African Swine Fever collateral damages claim annulled and remanded for administrative evaluation, with direct monetary compensation rejected

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a solicitat anularea refuzului nejustificat emis de pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare sub nr. x/10.05.2022; obligarea pârâtei Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare la constituirea comisiei de evaluare prevăzute de art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1214/2009, cu consecinţa evaluării reclamantei în ceea ce priveşte eligibilitatea acordării despăgubirilor suferite conform art. 2 lit. e) şi art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1214/2009 şi obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor în sumă de 909.675,6 RON cuvenite reclamantei pentru repararea pagubei suferite ca urmare a instituirii a măsurilor de control al bolilor în zonele de protecţie a focarelor, prin aplicarea măsurilor de eradicare şi combatere a bolilor în perioadele aferente anilor 2021 şi 2022; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 47/CA/2024-P.I. din 04 martie 2024, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a respins excepţia inadmisibilităţii capătului 1 de cerere, invocată de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi, în consecinţă, a dispus anularea Adresei nr. x/10.05.2022, emisă de pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare, a obligat pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare să constituie comisia de evaluare şi să soluţioneze cererea reclamantei formulată în data de 15.04.2022, de acordare a despăgubirilor, a respins ca nefondate restul pretenţiilor, a obligat pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare, să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată parţiale, în sumă totală de 6.050 RON, reprezentând onorariu avocaţial şi taxă judiciară de timbru, proporţional cu pretenţiile admise, a respins cererea reclamantei, de obligare a pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, la plata cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare au declarat recurs, iar pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a declarat recurs incident.

3.1. Reclamanta S.C. A. S.R.L., în motivarea recursului, arată că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanţa nu a cercetat în mod efectiv fondul cauzei, hotărârea nu este motivată conform exigentelor art. 425. alin. (1). lit. b) C. proc. civ.. existând şi contradicţii evidente între considerente şi dispozitivul hotărârii pronunţate.

La o simplă analiză a hotărârii recurate, se observă faptul că prima instanţă nu a analizat cauză prin raportare la dispoziţiile legale incidente, nu a analizat probele care au fost administrate în cursul judecăţii în prima instanţă, context în care în cuprinsul hotărârii atacate nu există nicio referire în raport de aceste aspecte esenţiale pentru soluţionarea legală a cauzei.

În acest sens, recurenta arată că prin încheierea de şedinţă din data de 21.11.2022 instanţa a dispus admiterea cererii de efectuarea a unei expertize contabile, care să aibă ca obiectiv stabilirea daunelor cuvenite pentru capătul de cerere având ca obiect repararea pagubei.

Aşadar, ceea ce este esenţial a se observa este faptul că prima instanţă a apreciat ca fiind utilă şi relevantă proba cu expertiza contabilă în ceea ce priveşte dovedirea pretenţiilor care fac obiectul judecăţii.

Cu toate acestea, în considerentele hotărârii nu se regăseşte nicio precizare referitoare la raportul de expertiză efectuat în cauză. Mai mult, instanţa reţine că nici nu este atributul acesteia de a se pronunţa asupra despăgubirilor solicitate pentru repararea pagubei.

Având în vedere că instanţa de judecată a apreciat că proba cu expertiza este necesară pentru soluţionarea prezentei cauze, dispunând administrarea acestei probe, se impunea ca instanţa de judecată să prezinte în cuprinsul hotărârii recurate argumentele care conduc la înlăturarea acestui procedeu probator, însă, hotărârea atacată este nemotivată sub acest aspect, în contextul în care instanţa nici măcar nu menţionează administrarea acestui procedeu probatoriu, respectiv concluziile stabilite în cuprinsul expertizei.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că prima instanţa de judecată a aplicat în mod greşit prevederile art. 1, art. 8 şi art. 18, alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi prevederile H.G. nr. 1214/2009, cu privire la capătul de cerere având ca şi obiect obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor cuvenite pentru repararea pagubei suferite ca urmare a instituirii măsurilor de control al bolilor în zonele de protecţie a focarelor, prin aplicarea măsurilor de eradicare şi combatere a bolilor în perioadele aferente anilor 2021 şi 2022.

Aşadar, raţionamentul instanţei care a condus la respingerea capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor a avut în vedere faptul că instanţa nu se poate substitui autorităţii pârâte în ceea ce priveşte stabilirea îndeplinirii condiţiilor cerute de H.G. nr. 1214/2009 şi stabilirea cuantumului despăgubirilor aferente prejudiciilor suferite. Or, instanţa a aplicat greşit prevederile art. 1, art. 8 şi art. 18, alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi, totodată, nu a făcut o analiza a răspunsului autorităţii pârâte în ceea ce priveşte refuzul de soluţionare a cererii formulate.

Deşi instanţa de judecată a apreciat că suntem îndreptăţiţi la soluţionarea cererii formulate, respectiv la stabilirea îndeplinirii/neîndeplinirii condiţiilor pentru acordarea despăgubirilor solicitate, a apreciat în acelaşi timp că nu poate obliga autoritatea pârâtă la soluţionarea unei astfel de cereri atât timp cât am solicitat direct instanţei de judecată acordarea acestor despăgubiri.

Un astfel de raţionament încalcă dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţii legale care prevăd în mod expres că obiectul acţiunii judiciare are ca scop inclusiv repararea pagubei produse prin refuzul nejustificat al autorităţii publice de a soluţiona o cerere. Cu toate acestea, soluţia legală care trebuia pronunţată era aceea de admitere în integralitate a acţiunii formulate, instanţa de judecată având competenta legală de a proceda la acordarea despăgubirilor solicitate.

Recurenta susţine că aşa cum se poate observa din cuprinsul cererii introductive, anterior promovării acţiunii în contencios administrativ, a solicitat autorităţii pârâte constituirea comisiei prevăzute de art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1214/2009 cu consecinţa evaluării şi a acordării prejudiciilor suferite conform art. 2 lit. e) şi art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1214/2009.

Prin răspunsul înregistrat cu nr. x/10.05.2021, pârâta, Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare a precizat că:

"Raportat la cele arătate, facem precizarea ca, în vederea acordării despăgubirilor, pentru pagubele colaterale suferite, în H.G. nr. 1214/2009 nu există o procedură de cuantificare a acestora, doar valoarea animalelor ucise fiind stabilită conform fişei de evaluarea pentru pesta porcină africană, conform modelului în anexa nr. 4*1. Din punctul nostru de vedere, considerăm că nu se justifică solicitarea plătii despăgubirilor, în condiţiile inexistentei unui focar de PPA în fermă, ci doar a unor restricţii impuse de legislaţia existentă în vigoare. În acest context, apreciem faptul că solicitarea dvs.. neavând baza legală (în speţă, o procedură de stabilire a acestor pagube), nu putem să-i dăm curs."

Analizând răspunsul formulat de pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare, se impun a fi trasate următoarele concluzii:

- prin răspunsul formulat pârâta arată că cererea formulata este neîntemeiată ("nu se justifică"), sens în care arată că în cadrul fermelor nu a existat un focar de PPA, fiind impuse doar unele restricţii;

- deşi se arată că nu suntem îndreptăţiţi la plata despăgubirilor, prin acelaşi răspuns formulat se invocă lipsa unei proceduri interne de evaluare a daunelor care ne sunt cuvenite, ceea ce echivalează cu un refuz nejustificat de soluţionare a cererii de acordare a prejudiciului.

Contrar celor statuate de prima instanţă în considerentele hotărârii, autoritatea pârâtă şi-a exercitat în mod direct dreptul de apreciere asupra cererii formulate, atâta timp cât prin răspunsul formulat s-a procedat la analizarea temeiniciei cererii formulate, stabilindu-se faptul că "nu se justifică" solicitarea plăţii despăgubirilor în contextul în care în cadrul fermei nu a fost instituit un focar de PPA. Suplimentar s-a arătat că oricum cererea nu ar putea fi soluţionată atât timp cât nu există o procedura aferentă.

Astfel, contrar celor dispuse prin hotărârea atacată, pârâta a stabilit deja dacă suntem sau nu îndreptăţiţi la despăgubiri în baza H.G. nr. 1214/2009. Asa fiind, prin admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, instanţa de judecată nu s-ar substitui autorităţii pârâte în ceea ce priveşte acordarea daunelor, atâta timp cât instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 1 coroborat cu art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, poate dispune recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate de actul administrativ atacat.

Deşi instanţa reţine că obligaţia de soluţionare a acestei cereri revine exclusiv în sarcina pârâtei şi se finalizează prin adoptarea unui act administrativ de admitere sau de respingere a cererii, omite faptul că răspunsul emis de autoritatea publică reprezintă o veritabilă soluţionare a cererii formulate, constând în refuzul de acordare a daunelor solicitate.

Calificând răspunsul pârâtei ca fiind un refuz nejustificat, in mod greşit prima instanţă a considerat că nu se pot acorda daunele solicitate, având în vedere că printr-o astfel de decizie instanţa s-ar substitui dreptului de apreciere a autorităţii pârâte.

Aşa cum am arătat şi anterior, pârâta a realizat deja o analiza asupra temeiniciei cererii formulate, manifestând un refuz negativ de acordarea a daunelor solicitate, motiv pentru care obligarea acesteia la efectuarea unei alte astfel de analize apare ca fiind neîntemeiate şi lipsită de orice scop. Mai mult decât atâta, repetarea acestui demers în faţa autorităţii publice nu face decât să conducă la tergiversarea soluţionării cererii.

În ceea ce priveşte prejudiciul cuvenit, recurenta arată că prin raportul de expertiză, depus la dosarul cauzei la data de 28.03.2023, precum şi prin completarea raportului de expertiză din data de 11.01.2024. expertul judiciar a stabilit un prejudiciu în cuantum de 717.717,33 RON, prejudiciu la care se adaugă şi suma de 150.667.61 RON, reprezentând pagubele provocate ca urmare a imposibilităţii plătii dobânzilor aferente linei de credit contractate cu B. si care nu au fost avute în vedere de expert, totalizând un prejudiciu de 868.384.94 RON.

Aşadar, referitor la această parte din prejudiciu, recurenta arată că a contractat o linie de credit de la B. în valoare de 900.000 RON, pentru achiziţionarea purceilor de o înaltă calitate genetică în luna iulie şi furajarea acestora cu un furaj de calitate, cu scopul de a avea sporuri în greutate foarte bune şi pentru a elimina riscul de pierderi sau boli. Astfel, s-a planificat livrarea spre abatorizare şi repopularea halei pentru a obţine înainte de sărbătorile de Crăciun două serii de porci, iar ca urmare a valorificării acestora urma a se rambursa ratele din linia de credit şi dobânzile aferente acestuia.

3.2. Pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare arată că, în vederea acordării despăgubirilor, pentru pagubele suferite ca urmare a restricţiilor temporare de mişcare, în Hotărârea Guvernului nr. 1214/2009 nu există legiferată, o procedură de cuantificare a acestora, fiind prevăzută doar achitarea valoarii animalelor ucise (conform fişei de evaluare pentru pesta porcină africană, conform modelului prevăzut în anexa nr. 4*1).

Animalele sunt ucise şi când se confirma PPA, şi când sunt altfel afectate deoarece sunt supuse confiscării în vederea sacrificării sau oricărui proces de distrugere şi, de asemenea, şi în situaţia în care sunt pagube colaterale, deoarece finalitatea este confiscarea în vederea distrugerii.

În consecinţa, în cazul de faţă nu se poate vorbi de animale ucise, ca urmare a măsurilor impuse de lege, ci doar de măsuri temporare de mişcare a animalelor.

Constituirea Comisiei de evaluare a pagubelor suferite are loc doar în condiţiile existenţei unui focar de boală, şi existenţa celor trei modalităţi - ucidere, sacrificare sau distrugere a suinelor, comisie care va proceda la evaluarea pagubelor.

În acest sens recurenta-pârâtă menţionează faptul că documentele pe care trebuie să le conţină un dosar de despăgubire, conform art. 11, nu se pot întocmi în cazul de faţă, deoarece acestea se întocmesc doar pentru proprietarii animalelor la care s-a depistat boala, sau a animalelor ucise.

Libertatea de acţiune, poate fi exercitată de către instituţiile statului doar în limitele legii, cu atât mai mult cu cât este vorba de acordarea unei sume de bani.

În opinia recurentei-pârâte, nu se justifică solicitarea plăţii despăgubirilor, şi nici a constituirii Comisiei de evaluare a pagubelor suferite, în condiţiile inexistenţei unul focar PPA în fermă, ci doar a unor restricţii de mişcare a animalelor, care au fost temporare, şi au fost impuse de legislaţia existentă în vigoare.

Totodată, plata despăgubirilor se face cu participarea financiară a Comunităţii Europene.

În acest sens, avem în vedere Regulamentul 349/28-feb-2005(regulament obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre) de stabilire a normelor privind finanţarea comunitară a intervenţiilor de urgenţă şi a combaterii anumitor boli ale animalelor menţionate în Decizia 90/424/CEE a Consiliului care prevede că, prin despăgubire rapidă şi adecvată, se înţelege plata, în termen de 90 de zile de la sacrificarea animalelor, a unei despăgubiri corespunzătoare preţului de piaţă.(art. 2)

Cu privire la obligaţia de soluţionare a cererii care să aibă ca finalitate adoptarea unui act administrativ de admitere sau respingere a cererii, recurenta-pârâtă consideră ca directorul DSVSA Satu Mare poate doar să comunice reclamantului, hotărârea luată de Comisia de Evaluare.

Potrivit Hotărârii nr. 1214 din 7 octombrie 2009, Comisia de evaluare este cea care stabileşte plata despăgubirilor, şi nu directorul executiv al DSVSA Satu Mare, activitatea acesteia fiind independentă, fiind constituită pe lângă reprezentantul DSVSA Satu Mare şi din reprezentantul teritorial al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale cu atribuţii în stabilirea valorii genetice a animalelor - Oficiul pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, reprezentantul Unităţii locale de decizie din cadrul Centrului local de combatere a bolilor, desemnat de prefect, reprezentantul Unităţii locale de sprijin, respectiv primarul localităţii sau reprezentantul desemnat de către acesta.

Reprezentaţii acestor instituţii nu fac parte din structura DSVSA Satu Mare, drept urmare, doar comisia prevăzută la alin. (1) analizează şi aprobă valoarea de înlocuire a animalului în funcţie de valoarea genetică, zootehnică, de sex, vârstă, greutate, starea fiziologică, categoria de producţie, la preţul pieţei la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boală, şi de valoarea unitară medie calculată pe baza sumei totale a despăgubirii pentru animalele sau produsele în cauză conform prevederilor art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 349/2005 al Comisiei, cu amendamentele ulterioare.

În acest sens, actul normativ nici nu stipulează ca directorul DSVSA aproba sau nu printr-o decizie ceea ce stabileşte comisia de evaluare. Membrii comisiei de evaluare răspund solidar de stabilirea corectă a valorii de înlocuire a animalului şi de respectarea legislaţiei în vigoare

Conducătorul instituţiei, în virtutea prerogativelor conferite de funcţia publică deţinută, doar solicită convocarea C.L.C.B. în scopul stabilirii şi aplicării măsurilor care se impun pentru lichidarea şi prevenirea difuzării bolilor animalelor şi a bolilor transmisibile de la animale la om, şi ulterior aprobă, după caz dosarul de decont.

3.3. Pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a formulat recurs incident, arătând că H.G. nr. 1214/2009 reglementează faptul că întreaga procedură de acordare a despăgubirilor se desfăşoară la nivelul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene.

Astfel, art. 7 din H.G. nr. 1214/2009 reglementează modalitatea de constituire a comisiei de despăgubire care analizează documentaţia depusă de proprietar, iar art. 11 din acelaşi act normativ reglementează obligaţia proprietarului de a depune documentaţia pentru animalul mort la direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, instituţie care avizează documentaţia prin medicul oficial al circumscripţiei sanitar-veterinare zonale, iar directorul coordonator, directorul coordonator adjunct sanitar-veterinar şi directorul coordonator adjunct economic ai direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene aprobă documentaţia.

Totodată, art. 6 alin. (2) şi (3) din Anexa 3 a H.G. nr. 1214/2009 instituie răspunderea pentru directorul direcţiei sanitare veterinare, astfel:

"Răspunderea pentru asigurarea şi cheltuirea fondurilor de la buget, potrivit legii, revine directorului coordonator, directorului coordonator adjunct sanitar-veterinar şi directorului coordonator adjunct economic ai direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti."

În baza reglementărilor H.G. nr. 1214/2009, ca urmare a declarării bolii, procedura de evaluare a fost efectuată de către D.S.V.S.A. Satu Mare, Prefectura Satu Mare şi reprezentanţii instituţiilor care făceau parte din comisia de evaluare.

Prin urmare, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în speţa dedusă judecăţii.

Întrucât reclamanta nu a făcut nicio dovadă cu privire la existenţa unui raport juridic obligaţional în care A.N.S.V.S.A. să fie subiect pasiv în cadrul acestui raport, rezultă că, în speţă, cu privire la acţiunea dedusă judecăţii, A.N.S.V.S.A. nu poate avea calitate procesuală pasivă.

În susţinerea recursurilor sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii, practică judiciară, precum şi decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi RIL 22/2019.

4. Apărările formulate în cauză

Părţile au formulat întâmpinări, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza şi răspunde prin considerente comune.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată la Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare în data de 15.04.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L., a solicitat să se constituie comisia prevăzută de art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1214/2009 cu consecinţa evaluării prejudiciilor suferite conform art. 2 lit. e) şi art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1214/2009, în cursul anului 2021, cu consecinţa acordării despăgubirilor aferente prejudiciului suferit.

Potrivit Adresei nr. x din 10.05.2022, pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare, i-a comunicat reclamantei că nu poate da curs cererii, deoarece nu are bază legală, iar pentru acordarea despăgubirilor pentru pagubele colaterale suferite, în Hotărârea Guvernului nr. 1214/2009, nu există o procedură de cuantificare a acestora, doar valoarea animalelor ucise fiind stabilită conform fişei de evaluare pentru pesta porcină africană, conform modelului prevăzut în anexa nr. 41.

Astfel fiind, recurenta-reclamantă a solicitat anularea refuzului nejustificat înregistrat sub nr. x/10.05.2022, emis de D.S.V.S.A. Satu Mare, obligarea acestei pârâte la constituirea comisiei de evaluare prevăzute de art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1214/2009, cu consecinţa evaluării reclamantei în ceea ce priveşte eligibilitatea acordării daunelor suferite conform art. 2 lit. e) şi art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1214/2009 şi să fie obligate pârâtele la plata sumei de 909.675,6 RON, cu titlul de despăgubiri pentru repararea pagubei suferite ca urmare a instituirii măsurilor de control al bolilor în zonele de protecţie a focarelor, prin aplicarea măsurilor de eradicare şi combatere a bolilor în perioadele aferente anilor 2021 şi 2022.

Recurenta-reclamantă a arătat că din anul 2021 şi până în prezent, în zona unde aceasta are ferma de creştere a porcilor, au fost descoperite în mod succesiv, focare de Pesta Porcină Africană la suine domestice din apropiere, astfel încât Direcţia Sanitar Veterinară si pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare a emis de fiecare dată o decizie prin care, în baza Directivei 60/2002 CE, au fost impuse o serie de restricţii severe care au afectat grav modalitatea de desfăşurare a activităţii comerciale, cauzându-i prejudicii economice semnificative.

Datorită restricţiilor impuse de autorităţile administrative ca urmare a apariţiei în mod succesiv a unor focare de Pestă Porcină Africană, recurenta-reclamantă a fost nevoită să dispună încetarea activităţii comerciale pe mai multe perioade de timp, fiindu-i produse astfel pagube materiale ce se află în legătură de cauzalitate directă cu restricţiile impuse, acestea fiind reglementate în legislaţia specială ca fiind pagube colaterale.

Recurenta-reclamantă a considerat că este îndreptăţită la acordarea acestor despăgubiri ca urmare a pagubelor colaterale suferite, indicând ca temei legal art. 26 alin. (6) lit. c) din O.G. nr. 42/2004, privind organizarea activităţii sanitar-veterinare si pentru siguranţa alimentelor şi art. 2 lit. e), respectiv art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1214/2009, privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.

Instanţa de fond a constatat că motivul refuzului pârâtei Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare, de a da curs cererii reclamantei, de constituire a Comisiei şi de evaluare a pagubelor suferite prin aplicarea măsurilor de control specifice, s-a întemeiat pe faptul că nu există o procedură de stabilire a acestor pagube, motiv pentru care a obligat pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare să constituie Comisia de evaluare şi să soluţioneze cererea reclamantei formulată în data de 15.04.2022, de acordare a despăgubirilor, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte.

Înalta Curte constată că H.G. nr. 1214/2009 cuprinde metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor cu boli transmisibile ale animalelor.

Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1214/2009: "Beneficiază de despăgubiri, potrivit legii, persoanele juridice şi persoanele fizice proprietare de animale, în cazul în care animalele sunt deţinute cu respectarea normelor sanitar-veterinare în vigoare, cu referire la declararea şi înregistrarea obligatorie în registrul agricol şi în sistemul naţional de identificare şi înregistrare a animalelor, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, dacă au suferit pagube la suspicionarea sau confirmarea bolii prin aplicarea măsurilor de control specifice ce se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile prevăzute în lista cuprinsă în anexa nr. 1.".

Conform alin. (3) din acelaşi articol de lege: "Beneficiază de despăgubiri proprietarii de animale din exploataţiile în care se aplică măsurile de control al bolilor, inclusiv din exploataţiile aflate în zona de protecţie a focarului, precum şi alte persoane fizice şi juridice care au suferit pagube colaterale prin aplicarea măsurilor de eradicare şi combatere a bolilor.".

De asemenea, Anexa 2 a H.G. nr. 1214/2009 cuprinde normele metodologice privind finanţarea cheltuielilor pentru acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.

În condiţiile în care, Hotărârea de Guvern cuprinde normele metodologice, iar refuzul soluţionării cererii este bazat pe considerentul că nu ar exista o procedură de stabilire a pagubei, Înalta Curte reţine că în mod corect s-a constatat un refuz nejustificat, de natură a încălca dreptul la despăgubiri al recurentei-reclamante.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond temeinic şi legal a reţinut că se impunea ca pârâta să stabilească dacă reclamanta era sau nu îndreptăţită la despăgubiri în baza H.G. nr. 1214/2009, în raport de motivele invocate în cererea formulată, iar ulterior, în funcţie de rezultat, să stabilească sau nu despăgubiri în favoarea acesteia.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor în cuantumul solicitat, instanţa de fond în mod corect a reţinut că faţă de existenţa refuzului nejustificat, revine pârâtei obligaţia de a analiza dacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile cerute de lege pentru acordarea de despăgubiri, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3 alin. (5) din H.G. nr. 1214/2009.

Astfel fiind, instanţa de fond în mod corect a reţinut că nu se poate substitui Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru a dispune în locul acesteia acordarea de despăgubiri, fără a încălca principiul separaţiei puterilor în stat.

Obligaţia de soluţionare a acestor cereri revine exclusiv pârâtei Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi se finalizează prin adoptarea unui act administrativ de admitere sau de respingere a cererii, astfel că numai în acest din urmă caz devine actual dreptul solicitantului de a critica pe fond soluţia de respingere a cererii sale. Doar acest act poate fi supus analizei legalităţii efectuată de către instanţa de contencios administrativ.

Legiuitorul a reglementat o procedură detaliată şi etapizată în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor această procedură fiind prevăzută în H.G. nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, Statul român şi-a asumat obligaţia acordării despăgubirilor pentru situaţiile menţionate numai în ceea ce priveşte pierderile cauzate proprietarilor animalelor sacrificate în vederea eradicării focarelor de boli transmisibile care se limitează la acoperirea valorii de înlocuire la preţul pieţei a animalului tăiat, ucis ori altfel afectat sau, după caz, la suma pierderii suferite de proprietar şi cu privire la pagubele colaterale, astfel cum acestea sunt definite în H.G. nr. 1214/2009.

În ceea ce priveşte recursul incident, Înalta Curte reţine că, într-adevăr, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii - calitate procesuală activă, şi pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanţa fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecăţii.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că excepţia a fost invocată doar prin raportare la cel de-al treilea capăt de cerere formulat de către reclamantă, în condiţiile în care, primele două petite vizând anularea Adresei nr. x/10.05.2022 şi obligarea la constituirea Comisiei de evaluare prevăzute de art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1214/2009, au fost formulate doar în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare.

Astfel fiind, în mod corect a apreciat instanţa de fond că în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) şi art. 4 din normelor metodologice de aplicare a H.G. nr. 1214/2009, pârâta A.N.S.V.S.A. are un rol determinant în cadrul procedurii de acordare a daunelor, având atribuţii clar definite în cuprinsul actelor normative, de acordare, evaluare şi aprobare a documentaţiei de acordare a despăgubirilor, cu competenţe exclusive în ceea ce priveşte procesul de plată al daunelor solicitate prin petitul trei al acţiunii.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că temeinic şi legal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta A.N.S.V.S.A.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile principale declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurenta-pârâtă Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare şi recursul incident declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei nr. 47/CA/2024-P.I. din 04 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.