Cassation appeal dismissed in prosecution for unauthorized practice of law under professional regulation constraints

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2025

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 112 din 07 iunie 2024 pronunţată Judecătoria Târgu-Cărbuneşti, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 348 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 12.000 RON, reprezentând un număr de 200 zile - amendă înmulţit cu suma de 60 RON corespunzătoare unei zile - amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi.

În temeiul art. 559 alin. (1) C. proc. pen., i s-a pus în vedere inculpatului să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 63 alin. (1) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului, că dacă, cu rea - credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile închisoare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 595 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 95 RON cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale, iar suma de 500 RON în procedura camerei preliminare şi în faza de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1123 din 18.09.2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 112 din 07 iunie 2024 pronunţată Judecătoria Târgu-Cărbuneşti, în dosarul nr. x/2022.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea 51/1995 republicată.

S-a menţionat că, prin Legea 255/2004 intrată în vigoare la data de 26.06.2004, s-au modificat dispoziţiile art. 82 din Legea 51/1995 (art. 107 din Legea 51/1995, forma în vigoare la momentul săvârşirii faptei şi în prezent), în sensul că persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative sau care au fost înfiinţate în baza unor hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, de reprezentare sau de asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea şi de asemenea, cu aceeaşi dată, încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional (hotărâri judecătoreşti), prin care au fost recunoscute sau încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică în mod contrar dispoziţiilor din Legea nr. 51/1995. Totodată, prin articolul amintit, legiuitorul a sancţionat persoanele ce se află în această situaţie şi continuă să desfăşoare activităţi specifice profesiei de avocat, după data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004, prevăzând că "continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale".

Totodată, prin Decizia nr. 15/21.09.2015 a I.C.C.J. dată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, hotărâre publicată în Monitorul Oficial nr. 819/03.11.2015, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 348 din C. pen., fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută de art. 348 C. pen.

În considerentele deciziei date în recurs în interesul legii, s-a arătat că exigenţa exercitării legale a unei profesii nu este îndeplinită în cazul persoanelor care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi paralele cu cele care fiinţează în mod legal şi sunt succesoare în drepturi ale celor existente anterior, chiar dacă aceste entităţi ar utiliza, contrar dispoziţiilor legale exprese, denumiri identice.

S-a considerat că, în raport cu aceste dispoziţii legale şi în condiţiile în care inculpatul nu este şi nu a fost înscris în calitate de avocat în nici un Barou membru al U.N.B.R., iar Baroul Gorj - Structura B. nu reprezintă un barou component al U.N.B.R. (conform adreselor nr. x din 20.12.2021 şi nr. 27-UAT din 31.01.2022), exercitarea de către inculpat a unor atribuţii specifice profesiei de avocat, în sensul art. 3 din Legea 51/1995 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este de natură a realiza elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 348 din C. pen.

Împrejurarea că persoana juridică Uniunea Naţională a Barourilor din România (Baroul B.) înfiinţată în anul 2004 există ca subiect de drept şi în prezent, fiind respinse chiar şi acţiuni în instanţă prin s-a solicitat dizolvarea şi lichidarea acesteia, nu este de natură a înlătura răspunderea penală a inculpatului, în condiţiile în care textele legale menţionate anterior reglementează foarte clar condiţiile necesare pentru exercitarea profesiei de avocat în România, condiţii pe care, în speţă, inculpatul nu le îndeplineşte şi, de asemenea, menţionează explicit interdicţia de a se constitui şi de a funcţiona barouri în afara Uniunii Naţionale a Barourilor din România, cu referire expresă la activităţile desfăşurate anterior intrării în vigoare a legii, a căror continuare după această dată "constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale".

În consecinţă, în acord cu instanţa de fond, şi instanţa de apel a reţinut că inculpatul nu poate invoca eroarea ca şi cauză de neimputabilitate prev.de art. 30 din C. pen., acesta având reprezentarea clară a faptului că nu are calitatea de avocat şi nici dreptul de a exercita atribuţii acestei profesii.

Împotriva deciziei penale nr. 1123 din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14.11.2024, când s-a stabilit termen la data de 19 decembrie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În acest sens, a arătat că infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi, prevăzută de art. 348 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., nu este prevăzută de legea penală, în condiţiile în care singurele entităţi legale sunt Barourile înfiinţate în anul 2004 (B.) şi UNB din România, varianta B..

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 decembrie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"

De esenţa reţinerii acestui caz de casare este constatarea împrejurării că fapta, reţinută prin hotărârea definitivă în urma administrării probatoriului, nu este tipică. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, jurisprudenţa a statuat câteva principii care trebuie respectate, astfel: se va avea în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv; în analiza cazului de casare nu se poate verifica existenţa concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţă şi conţinutul mijloacelor de probă; nu există posibilitatea de a interveni asupra analizei probelor efectuate de instanţa de apel; nu este permis a se examina existenţa şi suficienţa probelor pe care s-a întemeiat soluţia de condamnare; nu se poate reexamina probatoriul şi reaprecia situaţia de fapt stabilită în mod definitiv de instanţa de apel; instanţa de recurs nu poate examina vinovăţia.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul, în esenţă, a criticat hotărârea atacată, arătând că faptele reţinute, constând în infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi, prevăzută de art. 348 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., nu sunt prevăzute de legea penală, în condiţiile în care singurele entităţi legale sunt Barourile înfiinţate în anul 2004 (B.) şi UNB din România, varianta B..

În acest sens, Înalta Curte constată că situaţia de fapt reţinută în cauză constă în aceea că, la termenul de judecată din data de 25.05.2021, în dosarul civil nr. x/2020 al Judecătoriei Târgu-Cărbuneşti, numitul A. a exercitat atribuţii specifice profesiei de avocat, deşi nu avea calitatea de avocat înscris în U.N.B.R. sau Baroul Gorj în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 republicată privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

La termenul de judecată din data de 23.09.2021 în dosarul civil nr. x/2021 al Judecătoriei Târgu-Cărbuneşti, numitul A. a exercitat atribuţii specifice profesiei de avocat, deşi nu avea calitatea de avocat înscris în U.N.B.R. sau Baroul Gorj în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 republicată privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Potrivit art. 348 din C. pen., infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi constă în: Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activităţi pentru care legea cere autorizaţie ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale.

Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este reglementată de Legea nr. 51/1995, act normativ care a suferit modificări succesive prin Legea nr. 255/2004 (de modificare a Legii nr. 51/1995), intrată în vigoare la data de 26.06.2004, care prevede sancţionarea persoanelor care exercită activităţi specifice profesiei de avocat fără a îndeplini cerinţele prevăzute de Legea nr. 51/1995.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată:

"Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România", fiind interzisă în mod expres prin art. 1 alin. (3) din actul normativ menţionat, constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R., sub sancţiunea nulităţii de drept a unor asemenea acte de înfiinţare şi exercitare a acestei profesii.

Totodată, prin Decizia nr. 15/21.09.2015 a I.C.C.J. dată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 819/03.11.2015, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 348 din C. pen., fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută de art. 348 din C. pen.

În considerentele deciziei date în recurs în interesul legii, s-a arătat că exigenţa exercitării legale a unei profesii nu este îndeplinită în cazul persoanelor care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi paralele cu cele care fiinţează în mod legal şi sunt succesoare în drepturi ale celor existente anterior, chiar dacă aceste entităţi ar utiliza, contrar dispoziţiilor legale exprese, denumiri identice.

Înalta Curte reţine că elementul material al infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi rezidă în exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi pentru care legea cere autorizaţie ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale.

În cauză, latura obiectivă a infracţiunii este realizată de actele specifice profesiei de avocat exercitate de inculpatul A., prin asistarea/reprezentarea juridică în dosare civile în faţa Judecătoriei Târgu-Cărbuneşti, fără a avea calitatea de avocat înscris în U.N.B.R. sau Baroul Gorj în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 republicată privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, acesta făcând parte din Baroul Gorj - Structura B. (Uniunea Naţională a Barourilor înfiinţată la data de 2004).

Or, prin Deciziile nr. 233, nr. 234 şi nr. 321/2004, Curtea Constituţională a României a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate de petentul B. (cel care a înfiinţat aceste entităţi separate de U.N.B.R.) privind prevederile art. 48 şi ale art. 57 din Legea nr. 51/1995, care reglementează, în esenţă, modul de constituire şi funcţionare a barourilor din România şi a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, precum şi interdicţia de constituire de barouri de avocaţi în afara U.N.B.R.

În acest sens, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că în condiţiile în care inculpatul nu este şi nu a fost înscris în calitate de avocat în niciun Barou membru al U.N.B.R., iar Baroul Gorj - Structura B. nu reprezintă un barou component al U.N.B.R. (conform adreselor nr. x din 20.12.2021 şi nr. 27-UAT din 31.01.2022), exercitarea de către inculpat a unor atribuţii specifice profesiei de avocat, în sensul art. 3 din Legea 51/1995 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este de natură a realiza elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 348 din C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 1123 din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 1123 din 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2025.