Nullity of cassation appeal for failure to identify specific breach of substantive law in railway accident liability dispute

Şedinţa publică din data de 13 martie 2025

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Investigare Feroviară Română (AGIFER) anularea raportului de investigare a incidentului feroviar produs la data de 07.08.2021, a adresei nr. x/16.09.2022 reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă, şi obligarea pârâtei să emită un nou raport de investigare, în sensul stabilirii corecte a factorului cauzal şi a factorilor contributivi care au condus la producerea incidentului feroviar.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 942 din 3 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Investigare Feroviară Română, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 942 din 3 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a declarat recurs, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta-reclamantă a arătat că înţelege să critice soluţia instanţei de fond întrucât aceasta a înlăturat toate apărările sale şi nu a luat în considerare toate concluziile din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză.

Sub acest aspect, a considerat că instanţa a constatat în mod greşit faptul că jocul însumat între pietrele de frecare de pe diagonală a boghiurilor este unul şi acelaşi lucru cu jocul însumat între pietrele de frecare de pe aceeaşi parte a boghiurilor.

De asemenea, instanţa, în mod eronat, a luat în calcul numai valorile jocului însumat de pe ambele părţi ale boghiului cu roţile 1-4 măsurate în situaţia a treia (palier şi aliniament) şi nu valorile măsurate la vagonul respectiv în situaţiile unu şi doi când vagonul era poziţionat în curbă, deviaţie stânga cu supraînălţare, poziţie care a corespuns cel mai bine realităţii producerii deraierii.

Prin sentinţa pronunţată, instanţa nu a luat în considerare dovezile depuse la dosar prin fotografii la faţa locului prin care s-a demonstrat prezenţa unei uzuri pronunţate şi neinstrucţionale la piatra de frecare superioară de la boghiul al doilea cu rotile 1-4. Aceste fotografii au fost admise de AGIFER.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că "jocul însumat la glisierele de pe diagonala 2-4 şi 5-7 a vagonului nr. 346-5, de numai 6mm" şi "jocul însumat între pietrele de frecare de pe ambele părti ale boghiului cu rotile 1-4" au constituit un factor favorizant de producere a deraierii.

Instanţa, în mod greşit, a reţinut faptul că deraierea nu s-a produs din cauza stării tehnice a vagonului, deoarece acesta a circulat 400 km de la Medgidia fără să deraieze, dar acest fapt este contrazis de faptul că la km. 206+929 între Hm. Vladuleni şi St. Piatra Olt, locul producerii deraierii, au rulat toate vagoanele din corpul trenului respectiv cu excepţia vagonului nr. 346-5. Mai mult, până la remedierea liniei au circulat trenuri atât de marfă cât şi de călători fără să se mai producă alte accidente feroviare. De aici rezultă clar că vagonul a contribuit la producerea deraierii.

În concluzie, a considerat că deraierea vagonului nr. 84539305346-5 la data de 07.08.2021 s-a produs şi din cauza defectelor prezente la vagon înainte de producerea deraierii, defecte care au fost un factor favorizant în acest accident.

Faţă de toate aspectele mai sus învederate şi ţinând cont de probele administrate în cauză, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de lege.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

În speţă, recursul declarat de reclamantă a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei" şi pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., motivele de casare fiind invocate formal.

Astfel, în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile pct. 6 al alin. (1) art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu a invocat o nemotivare a hotărârii instanţei de fond, ci este nemulţumită de soluţia pronunţată, respectiv de faptul că instanţa a înlăturat toate apărările sale şi nu a luat în considerare toate concluziile din raportul de expertiză. De asemenea, nu a invocat nici existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Raportat la al doilea caz de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu se indică explicit, care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate. O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei, şi apoi, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Înalta Curte reţine că tot recursul vizează reevaluarea situaţiei de fapt şi a materialului probator administrat în cauză, recurenta-reclamantă nefiind de acord cu reţinerile instanţei în sensul că factorul cauzal critic al producerii accidentului feroviar a constat în defectele existente la geometria căii ferate. De altfel, în cuprinsul recursului, recurenta-reclamantă se limitează la afirmarea unei situaţii diferite de cea reţinută de instanţa de fond, susţinând că deraierea s-ar fi produs şi din cauza deficienţelor de la vagonul deraiat, fără a prezenta critici concrete cu privire la raţionamentul instanţei care şi-a întemeiat constatările pe concluziile expertului consultat în cauză.

Nu se pune, aşadar, în discuţie, modalitatea de interpretare sau aplicare de către instanţa de fond a unei norme juridice, ci modalitatea în care prima instanţă a interpretat probele şi a stabilit situaţia de fapt. Criticile recurentei-reclamante cu privire la acest aspect nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fiind ridicată o problemă de temeinicie a sentinţei, şi nu de legalitate a acesteia.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a aspectelor deja prezentate în faţa instanţei de fond, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea integrală a argumentelor expuse prin cererea de chemare în judecată depusă la fond, fără niciun fel de adaptare la considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă şi va constata nul recursul formulat de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" - S.A. prin Sucursala Regională CF Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Constată nul recursul formulat de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" - S.A. prin Sucursala Regională CF Craiova împotriva sentinţei civile nr. 942 din 3 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.