Bribery conviction of sole shareholder and administrator upheld as tax evasion and corruption sentences affirmed.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 174 din 4 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost condamnată inculpata B.V. la 3 ani închisoare și 6 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. și la 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, în final inculpata urmând a executa pedeapsa de 3 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fixându-se un termen de încercare de 5 ani, stabilindu-se măsuri de supraveghere prin Serviciul de Reintegrare Socială de pe lângă Tribunalul Bacău.

Totodată, s-a dispus anularea mai multor facturi fiscale.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpata și făptuitorul N.M. au constituit SC N. SRL Onești, cei doi având calitatea de asociați-administratori. Obiectul principal de activitate al societății urma să fie constituit din activitatea de achiziționare de pe piața internă și externă de mărfuri alimentare, nealimentare și industrializare și comercializarea acestor mărfuri cu amănuntul.

Durata de funcționare a societății era prevăzută în contractul de constituire a societății comerciale cu răspundere limitată, ca fiind nelimitată în timp, cu începere de la data înregistrării în Registrul de Comerț.

Ulterior, între inculpată și N.M. s-a întocmit un act adițional autentificat la un birou notarial, prin care N.M. cesiona părțile sociale pe care le deținea în favoarea inculpatei, înțelegere consfințită și de instanța de judecată prin încheierea din 26 martie 1992, dată în dosarul nr. 923/SC/1991, astfel că inculpata a devenit asociat unic și administrator al SC N. SRL Onești.

În luna aprilie 2003, N.M. a contactat-o pe inculpată, solicitându-i ca, în schimbul sumei de 15.000.000 lei, aceasta să ridice de la A.F.M. Onești, 3 topuri cu facturi fiscale pentru SC N. SRL și să completeze în fals mai multe facturi fiscale unde făptuitorul N.M. nu avea nici o calitate.

Inculpata s-a conformat și a ridicat de la instituția menționată 3 topuri de facturi fiscale, care conțineau aproximativ 50 astfel de acte. După ce a ridicat facturile fiscale, inculpata, împreună cu făptuitorul N.M. au completat 32 facturi fiscale menționând în aceste acte date false.

Facturile fiscale și alte acte cu caracter special făceau dovada unor tranzacții comerciale, în sensul că atestau operațiuni de vânzare-cumpărare între două părți.

Pe facturile fiscale falsificate, inculpata a trecut la rubrica vânzător SC N. SRL Onești, iar la rubrica cumpărător SC M. SRL Târgu Jiu.

În facturile fiscale au fost menționate diferite cantități de materiale neferoase, care nu au existat în mod fizic la SC N. SRL sau la vreo altă societate, tranzacțiile comerciale de vânzare-cumpărare nefiind reale.

La rândul său, făptuitorul N.M. a completat alte 12 facturi fiscale în care a inserat același gen de operațiuni comerciale, având același obiect și aceleași părți.

Facturile fiscale întocmite în fals de inculpată au avut valoarea totală de 3.000.766.927 lei.

După ce a fabricat facturile fiscale, inculpata i le-a remis făptuitorului N.M., pentru ca acesta să le folosească la deducerea de impozit.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale de constatare, facturilor fiscale falsificate, declarațiile martorilor D.I. și C.V., probe coroborate cu recunoașterile inculpatei.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 193 din 15 iunie 2004, a admis apelul formulat de inculpată numai cu privire la cuantumul pedepselor complimentare, pe care le-a redus de la 6 ani și respectiv 5 ani la câte 2 ani. În urma contopirii pedepselor de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi pentru art. 254 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi s-a dispus ca inculpata să execute în final 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelante, inclusiv modalitatea de executare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii inculpata a declarat recurs prin care a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât nu are calitatea de funcționar, așa cum prevede textul de lege, iar cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală a solicitat reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării sancțiunii.

Recursul nu este fondat.

Instanțele de fond și de apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic infracțiunile comise în textele de lege menționate.

Fapta inculpatei, care în calitate de asociat unic și administrator la SC N. SRL Onești, de a accepta promisiunea ca în schimbul sumei de 15.000.000 lei să completeze în fals mai multe facturi fiscale, pe care le-a dat unei alte persoane pentru a fi folosite în vederea producerii unor consecințe juridice în favoarea acele persoane (făptuitorul N.M., față de care s-a dispus disjungerea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen., art. 290 și art. 25, raportat la art. 290 din același cod) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Apărarea formulată de inculpată în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii menționate, întrucât nu are calitatea de funcționar, așa cum impune textul art. 254 alin. (1) C. pen., nu poate fi reținută.

Prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., iar prin funcționar se înțelege persoana menționată în alineatul 1 din art. 147 C. pen., precum și orice alt salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Ori, inculpata, asociat unic și administrator al unei societăți comerciale, deci a unei organizații care desfășoară o activitate utilă din punct de vedere social și funcționează potrivit legii (conform art. 145 C. pen.) avea calitatea de funcționar în sensul art. 14712 C. pen. și deci poate fi subiect activ principal (autor) al infracțiunii de luare de mită.

În consecință, primul motiv de recurs nu este fondat și va fi respins.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate, aspect sub care hotărârile sunt criticate prin ultimul motiv de recurs, se reține că în cauză au fost respectate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de natura infracțiunilor comise de pericolul social al acestora, de urmările celor două fapte penale precum și de datele ce caracterizează persoane făptuitoarei, astfel că pedeapsa stabilită, în cuantumul fixat și în modalitatea aleasă, a fost bine dozată.

În raport de considerentele expuse, recursul declarat de inculpată nu este fondat și va fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.V. împotriva deciziei penale nr. 193 din 15 iunie 2004 a Curții de apel Bacău.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2004.