Lack of procedural interest in annulment of expired security clearance decision for former public official

Şedinţa publică din data de 14 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, dispuse prin sentinţa civilă nr. 360/03.08.2020), reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), a solicitat anularea actului administrativ unilateral prin care s-ar fi dispus un aviz negativ în privinţa accesului acestuia la informaţii clasificate secrete de stat.

Prin precizările din data de 06.10.2020, reclamantul a arătat că înţelege să conteste Decizia ORNISS nr. S/4113/21.03.2019.

Prin sentinţa nr. 23 din 11 februarie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ORNISS, ca nefondată; a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.

Împotriva acestei soluţii, a formulat cerere de recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac şi, în principal, trimiterea cauzei în rejudecare la prima instanţă, iar în subsidiar, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 4079 din 26 septembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 23/2021 din 11 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, casată sentinţa recurată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2019*.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 116 din 16 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei de interes şi respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat şi Direcţia Generală de Protecţie Internă, intervenient accesoriu, ca lipsită de interes.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 116 din 16 aprilie 2024, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii de la fond, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

În esenţă, în motivare, a arătat că prima instanţă se impunea a face o delimitare între cerinţa interesului procesual impusă de prevederile art. 33 C. proc. civ. şi cerinţa unui interes legitim privat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

A susţinut că art. 33 din C. proc. civ. prevede faptul că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, iar conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 prin interes legitim privat se înţelege "posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat."

În mod cert, plecând de la norma legală care reglementează interesul procesual, pe de o parte, şi de la norma legală care reglementează interesul legitim, pe de altă parte, se poate concluziona că nu se poate stabili o echivalenţă între cele două instituţii juridice, întrucât acestea au o sferă de aplicare diferită, iar efectele produse sunt distincte.

Astfel, având în vedere distincţia clară dintre interesul procesual şi interesul legitim, apreciez că motivele care stau la baza soluţiei de admitere a excepţiei creează confuzii care se răsfrâng asupra dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Şi chiar dacă instanţa se referă la excepţia lipsei de interes cu trimiterile aferente la prevederile din C. proc. civ., art. 32 şi 33 din C. proc. civ., nu rezultă cu certitudine dacă instanţa are în vedere interesul privit din prisma procedurii civile - reprezentând folosul material sau moral (direct sau indirect) pe care acesta l-ar putea obţine în cazul admiterii acţiunii sau interesul legitim astfel cum este definit de legiuitorul contenciosului administrativ, interes prin care se urmăreşte restabilirea(redobândirea) dreptului încălcat de către pârâtă/dobândirea unui drept care, la data promovării acţiunii, nu se află în fiinţă, însă are toate şansele de realizare, cu condiţia înlăturării opoziţiei autorităţii publice pârâte.

În fine, dincolo de distincţia dintre interes, ca o condiţie de exercitare a acţiunii civile, şi interesul legitim privat din materia contenciosului administrativ, a precizat că justifică un interes în formularea acţiunii, în sens de folos practic, material şi moral, care trebuie apreciat la momentul formulării cererii introductive, precum şi un interes legitim privat.

A mai arătat că admiterea prezentei cereri de chemare în judecată generează posibilitatea obţinerii unui folos material (cu trimitere la litigiul în contradictoriu cu IPJ Galaţi-dosar nr. x/2019-anularea actului-dispoziţie nr. 331/25.04.2019 prin care IPJ Galaţi, urmare deciziei ORNISS, m-a eliberat din funcţia de conducere şi m-a pus la dispoziţie, cu diminuarea salariului), precum şi moral - vizând evidenţierea unei inechităţi care s-a materializat în dreptul reclamantului.

Mai mult, chiar dacă între timp anumite date ale speţei s-au schimbat (din ian. 2020 fiind pensionar), acest aspect nu influenţează cu nimic interesul de a solicita anularea deciziei nr. S/4113/21.03.2019, emisă de ORNISS.

Concluziile finale au fost de admitere a recursului în cel de-al doilea ciclu procesual.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Direcţia de Protecţie Internă a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie, să se constate nulitatea cererii de recurs, iar pe fond, respingerea cererii de recurs, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în cauza de faţă aceasta fiind dată cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente speţei.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamantul A. cu o cerere prin care s-a solicitat anularea actului administrativ unilateral prin care s-ar fi dispus un aviz negativ în privinţa accesului acestuia la informaţii clasificate secrete de stat, aviz emis de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.

Prima instanţă, în cel de-al doilea ciclu procesual, a apreciat caracterul lipsit de interes al pretenţiilor deduse judecăţii şi a respins cererea de chemare în judecată în consecinţă. În motivare, a reţinut judecătorul fondului că, în temeiul art. 161 din H.G. nr. 585/2002, solicitarea de a fi efectuate verificări de securitate poate viza doar persoane aflate în exerciţiul funcţiei, din prevederea legală amintită reieşind un prim aspect sub care cererea reclamantului nu prezintă interes, dat fiind că el nu mai poate fi verificat la acest moment.

Nemulţumit de soluţia primei instanţe, reclamantul a invocat motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor de drept material de la art. 32 şi art. 33 C. proc. civ. şi respectiv pe cele de la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, considerând că s-a realizat o confuzie între interesul procesual prevăzut de procedura civilă şi interesul de a promova o acţiune în contencios administrativ.

Înalta Curte nu poate reţine alegaţiile reclamantului deoarece, interesul procesual general, aşa cum este acesta definit la art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., trebuie să existe la momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi trebuie să se menţină pe tot parcursul procesual al dosarului.

Deopotrivă, în materia contenciosului administrativ, interesul procesual pentru introducerea unei acţiuni trebuie să subziste pentru a pune în funcţiune mecanismul judiciar. Dacă din diverse motive, interesul dispare, consecinţa este respingerea acţiunii ca lipsită de interes.

În aceste condiţii, Înalta Curte va respinge critica din recurs potrivit căreia excepţia lipsei de interes a fost greşit admisă de judecătorul fondului, în considerarea faptului că reclamantul a avut interes la momentul formulării cererii de chemare în judecată deoarece condiţia existenţei interesului în realizarea pretenţiei deduse judecăţii se verifică pe tot parcursul judecăţii de la fond şi, ulterior, în căile de atac.

În ceea ce priveşte alegaţia potrivit căreia interesul, ca şi condiţie de exercitare a acţiunii civile, ar fi diferit de interesul de a formula acţiune în materia contenciosului administrativ, Înalta Curte reţine că deşi cele două noţiuni presupun îndeplinirea unor condiţii diferite, aceste condiţii sunt cumulative, respectiv trebuie îndeplinită condiţia generală a interesului precum trebuie probată şi vătămarea titularului acţiunii într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în temeiul legal a unei cereri.

Aşadar, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Se impune a se reţine sub acest aspect şi articolul 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenţei actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

Înalta Curte nu va reţine nici critica potrivit căreia soluţionarea prezentei cauze pe fond generează posibilitatea obţinerii unui folos material prin raportare la existenţa litigiului în contradictoriu cu IPJ Galaţi-dosar nr. x/2019, care are ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 331/25.04.2019 prin care IPJ Galaţi l-a eliberat din funcţia de conducere şi l-a fost pus la dispoziţie deoarece, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, anularea Deciziei ORNISS nr. S/4113/21.03.2019 şi a actelor premergătoare ei nu are ca efect punerea reclamatului în situaţia în care avizul emis ar fi fost un aviz pozitiv. Chiar şi în ipoteza admiterii acţiunii, avizul de acces la informaţii clasificate din perioada 2014 -2018 este expirat iar pentru obţinerea accesului la informaţii, reclamantul ar trebui să procedeze la reînnoirea sa.

Prin urmare, interesul clamat de reclamant, respectiv acela de a deschide acestuia calea unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii din cauza referitoare la anularea dispoziţiei IPJ de punere la dispoziţie, nu derivă din soluţionarea pe fond a prezentului dosar, ci ar fi necesar ca ulterior procedurii de verificare, să existe un aviz pozitiv.

Mai mult decât atât, în mod corect a avut în vedere prima instanţă prevederile art. 161 din H.G. nr. 585/2002, în care se statuează că solicitarea de a fi efectuate verificări de securitate poate viza doar persoane aflate în exerciţiul funcţiei, or, reclamantul din prezenta cauză nu mai este cadru activ, fiind eliberat prin punere la dispoziţie.

În concluzie, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei civile atacate din perspectiva dorită de partea declarantă a căii de atac, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, menţinând sentinţa civilă atacată ca fiind legală şi temeinică.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 116 din 16 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.