PNRR solar energy funding eligibility: validity of email-link submission over mandatory attachment under specific tender guidelines

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate îndeplinirea întocmai a obligaţiei de a transmite proiectul "Instalare centrală electrică fotovoltaică "B.", în Judeţul Cluj" la adresa de e-mail indicată în "Ghid Specific. Condiţii Specifice de Accesare a Finanţării din Fonduri Europene Aferente PNRR. Sprijinirea investiţiilor în noi capacităţi de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie eoliană şi solară, cu sau fără instalaţii de stocare integrate. Procedură de ofertare concurenţială pentru sprijinirea investiţiilor în capacităţi noi de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie eoliană şi solară, cu sau fără instalaţii de stocare integrate" (în continuare "Ghid specific") la adresa de e-mail pusă la dispoziţie de către Ministerul Energiei;

- să se dispună obligarea Ministerul Energiei să aprobe etapa privind verificarea administrativă şi a eligibilităţii ofertelor în ceea ce o priveşte pe reclamantă, cu consecinţa anulării parţiale a Tabelului "Lista cererilor de finanţare depuse eronat" în cadrul Măsurii de investiţii - 1.1 - Noi capacităţi de producţie de energie electrică din surse regenerabile - Sprijinirea investiţiilor în noi capacităţi de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie eoliană şi solară, cu sau fără instalaţii de stocare integrate" publicat la data de 13.04.2023 în sensul eliminării menţiunii privind respingerea proiectului;

- să fie obligat Ministerul Energiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocaţial şi taxă judiciară de timbru.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 85/2024 din 26 februarie 2024, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, a constatat îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de a transmite proiectul «Instalare centrală electrică fotovoltaică "B." în judeţul Cluj», la adresa de mail indicată în "Ghid Specific de accesare a finanţării din fonduri europene aferente PNRR. Sprijinirea investiţiilor în noi capacităţi de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie eoliană şi solară cu sau fără instalaţii de stocare integrate. Procedură de ofertare concurenţială pentru sprijinirea investiţiilor în capacităţi noi de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie eoliană şi solară, cu sau fără instalaţii de stocare", a obligat pârâtul Ministerul Energiei să aprobe etapa privind verificarea administrativă şi a eligibilităţii ofertelor în ceea ce o priveşte pe reclamantă, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiţii în acest sens decât depunerea în termen a ofertei la adresa de mail pusă la dispoziţie de către Ministerul Energiei, a anulat parţial tabelul "Lista cererilor de finanţare depuse eronat" - în cadrul Măsurii de investiţii I.1 - Noi capacităţi de producţie de energie electrică din surse regenerabile de energie eoliană şi solară, cu sau fără instalaţii de stocare, publicat la data de 13.04.2023, în sensul eliminării menţiunii privind respingerea proiectului reclamantei şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8.616,3 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Energiei a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 Cod procedură civilă.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond nu a avut un rol activ în aflarea adevărului, nerespectând principiile fundamentale ale procesului civil stipulate de art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice si legale.

În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Astfel, instanţa de fond, în mod greşit a apreciat în privinţa admiterii expertizei extrajudiciare ca probă în procesul civil, având în vedere că aceasta a fost administrată nelegal întrucât expertiza extrajudiciară nu putea fi admisă drept probă în procesul civil, nefiind pusă în discuţia părţilor, fiind încălcat principiul nemijlocirii ce guvernează procesul civil (art. 16 din C. proc. civ.), dar şi a dispoziţiilor cuprinse în art. 330-340 din Codul de procedură civilă.

În opinia recurentului, instanţei de fond îi revenea rolul de a pune în discuţie părţilor atât legalitatea, cât şi necesitatea, utilitatea, pertinenţa şi concludenţa probei. Totodată, se impunea acordarea de către instanţa de fond a posibilităţii părţilor de a formula obiecţiuni.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul apreciază că la o simplă citire a sentinţei civile recurate, se observă că instanţa de fond a analizat în mod simplist argumentele invocate, dar şi prevederile Ghidului Specific.

Astfel, instanţa de fond nu a reţinut şi nu a analizat încălcarea de către reclamantă a prevederilor impuse de Ghidul Specific, mai exact nerespectarea modalităţii de depunere a Cererii de finanţare.

Din reţinerile eronate ale instanţei de fond, rezultă că reclamanta s-a încadrat în termenul de depunere. Mai mult decât atât, pornind de la această reţinere eronată, instanţa de fond nu a analizat nici modalitatea depunerii cererii de finanţare, decât formal.

Recurentul apreciază că instanţa de fond trebuia să analizeze modalitatea depunerii Cererii de finanţare, respectiv faptul că proiectul a fost depus neconform cu condiţiile impuse de Ghidul Specific în cadrul apelului I.1 ./Lansarea unei proceduri de ofertare pentru proiecte de producţie de energie din surse regenerabile (energie eoliană şi solară), apel competitiv (Capitolul 3. Completarea ofertei): Aceasta se va transmite prin sistemul informatic. împreună cu toate anexele solicitate sau dacă acesta nu este funcţional vor fi transmise în format electronic la adresa de e-mail: x@x.ro.

Întrucât platforma nu permitea depunerea a două proiecte, solicitanţilor li s-a oferit o alternativă pentru depunerea celui de-al doilea proiect, respectiv transmiterea în format electronic a documentelor, împreună cu anexele la adresa de contact indicată (x@x.ro).

Se mai precizează că Ghidul reglementează modalitatea de depunere respectiv ataşarea documentelor pe adresa de e-mail indicată care, prin sprijinul STS, garantează integritatea şi securitatea informaţiilor şi a documentelor transmise, deci nu ataşarea unui link, care permite accesul într-o altă bază de date/platformă C. care nu prezenta garanţii de securitate la fel de mari ca cele prezentate anterior.

Proiectul depus de intimata-reclamantă a fost respins pentru că nu a respectat modalitatea de depunere precizată în Ghidul Specific, iar în acest sens s-a solicitat instanţei să reţină şi natura competitivă a apelului I. l./Lansarea unei procedare de ofertare pentru proiecte de producţie de energie din surse regenerabile (energie eoliană si solară).

Prin urmare, recurentul consideră că este fără putinţă de tăgadă că instanţa de fond nu a analizat susţinerile şi nu a ţinut cont de natura apelului I.1., astfel cum s-a arătat.

Obligaţia solicitanţilor, în ceea ce priveşte cel de-al doilea proiect, era de a depune înscrisurile aferente la adresa x@x.ro în termen, în format electronic, şi, nu prin intermediul unui link extern, pentru a nu exista modificări de natură a afecta procesul de selecţie (google drive nu se încadrează conform condiţiilor privind modalitatea de depunere impusă exclusiv de Ghidul specific).

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate, recurentul apreciază că nu se găseşte în culpă procesuală faţă de intimata - reclamantă, iar în situaţia în care recursul va fi admis, solicită diminuarea acestora prin cenzurarea onorariului de avocat direct proporţional cu efortul depus de acesta având în vedere că judecarea fondului nu a impus elaborarea multor acte de procedură şi s-a judecat într-un singur termen, speţa nefiind una complexă.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata reclamanta A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă:

"când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Astfel, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

Recurentul-pârât a susţinut faptul că instanţa de fond nu ar fi respectat principiile fundamentale ale procesului civil stipulate de art. 22 (2) Cod procedură civilă şi art. 16 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 330-340 C. proc. civ., prin aceea că instanţa nu a administrat în mod legal proba expertizei extrajudiciare.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 330-340 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speţa de faţă, deoarece acestea se referă la dispunerea şi efectuarea expertizei judiciare şi nu la cea extrajudiciară.

Prin urmare, posibilitatea de a formula obiecţiuni, în condiţiile art. 337 Cod procedură civilă nu putea să existe în favoarea recurentului-pârât, întrucât acest remediu este disponibil părţilor doar în contextul administrării probei cu expertiza judiciară.

De asemenea, Înalta Curte constată că recurentul, prin întâmpinarea depusă la dosar în primă instanţă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 223 C. proc. civ., fără a exprima o poziţie prin care să îşi exprime punctul de vedere cu privire la admisibilitatea probei cu expertiza, ori la conţinutul sau concluziile acestei expertize.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului-pârât privind nepunerea în discuţie a raportului de expertiză extrajudiciară sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că instanţa de fond a respectat principiile fundamentale ale dreptului civil procesual, şi anume principiul rolului activ al judecătorului şi cel al nemijlocirii, procedând în mod legal la admiterea şi administrarea probelor, recurentul-pârât având posibilitatea de a formula orice apărări legate de raportul de expertiză extrajudiciară.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă - Pilonul I. Tranziţia verde - Componenta C6. Energie, Măsura de investiţii - Investiţia 1.1- Noi capacităţi de producţie de energie electrică din surse regenerabile, reclamanta a depus două proiecte între care şi cel intitulat «Instalare centrală electrică fotovoltaică "B." în judeţul Cluj».

Reclamanta a depus acest proiect la adresa de e-mail x@x.ro indicată în ghidul specific aferent şi în informarea publicată în acest sens în pe site-ul Ministerului Energiei. Proiectul apare pe "Lista proiectelor depuse în cadrul apelului PNRR/2022/C6/M ENERGIE/11./Lansarea unei proceduri de ofertare pentru proiecte de producţie de energie din surse regenerabile (energie eoliană şi solară), apel competitiv*." Este, deci, cert că proiectul a fost depus la adresa de e-mail indicată.

Proiectul a fost respins prin Tabelul "Lista cererilor de finanţare depuse eronat", publicat pe site-ul Ministerului Energiei la data de 13.04.2022 alături de alte proiecte, apreciindu-se că anexele au fost depuse prin intermediul unui link extern şi nu ataşat la e-mail.

Instanţa de fond a constatat că motivul pentru care a fost respins proiectul reclamantei nu este unul întemeiat şi în consecinţă a admis acţiunea reclamantei, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că datorită faptului că platforma nu permitea depunerea mai multor proiecte pentru aceeaşi societate în calitate de solicitant, de pe un singur cont, reclamanta a decis ca Proiectul să fie transmis pe e-mail la adresa x@x.ro.

Reclamanta a procedat astfel, având în vedere informarea existentă la acel moment pe site-ul Ministerului Energiei, care prevedea că: "Aplicanţii care au depus un proiect şi vor să depună suplimentar şi alte proiecte pe acelaşi CUI, până la limita prevăzută în ghidul specific, sunt rugaţi să transmită proiectele pe adresa de e-mail x@x.ro, conform prevederilor din ghidul specific, Capitolul 3, respectând perioada de depunere a proiectelor." De asemenea, a avut în vedere şi instrucţiunile din Capitolul 3. Completarea ofertei, din Ghidul Specific, conform cărora "elaborarea ofertei se va face conform modelului din Anexa nr. 1 din Ghidul specific", fără a exista vreo reglementare în ceea ce priveşte modalitatea de depunere care să interzică transmiterea în forma aleasă de aceasta.

De altfel, nici în Ghidul specific, nici în Informarea de pe site-ul Ministerului Energiei nu se regăseşte interdicţia de a depune documente prin intermediul site-urilor externe, atât timp cât comunicarea iniţială a documentelor a fost făcută prin e-mail.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză extrajudiciară, Înalta Curte reţine că instanţa de fond temeinic şi legal, având în vedere faptul că pârâtul nu a contestat acest raport, deşi i-a fost comunicat, a apreciat că se justifică să se acorde valoare probatorie acestuia.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a dispus obligarea pârâtului să aprobe etapa privind verificarea administrativă şi a eligibilităţii ofertelor în ceea ce o priveşte pe reclamantă, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiţii în acest sens.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia nr. 3/2020 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport de prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitată de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de cazare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, în aplicarea deciziei anterior enunţate, instanţa de control judiciar nu se poate pronunţa asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată acordate unei părţi de către instanţa de fond.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Faţă de soluţia pronunţată, Înalta Curte va obliga recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Energiei împotriva sentinţei civile nr. 85/2024 din 26 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 5.180,81 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.