune.

În legătură cu cererea de rambursare nr. x, autoritatea de control a arătat că prin Nota privind termenele implicate de instalarea sistemului de monitorizare nr. 1753/4 decembrie 2015 şi prin Nota privind plata penalităţilor aferente realizării sistemului de monitorizare au fost calculate şi reţinute penalităţi în cuantum de 671.809,62 RON pentru serviciile privind Sistemul de monitorizare al reţelei pentru Lotul x facturate la data de 09.12.2015 şi solicitate la rambursare în CR nr. 3.

Autoritatea de control a reţinut că aceste sume nu au fost plătite către fumizor, au fost virate către bugetul de stat cu titlu de penalităţi şi au fost solicitate la rambursare prin cererile de rambursare nr. x si nr. 3.

În final, autoritatea de control a arătat că sumele aferente penalităţilor nu sunt eligibile, iar acestea vor fi respinse la plată.

Astfel, analizând sentinţa civilă nr. 246/20.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, nu reiese că instanţa de fond a avut în vedere admiterea acţiunii faţă de ADR, deoarece actul administrativ care a produs efecte, care a fost anulat a fost întocmit, semnat şi emis de MIPE, respectiv Decizia nr. 4805/08.06.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulată de MCSI.

Argumentul instanţei conform căreia "cererea de chemare în judecată a fost admisă în totalitate faţă de ambii şi că obligarea de plată a sumelor de bani a fost întemeiată pe prev. art. 18 din Legea nr. 554/2004 Curtea va lămuri dispozitivul în sensul că suma de bani trebuie achitată de cei 2 pârâţi fiind una solidară " nu are niciun temei legal deoarece reclamantul MCID a invocat doar argumente de nulitate a Deciziei nr. 4805/08.06.2016.

Astfel, obligaţia de plată a sumelor de bani în cererile nr. x/30.06.2015 şi nr. y/26.02.2016, respectiv sumele de 322.486,77 RON şi 671.809,62 RON aparţine în exclusivitate MIPE.

Astfel, pe de o parte instanţa a încălcat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea normelor de drept material deoarece nu s-a ţinut cont de emitentul Deciziei nr. 4805/08.06.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de MCSI împotriva Raportului de control nr. x/08.04.2016, respectiv MIPE, iar pe de altă parte prima instanţă a nesocotit dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât acţiunea principală nu cuprinde nicio referire la instituţia recurentă - reclamantă.

A solicitat admiterea recursului întemeiat pe art. 483 şi urm, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, H.G. nr. 89/2020, H.G. nr. 1606/2022, H.G. nr. 759/2007, Regulamentul de organizare şi funcţionare al ADR, celelalte acte normative incidente.

1.4. Apărările formulate în cauză

Recurentul - pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a depus întâmpinare la recursul promovat de recurenta - pârâtă Autoritatea Naţională pentru Digitalizarea României, prin care a solicitat să se constate nulitatea căii de atac, iar pe fond, să se respingă cererea de recurs a acestei părţi, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în cauza pendinte, aceasta fiind dată cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente cauzei.

Intimatul - pârât Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării a formulat apărări pe cale de întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu menţinerea hotărârii de la fond ca fiind legală şi temeinică.

Recurenta - reclamantă Autoritatea Română pentru Digitalizarea României a solicitat, prin intermediul întâmpinării de la dosar, respingerea cererii de recurs a reclamantului, cu consecinţa menţinerii soluţiei primei instanţe în sensul că MIPE are calitate procesuală pasivă în cauză.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere de îndreptare, lămurire şi completare dispozitivului sentinţei civile nr. 246/20.12.2022.

Apreciind caracterul parţial întemeiat a cererii de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârii nr. 246/2022, prima instanţă a îndreptat această sentinţă în sensul indicării numelui corect al reclamantului, a lămurit sentinţa în sensul că revin, în solidar, ambilor pârâţi obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată şi a respins cererea de completare a dispozitivului aceleiaşi sentinţe.

Nemulţumiţi de această soluţie au declarat recurs pârâţi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi Autoritatea Naţională pentru Digitalizarea României, invocând motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi respectiv motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, pornind la analiza cererii de recurs a pârâtului Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, întemeiată pe art. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care prevede "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; ...", reţine că acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, anume raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În acelaşi sens, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

În concret, instanţa de fond a identificat corect situaţia expusă în petitul cererii de îndreptare, lămurire şi completare hotărâre sub aspectul indicării eronate a numelui reclamantului, lămuririi aspectelor referitoare la partea pârâtă ce va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată precum şi la solicitarea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 246/2022.

În raport de elementele concrete ale cauzei, prima instanţă, a indicat punctual texte de lege în motivare, iar prin argumentaţia oferită de judecătorul fondului s-a făcut trimitere la principii de drept şi norme legale care fundamentează soluţia atacată de recurentul - pârât.

Astfel, Înalta Curtea constată existenţa raţionamentului logico-juridic al primei instanţe care a fundamentat soluţia adoptată; în plus, considerentele dezvoltate de curtea de apel sunt în legătură cu soluţia pronunţată, aşa cum reiese din cele statuate de judecătorul fondului în sensul că se impune rectificarea numelui reclamantului, se impune obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, acestea fiind părţile procesuale care au căzut în pretenţii în accepţiunea textului de lege de la art. 453 alin. (1) C. proc. civ.. Totodată, soluţiei de respingere a cererii de completare a dispozitivului aceleiaşi sentinţe, prima instanţă, a oferit motivare convingătoare, înlăturând-o faţă de împrejurarea că nu a fost identificat un capăt de cerere, principal sau accesoriu, care să fi fost lăsat nesoluţionat la momentul pronunţării hotărârii a cărei completare a fost cerută.

Aşadar, şi în cadrul controlului judiciar, se reţine că din probele administrate, nu se poate trage concluzia că ar exista o neîndeplinire a atribuţiilor prevăzute de lege, în scopul vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale pârâtului faţă de modalitatea de soluţionare a cererii de îndreptare, lămurire şi completare a sentinţei.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanţă nu concordă modului în care apreciază recurentul-pârât că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidenţa motivului de casare/nelegalitate în discuţie.

Instanţa de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt şi de drept invocat de parte, ci să analizeze problema litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial, ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menţionate în cererea părţii în sprijinul aceluiaşi motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a unei părţi nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.

În sfârşit, nu sunt în legătură cu aspectele proprii unui astfel de motiv de recurs, vizând faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, afirmaţiile recurentului-pârât privind evaluarea în concret de către judecătorul fondului a probelor administrate sau concluziile la care prima instanţă ar fi trebuit să ajungă în urma coroborării acestora.

În consecinţă, arătând în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului a respectat dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ., expunând silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate şi fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţa de fond, fără a se identifica vreun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat sentinţa în discuţie. De asemenea, Înalta Curte mai constată că motivarea analizată are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele dreptului la un proces echitabil.

Mai mult decât atât, Înalta Curte subliniază că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO impune instanţei să examineze cauza sub toate aspectele, însă nu obligă judecătorul să răspundă tuturor argumentelor aduse de părţi, atât timp cât din considerentele hotărârii rezultă cu claritate motivele pentru care anumite cereri au fost apreciate ca a fi fondate ori nu şi se poate realiza controlul de legalitate de către instanţa de recurs.

Pe cale de consecinţă, critica recurentului - pârât referitoare la nemotivarea de către curtea de apel a soluţiei pronunţate sau a reţinerii unor considerente străine de natura pricinii nu este fondată.

Înalta Curte, pornind la analiza cererii de recurs a pârâtei Autoritatrea Naţională pentru Digitalizarea României, întemeiată pe art. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevede " Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ...8. când hotărârea a fost dată ci încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", reţine că şi acest recurs este nefondat.

Astfel, referitor la critica relativă la încălcarea normelor de drept material la pronunţarea sentinţei civile atacate cu recurs, în cadrul controlului judiciar, se reţine că prima instanţă a acţionat cu respectarea dispoziţiilor legale în momentul în care a admis cererea de îndreptare eroare materială în considerarea faptului că titularul cererii de chemare în judecată a fost Ministerul Transportului, Infrastructurii şi Comunicaţiilor însă, pe parcursul procesului, reclamantul iniţial a încunoştinţat instanţa, la data de 17 ianuarie 2022, că atribuţiile acestuia legate de actul administrativ contestat în cauză au fost preluate de Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării.

Prin urmare, cu respectarea dispoziţiilor legale, prima instanţă a pronunţat soluţia de îndreptare a denumirii reclamantului, care a fost eronat consemnată în dispozitivului sentinţei nr. 246/2022, deşi în partea introductivă a sentinţei fusese corect menţionată.

În continuare, referitor la cererea de lămurire dispozitiv relativă la autoritatea pârâtă în sarcina căreia care cade plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că prima instanţă, de asemenea, a pronunţat o soluţie corectă.

Astfel, art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prevede că " Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Din dispoziţia legală anterior citată, rezultă că partea care a pierde procesul va achita şi cheltuielile de judecată iar, raportând acest aspect la situaţia facttuală expusă în cauză, respectiv acţiunea a fost admisă în contradictoriu cu cei doi pârâţi, MIPE şi ANDR, dispunându-se anularea actelor administrative contestate, în mod legal, a statuat prima instanţă că aceşti pârâţi se impune a fi obligaţi, în solidar, la plata cheltuielilor ocazionate de proces.

Nu în ultimul rând, soluţia dată de prima instanţă cererii de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 246/2022 este, de asemenea, corectă deoarece urmare a verificării petitului acţiunii introductive de instanţă, prin raportare la capetele principale sau accesorii soluţionate prin hotărârea de la fond, nu a fost identificat niciun capăt de cerere care să fi fost lăsat nesoluţionat.

Prin urmare, criticile expuse de pârâta Autoritatea Naţională de Digitalizarea României în susţinerea recursului nu se confirmă, sentinţa civilă atacată fiind rezultatul interpretării şi aplicării corecte a legii în cauză, astfel că se impune a fi menţinută în cadrul controlului de legalitate efectuat.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de recurenţii - pârâţi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) şi Autoritatea pentru Digitalizarea Romaniei - Direcţia Generală Organismul Intermediar pentru Societatea Informaţională, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii - pârâţi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) şi Autoritatea pentru Digitalizarea Romaniei - Direcţia Generală Organismul Intermediar pentru Societatea Informaţională împotriva sentinţei civile nr. 400 din 11 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.