Passive standing of pension administrators versus the state in damages actions for unconstitutional emergency ordinances reducing social security benefits

Şedinţa publică din data de 14 martie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022 din data de 22.12.2022, reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României au solicitat:

- acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, constând în sumele cu care a fost diminuat cuantumul pensiilor reclamanţilor începând cu data 01.01.2022 prin instituirea contribuţiei la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, indexate cu rata inflaţiei;

- obligarea pârâtului la plata de despăgubiri constând în cuantumul dobânzii legale aferente sumelor constatate ca fiind reţinute în mod nelegal la punctul 1 începând cu data reţinerii efective a acestora şi până la restituirea sumelor;

- sesizarea Curţii Constituţionale cu privire Ia excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2)], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1)], pct. l4 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3- a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. l6 [cu referire la art. 1573], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2], alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7) ind. l] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2)] şi art. .XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 şi pct. 19] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202 din data de 18 decembrie 2021;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 24 din 12 martie 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii, prematurităţii acţiunii, rămânerii fără obiect a acţiunii, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvern.

A admis acţiunea precizată, formulată de către reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerul Afacerilor Interne, obligând pârâta Casa de pensii Sectorială a MAI la plata către reclamanţi a despăgubirilor constând în actualizare cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferent sumelor reţinute cu titlu de contribuţi de asigurări sociale de sănătate de la data reţinerii şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 24 din 12 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

I. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti":

Consideră că instanţa de fond a soluţionat în mod nelegal cererea de chemare în judecată în sensul admiterii acesteia, soluţia fiind rezultatul unor erori de raţionament juridic şi de aplicare a legii la situaţia dedusă judecăţii, precum şi de analiză a situaţiei solicitantului de pensie, erori vădite şi care conduc la restituirea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate în favoarea reclamantei.

II. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond, a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - având în vedere efectele juridice ex nunc ale Deciziei nr. 650 din 15 decembrie 2022 detaliate în întâmpinarea formulată şi depusă la instanţa de fond, raportat la incidenţa art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

Hotărârea de la fond este nelegală şi netemeinică întrucât judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra tuturor excepţiilor invocate, respectiv nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de interes şi asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Orice demers în justiţie trebuie să fie util, adică să urmărească obţinerea unui folos practic (material sau moral), să fie juridic şi legitim, direct şi personal, născut şi actual, condiţii care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a se justifica exercitarea acţiunii.

În raport de reglementările legislative se constată că interesul promovării acţiunii de către reclamant, a devenit inutil, întrucât au fost adoptate norme legale care instituie obligaţia pârâtei de a restitui din oficiu pretenţiile deduse judecăţii.

Casa de Pensii sectorială a M.A.I. a reţinut contribuţia de asigurări sociale de sănătate la sursă şi ulterior a virat sumele în cauză la bugetul de stat gestionat de Ministerul Finanţelor Publice, prin A.N.A.F, destinaţia finală a acestora fiind Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale si Autorităţii Judecătoreşti, denumita in continuare C.A.S.A.O.P.S.N.A.J, astfel că solicită admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii faţă de instituţia recurentă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Critică sentinţa civilă din punct de vedere al soluţionării eronate a petitelor accesorii şi acordării de despăgubiri constând în daune moratorii şi compensatorii.

Astfel, obiectul este o condiţie esenţială a acţiunii civile în justiţie, această cerinţă trebuind a fi îndeplinită atât la introducerea cererii, cât şi ulterior, pe parcursul derulării litigiului, alături de capacitatea procesuală, calitatea procesuală şi interesul promovării acţiunii în justiţie, în mod cumulativ.

În cauză, se poate constata faptul că, prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus restituirea eşalonată a sumelor reţinute cu titlu de cotă de contribuţie CASS, ca urmare a publicării în Monitorul Oficial al României, la 28.12.2022 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022.

Este evident că faptul că prin executarea eşalonată a obligaţiei de plată, creditorul a suferit un prejudiciu, iar principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eşalonate a titlurilor executorii, impune şi remedierea atât a pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens) prin acordarea daunelor-interese compensatorii, sub forma actualizării cu indicele de inflaţie, cât şi a celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale- însă prejudiciul trebuie reparat de instituţia care 1-a provocat şi care în speţa de faţă, nu este Casa Sectorială de Pensii a MAI.

Cât priveşte existenţa unei fapte ilicite, săvârşite cu vinovăţie, în sensul dispoziţiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea pensionarilor. Fapta îmbracă forma ilicitului civil deoarece, în analiza îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale în circumstanţele date, nu se poate reţine că O.U.G. nr. 4/2023 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumţia relativă de culpă a debitorului în executarea obligaţiei întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esenţiale: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului (în condiţiile în care debitor este chiar statul iar conform art. 44 alin. (1) din Constituţie - creanţele asupra statului sunt garantate) şi faptul că măsura de eşalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor (Guvernul României), iar nu de la un terţ (C. pen..S. A M.A.I.).

În egală măsură, arată că au fost restituite sumele reprezentând CASS în intervalul expres legiferat de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, din oficiu, sumele aferente perioadei 28-31.12.2022, astfel că la momentul pronunţării soluţiei, recurenta nu mai avea vreo obligaţie faţă de intimata-reclamantă.

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea cererii de recurs.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii - reclamanţi A., B. şi C. dar şi intimatul-pârât Guvernul României nu au depus întâmpinare în cadrul recursului declarat de pârâta Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

II. Examinarea motivelor de recurs formulate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Pentru a răspunde criticilor formulate de pârâta Casa Sectorială de Pensii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au susţinut existenţa unei vătămări în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate şi în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON. În acest sens, reclamanţii au formulat prezenta acţiune, în condiţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, invocând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din cuprinsul O.U.G. nr. 130/2021, pe care le consideră a fi vătămătoare şi solicitând restituirea sumelor reţinute conform acestui act normativ, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, a fost admisă admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

În raport de această cronologie legislativă, prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamanţilor este întemeiată şi a obligat pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la plata către reclamanţi a despăgubirilor constând în actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data reţinerii şi până la data plăţii efective.

În recurs, pârâta Casa de pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat critici din perspectiva depăşirii atribuţiilor puterii judecătoreşti, a greşitei soluţionări în cauză a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei părţi procesuale precum şi a greşitei interpretări a cadrului legal aplicabil în materia restituirii sumelor ce reprezintă actualizare cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data reţinerii şi până la data plăţii efective.

În continuare, analizând recursul din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest motiv de casare este fondat.

Astfel, în cauză, intimaţii - reclamanţi s-au considerat vătămaţi în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 şi pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Aşa cum am arătat anterior, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, după cum a precizat recurenta - pârâtă, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, "(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt fondate susţinerile recurentei, în sensul că persoana care a realizat reţinerile din pensiile intimaţilor - reclamanţi şi care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, nu este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile în cauză, pentru că răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimaţilor - reclamanţi prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţine emitentului, în speţă Guvernului României, în considerarea culpei pentru emiterea ordonanţei declarate neconstituţionale.

În acord cu alegaţiile recurentei-pârâte, acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constă în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamanţii.

Faptul că reţinerile din pensie, păgubitoare pentru reclamanţi, au fost efectuate de Casa Sectorială de Pensii nu îi conferă acestei entităţi calitate procesuală pasivă în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea despăgubirior pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant şi Casa Sectorială de Pensii, referitor la atribuţiile conferite acesteia de lege, ci, aşa cum s-a arătat, obiectul cauzei de faţă îl reprezintă despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe, de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere a acesteia la îndeplinire.

Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute în temeiul ordonanţei declarate neconstituţionale se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a conferi în proces calitate procesuală pasivă Caselor Sectoriale de Pensii, cu atât mai mult cu cât obiectul nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat.

Înalta Curte subliniază aşadar că, raportat la obiectul pe care îl pot avea acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa (de urgenţă) declarată neconstituţională, astfel de acţiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri.

Pe lângă Guvern, ca emitent al actului vătămător, ar mai putea sta în judecată în contenciosul administrativ emitenţii actelor administrative emise în baza ordonanţei, a căror anulare s-ar cere, sau autorităţile publice în privinţa cărora s-ar solicita să fie obligate la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ceea ce nu este cazul în speţă, dreptul de pensie originar aparţinând domeniului asigurărilor sociale.

De asemenea, Curtea subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, text potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.".

Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 defineşte contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

În acest context, art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acţiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând "(i) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, (ii) anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, (iii) obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative." (alin. (5).

Se observă că dintre acţiunile enumerate de textul legal anterior menţionat, doar acelea referitoare la (ii) anularea actelor administrative ori (iii) obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative se circumscriu definiţiei de la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

În schimb, acţiunea în (i) acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deşi în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretenţiile băneşti prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic şi asimilat.

Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acţiunea în discuţie, privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului, are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât şi specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare/interpretare strictă, limitativă.

În aceste condiţii, din moment ce premisa de formulare a acţiunii o reprezintă "acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului", admisibilitatea unei astfel de acţiuni în pretenţii formulată potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată exclusiv la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanţa sau ordonanţa de urgenţă (pretins) vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care prin aplicarea unei ordonanţe/ordonanţe de urgenţă a Guvernului, ce ar fi neconstituţională, au prejudiciat partea reclamantă.

În acest din urmă caz, persoanei interesate îi revine obligaţia să recurgă la acţiunea de drept comun/dreptul muncii/asigurărilor sociale/contencios administrativ etc., prevăzută de lege în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, natura juridică a raportului litigios şi calitatea părţilor, cadru procesual în care va putea formula o excepţie de neconstituţionalitate în condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care apreciază că reglementarea legală aplicată în raportul juridic respectiv ar fi afectată de vicii de constituţionalitate.

Prin urmare, pretenţiile rămase în litigiu, la acest moment procesual, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală şi actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflaţie, iar, în raport cu acestea, casele judeţene de pensii nu au calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimatului-reclamant prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţinea emitentului, în speţă Guvernului României.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că se impune admiterea capătului de cerere ce are ca obiect actualizarea cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privinţa pierderii suferite de către reclamanţi, dar şi a lipsei de folosinţă asupra sumei reţinute din contravaloarea activului personal net acumulat.

O astfel de modalitate de reparaţie impune acordarea atât a actualizării sumei reţinute cu indicele de inflaţie, cât şi acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reţinerii şi până la data plăţii efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

În speţă, instanţa de control judiciar constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1535 alin. (1) C. civ., care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei, prejudiciu ce cuprinde atât pierderea efectiv suferită cât şi beneficiul de care acesta este lipsit.

Instanţa de recurs are în vedere totodată că reactualizarea unei sume poate fi cumulată cu dobânda civilă, interpretare conformă celor statuate de ÎCCJ - Completul competent să judece recursul în interesul legii care, prin Decizia nr. 2/17.02.2014, a stabilit că "actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens) iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiul consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1535 alin. (1) C. civ.."

Astfel, pierderea efectiv suferită, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor ce urmează a fi restituite reclamantului conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, iar beneficiul de care este lipsit, al doilea element constitutiv al prejudiciului, este remediat prin acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform art. 3 alin. (2) şi art. 6 din O.G. nr. 13/2011.

În consecinţă, Înalta Curte reţine, ca urmare a reevaluării ansamblului probator al cauzei, că este fondat recursul pârâtei din perspectiva lipsei calităţii sale procesuale pasive cu privire la plata sumelor reprezentând actualizarea cu indicele inflaţiei şi la plata dobânzii legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data fiecărei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Aşadar, în conformitate ce cele anterior reţinute cu privire la autorul faptei care a produs vătămare intimaţilor - reclamanţi, se impune reformarea sentinţei civile atacate şi obligarea Guvernului României la plata către reclamanţi a despăgubirilor constând în actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data reţinerii şi până la data plăţii efective în locul recurentei-reclamante, care, aşa cum am arătat anterior, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

În concluzie, recursul fiind admis în limitele şi pentru considerentele expuse în argumentaţia anterioară, nu se vor mai analiza criticile referitoare la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, acestea oricum având caracter nefondat în raport de situaţia de fapt care ar putea fi circumscrisă unui asemenea motiv de casare(spre exemplu, instanţa nu a acţionat cu exces de putere şi nu a realizat nicio imixtiune în activitatea organelor legislative).

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi va respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Va obliga pârâtul Guvernul României la plata către reclamanţi a despăgubirilor constând în actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data reţinerii şi până la data plăţii efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 24 din 12 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Obligă pârâtul Guvernul României la plata către reclamanţi a despăgubirilor constând în actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data reţinerii şi până la data plăţii efective.

Menţine în rest sentinţa recurată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.