CNCD discrimination complaint rejected as inadmissible for failure to join necessary third party

Şedinţa publică din data de 4 martie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.08.2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii CNCD nr. 264/13.04.2022, prin care s-a stabilit că sesizarea formulată de reclamantă cu privire la persoana reclamată B. nu vizează fapte de discriminare, articolul semnalat înscriindu-se în limitele libertăţii de exprimare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 615 din 05 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât şi a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă,

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 615 din 5 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

O primă critică invocată de recurenta - reclamantă vizează lipsa unei comunicări clare şi complete din partea instanţei cu privire la obligaţia de a depune documente şi înscrisuri doveditoare. Recurenta a susţinut că adresa transmisă de instanţă la data de 13.09.2023 nu conţinea punctul A, care ar fi trebuit să indice explicit solicitarea de documente, ci doar punctul B, care făcea referire la acestea în mod indirect. În acest context, recurenta a solicitat instanţei să precizeze concret care sunt documentele şi înscrisurile doveditoare vizate, considerând că lipsa acestei clarificări a afectat dreptul la apărare.

O a doua critică priveşte faptul că nu i-a fost comunicată documentaţia depusă de către pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), documentaţie care a stat la baza invocării inadmisibilităţii acţiunii pentru motivul stabilirii incomplete a cadrului procesual pasiv. Recurenta arată că nu a avut cunoştinţă de această documentaţie decât în momentul primirii sentinţei, CNCD neformulând întâmpinare, ci doar note scrise prin care a invocat inadmisibilitatea acţiunii. În consecinţă, recurenta susţine că nu i s-a oferit posibilitatea reală de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la această chestiune, contrar celor reţinute de instanţă în cuprinsul hotărârii.

Critica se extinde şi asupra modului în care instanţa a pus în discuţie, din oficiu, în temeiul art. 78 din C. proc. civ., necesitatea introducerii în cauză a persoanei reclamate la CNCD, fără a informa recurenta că neintroducerea acesteia ar putea atrage inadmisibilitatea acţiunii. Recurenta susţine că, în lipsa unei informări explicite privind consecinţele juridice ale neintroducerii persoanei în cauză, nu a solicitat introducerea acesteia, considerând că este la latitudinea sa să decidă acest aspect, mai ales în condiţiile în care persoana respectivă nu a emis hotărârea contestată.

Un alt aspect invocat priveşte imposibilitatea recurentei de a consulta dosarul electronic, deşi a formulat o cerere în acest sens, la care nu a primit răspuns. Această împrejurare a împiedicat recurenta să ia cunoştinţă de conţinutul documentaţiei depuse de CNCD şi să formuleze apărări corespunzătoare, ceea ce constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Obiectul acţiunii recurentei îl constituie verificarea legalităţii Hotărârii CNCD nr. 264/13.04.2022, prin care s-a stabilit că sesizarea formulată de reclamantă cu privire la persoana reclamată B. nu vizează fapte de discriminare, articolul semnalat înscriindu-se în limitele libertăţii de exprimare.

Instanţa de fond, în temeiul art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a apreciat că prezentul litigiu nu poate fi soluţionat fără participarea terţului B., acesta fiind titularul sesizării adresate CNCD.

Dat fiind însă refuzul exprimat al pârâtului de a solicita introducerea în cauză a terţului, precum şi precizarea făcută de reclamantă, în etapa scrisă a procedurii, în sensul că nu înţelege să se judece şi cu persoana reclamată pentru discriminare, poziţie asupra căreia nu a revenit nici când, în condiţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., i s-a solicitat în mod expres să îşi exprime punctul de vedere cu privire la necesitatea participării în proces a acestui terţ şi i s-a dat posibilitatea să solicite extinderea cadrului procesual pasiv în acest sens, instanţa a respins acţiunea, în temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., fără a se pronunţa pe fond.

Criticând soluţia instanţei de fond, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată ar fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii prin aceea că nu i-a fost comunicată documentaţia care a stat la baza hotărârii atacate şi că instanţa nu i-a comunicat în mod explicit consecinţele neintroducerii în cauză a persoanei reclamate pentru discriminare.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt nefondate

Analizând înscrisurile aflate la dosarul de fond, Înalta Curte constată că odată cu citaţia emisă la data de 13.02.2024, pentru termenul de judecată din data de 05 aprilie 2024, reclamantei i-a fost comunicat şi un exemplar al documentaţiei administrative şi al notelor de şedinţă depuse de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Potrivit procesului-verbal de înmânare a procedurii de citare, aflat la dosarul de fond, "actele au fost depuse la cutia poştală".

Recurenta - reclamanta a susţinut că nu a intrat în posesia acestor înscrisuri, însă această împrejurare nu poate fi imputată instanţei de fond şi nici nu este de natură a atrage casarea sentinţei recurate.

Cea de-a doua critică invocată vizează lipsa unei comunicări explicite din partea instanţei.

Înalta Curte constată că pentru termenul din 05 aprilie 2024, recurenta - reclamantă a fost citată cu menţiunea "de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la necesitatea introducerii în cauză, în condiţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a persoanei reclamate pentru discriminare care a fost parte în procedura administrativă derulată în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi finalizată prin pronunţarea hotărârii atacate şi de a preciza dacă solicită introducerea în cauză a acestui terţ".

Potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ., în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionară fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

Contrar celor susţinute de recurenta - reclamantă, Înalta Curte constată că solicitarea instanţei de fond a fost formulată clar, cu indicarea articolului 78 alin. (2) C. proc. civ. din al cărui conţinut reiese în mod explicit soluţia pe care o putea pronunţa instanţa într-o asemenea situaţie.

Prin urmare, raportând cele expuse şi dispoziţiile legale enunţate la litigiul pendinte, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a apreciat în mod legal că, prin contestarea în instanţă a hotărârii pronunţate de CNCD, raportul juridic litigios existent între persoana care a depus sesizarea şi persoana împotriva căreia s-a făcut sesizarea este readus în discuţie, fiind de această dată supus controlului judecătoresc. Ca atare, soluţionarea acestui raport juridic nu se poate realiza decât în aceleaşi condiţii de contradictorialitate, astfel încât toate părţile să aibă posibilitatea să îşi apere drepturile şi interesele anterior expuse în faţa Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În condiţiile arătate, nu se poate reţine încălcarea vreunei reguli de procedură sancţionate cu nulitatea de către prima instanţă, nefiind astfel incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 şi art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 615 din 5 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.