Statute of limitations for organized crime and national security offenses; victim standing to request continuation of criminal proceedings after dismissal for prescription

Şedinţa publică din data de 04 martie 2025

Deliberând asupra soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 18 iunie 2024,în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice, menţinută prin ordonanţa nr. 261/II-2/2024 din data de 14 ianuarie 2025 a aceleiaşi unităţi de parchet, constată următoarele:

Prin ordonanţa de clasare din data de 18 iunie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice, în temeiul prevederilor art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) şi art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 din C. pen., infracţiunea privind securitatea naţională a României, art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 51/1991, infracţiunea de desfăşurare, fără autorizaţie, a activităţilor specifice culegerii de informaţii, infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen., infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 din C. pen., infracţiunea de uzurparea funcţiei prev. de art. 300 din C. pen., infracţiunea de divulgarea informaţiilor secrete de stat prev. de art. 303 din C. pen., infracţiunea de divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice prev. de art. 304 din C. pen. şi infracţiunea de neglijenţă în păstrarea informaţiilor prev. de art. 305 din C. pen., deoarece s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că, prin ordonanţa nr. 640/P/2022 din data de 8.09.2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică a dispus, între altele, disjungerea cauzei şi a declinat competenţa în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală având ca obiect pretinsa săvârşire de către procurori militari A., B. şi C., a infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 din C. pen., infracţiunea privind securitatea naţională a României, prev. de art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 51/1991, infracţiunea de desfăşurare, fără autorizaţie, a activităţilor specifice culegerii de informaţii, infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen., infracţiuneade mărturie mincinoasă prev. de art. 273 din C. pen., infracţiunea de uzurparea funcţiei prev. de art. 300 din C. pen., infracţiunea de divulgarea informaţiilor secrete de stat prev. de art. 303 din C. pen., infracţiunea de divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice prev. de art. 304 din C. pen. şi infracţiunea de neglijenţă în păstrarea informaţiilor prev. de art. 305 din C. pen., constând în aceea că, procurorul militar A. împreună cu alte personae ar fi utilizat personalul şi resursele DG IA în scopuri contrare legii, culegând informaţii în mod illegal, inclusiv prin interceptarea comunicaţiilor persoanelor, pentru realizarea unor interese proprii şi pentru susţinerea unor interese politice, în cursul desfăşurării acestor activităţi, ar fi fost săvârşite abuzuri împotriva petentului D., care ar fi fost îndepărtat ilegal din armată, motiv pentru care ar exista mai multe procese civile pe rolul instanţelor.

La data de 23.04.2024, s-a înregistrat sub nr. x/2024 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, denunţul formulat de către petentul D. cu privire la săvârşirea infracţiunilor de divulgarea informaţiilor secrete de stat faptă prev. de art. 303 din C. pen. şi infracţiunea de divulgarea informaţiilor secrete de serviciu faptă prev. de art. 304 din C. pen., aspectele sesizate fac obiectul dos nr. 4629/D/P/2023 şi au fost înregistrate la acelaşi dosar de urmărire penală.

În sesizare se mai precizează că faptele şi împrejurările astfel cum au fost descries au avut loc în luna iunie a anului 2013, luând la cunoştinţă abia în anul 2023 de adresa Direcţiei Generale Juridice a Ministerului Apărării Naţionale nr. DJPI 16136 din 20.06.2023 adresată Curţii Militare de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2023, în care D. are calitatea de petent- persoană vătămată şi ulterior prin adresa nr. DjPj20027 din 08.09.2023 emisă de aceeaşi instituţie sub denumirea de " Precizări".

Examinând aspectele sesizate de D. prin prisma actelor dosarului, s-a reţinut că aşa cum a rezultat şi din ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem din data de 12.07.2019, D. a reclamat faptul că persoanele indicate în plângerile formulate ar fi constituit un grup infracţional organizat în sensul prev. de art. 367 din C. pen., acţionând în perioada anilor 2008-2015 în scopul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 51/1991, prev. de art. 297 din C. pen., prev. de art. 273 din C. pen., prev. de art. 300 din C. pen., prev. de art. 303 din C. pen., prev. de art. 304 din C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 305 din C. pen.

Astfel, din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că termenul de prescripţie a început să curgă din anul 2015.

De asemenea, procurorul a subliniat că, modul de calcul al termenului de prescripţie este cel arătat în at. 186 C. pen. luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă.

Conform art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, pe durata stării de urgenţă, în cauzele în care nu se efectuează acte de urmărire penală sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripţia răspunderii penale se suspendă.

Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, termenul de prescripţie s-a împlinit pentru infracţiunea prev. de art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 51/1991, infracţiunea prev. de art. 297 din C. pen., infracţiunea prev. de art. 300 din C. pen. cel mai târziu la începutul lunii martie 2024 (pornind de la ipoteza că termenul de prescripţie a început să curgă din ultima zi a anului 2015 şi luând în calcul şi perioaa stării de urgenţă).

Termenul de prescripţie s-a împlinit pentru infracţiunile prev de art. 367 din C. pen., prev. de art. 273 din C. pen., art. 300 din C. pen. şi art. 304 din C. pen. cel mai târziu la data de 30 decembrie 2020 (pornind de la ipoteza că termenul de prescripţie a început să curgă din ultima zi a anului 2015), pentru infracţiune prev. de art. 305 din C. pen. cel mai târziu la data de 30 decembrie 2018 (pornind de la ipoteza că termenul de prescripţie a început să curgă din ultima zi a anului 2015)

Împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 18 iunie 2024, în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice a formulat plângere petentul D., conform art. 339 din C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanţa nr. 261/II-2/2024 din data de 14 ianuarie 2025, emisă de procurorul şef secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice, în temeiul dispoziţiilor art. 339 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 16 din O.U.G. nr. 78/2016, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul D. împotriva soluţiei de clasare nr. 4629/D/P/2023 din 18 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice .

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut, în esenţă, că elementele existente în cuprinsul sesizării şi în actele dosarului, au avut aptitudinea necesară formării convingerii juste a procurorului de caz că soluţia adoptată în cauză de către procuror este una fondată, acesta a efectuat o motivare vădit fundamentată în fapt şi în drept, de natură a înlătura echivocul sau reformarea acesteia.

Aşadar, s-a constatat că soluţia de clasare emisă în dosarul nr. x/2023 este legală şi temeinică, motiv pentru care, plângerea a fost respinsă ca naîntemeiată.

Împotriva soluţiei de clasare din data de 18 iunie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice, menţinută prin ordonanţa nr. 261/II-2/2024 din 14 ianuarie 2025 a procurorului şef al aceleiaşi secţii, a formulat plângere petentul D., în condiţiile art. 340 din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub dosar nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător C 19 C. pen., stabilindu-se termen de soluţionare a plângerii la data de 04 martie 2025.

Prin plângerea formulată, în esenţă, petentul D. a solicitat admiterea plângerii, restituirea cauzei la parchet pentru a se efectua o cercetare corectă şi efectivă, în vederea respectării dreptului petentului la un proces echitabil. A arătat că procurorul de caz a pronunţat soluţia de clasare fără a lectura şi verifica informaţiile clasificate menţionate în plângere, aceasta întemeindu-se pe soluţii de clasare dispuse anterior, bazate pe informaţii neadevărate.

Analizând actele şi lucrările din dosarul de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 341 alin. (51) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că plângerea formulată de petentul D. este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

I. Cu titlu premergător, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".

Rezultă, aşadar, că procedura reglementată de textul de lege menţionat nu poate avea ca obiect decât verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei de clasare, neputând fi examinată pe această cale ordonanţa conducătorului parchetului sau a procurorului ierarhic superior prin care s-a analizat, în condiţiile art. 339 C. proc. pen., plângerea formulată împotriva respectivului act procesual de către persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, jurisprudenţa instanţei supreme fiind constantă sub acest aspect (cu titlu exemplificativ: încheierile nr. 595 din 27 octombrie 2017, nr. 157 din 12 aprilie 2019, nr. 257 din 21 iunie 2019 nr. 9 din 10 ianuarie 2020, nr. 274 din 17 iulie 2020, nr. 490 din 04 octombrie 2021, nr. 10 din 18 ianuarie 2022, nr. 119 din 22 februarie 2022, nr. 242 din 14 iunie 2022, nr. 61 din 07 februarie 2023 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Cu alte cuvinte, judecătorul de cameră preliminară învestit în conformitate cu prevederile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. nu poate analiza caracterul legal şi/sau fondat al ordonanţei procurorului care soluţionează şi respinge plângerea în cadrul conferit de art. 339 C. proc. pen., deoarece, din perspectiva tehnicii de reglementare a normei, s-a prevăzut în mod expres că formularea unei astfel de plângeri, întemeiate pe dispoziţiile procedurale menţionate (art. 339 C. proc. pen.), la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, la procurorul şef de secţie sau, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie numai o procedură obligatorie prealabilă, instituită de lege, pentru exercitarea plângerii în condiţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, deşi petitul plângerii formulate de petentul D. se referă şi la ordonanţa nr. 261/II-2/2024 din 14 ianuarie 2025 a procurorului şef al secţiei de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, demersul judiciar al acestuia, întemeiat pe dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., nu poate viza, în realitate, decât soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 18 iunie 2024 a procurorului de caz de la aceeaşi unitate de parchet iar nu şi ordonanţa emisă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului exercitat în condiţiile art. 339 C. proc. pen.

II. Pe fondul plângerii formulate, judecătorul de cameră preliminară constată, în cadrul procesual mai sus stabilit, că fundamentul acuzaţiilor aduse procurorilor militari A., B. şi C. este reprezentat, în esenţă, de modalitatea şi împrejurările în care aceştia împreună cu alte persoane ar fi utilizat personalul şi resursele DGIA în scopuri contrare legii, culegând informaţii în mod ilegal, inclusiv prin interceptarea comunicaţiilor persoanelor, pentru realizarea unor interese proprii şi pentru susţinerea unor interese politice.

Judecătorul de cameră preliminară reaminteşte că prin încheierea nr. 801/20.10.2015 a secţiei Penale din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în dosarul nr. x/2015, având ca obiect plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei nr. 138/P/2014 din 22 mai 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor săvârşite de militari, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D. împotriva ordonanţei nr. 138/P/2014 din 22 mai 2015. Totodată, prin încheierea nr. 673/29.11.2023 a secţiei Penale din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de acelaşi petent împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 10 martie 2023, în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, menţinută prin ordonanţa nr. 148/II/2/2023, din data de 28 aprilie 2023 a aceleiaşi unităţi de parchet.

Prin ordonanţa atacată, s-a reţinut că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru presupusele infracţiuni ce ar fi fost săvârşite de către procurori militari A., B. şi C., având în vedere perioada în care se reclamă că acestea ar fi fost săvârşite 2008-2015, în raport de art. 154 alin. (1) lit. c), d) şi e) C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că o soluţie de clasare urmare a constatării împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, se poate dispune indiferent dacă s-au administrat sau nu probele care să fundamenteze o soluţie prevăzută de lege în materia plângerilor penale.

Potrivit art. 16 C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;

d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;

f) a intervenit amnistia, prescripţia, decesul suspectului sau al inculpatului;

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere;

h) există o cauză de nepedepsire; i) există autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În speţa de faţă petentul D. este nemulţumit de faptul că procurorul de caz a dispus clasarea pe motiv de intervenţie a prescripţiei, soluţie ce a fost menţinută de procurorul ierarhic superior. Petentul a susţinut că soluţia este nelegală întrucât contravine art. 18 C. proc. pen. (în caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal).

Analizând ordonanţa procurorului, prin prisma criticilor formulate de petentul D. şi în limitele prevăzute de art. 341 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora soluţionarea plângerii se face pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, judecătorul de cameră preliminară constată că soluţia adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice, este legală şi temeinică, având în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., împrejurare care a determinat, în mod just, soluţia de clasare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, faptă prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi; (2) când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni;

- abuzul în serviciu, fapta prev. de art. 297 C. pen., se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani;

- mărturia mincinoasă, fapta prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă; fapta prev. de art. 273 alin. (2) lit. d) C. pen. săvârşită în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori închisoarea de 10 ani sau mai mare se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani;

- uzurparea funcţiei, fapta prev. de art. 300 din C. pen., dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297 C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă;

- divulgarea informaţiilor secrete de stat, fapta prev. de art. 303 alin. (1) C. pen., se pedepseşte cu închisoare de 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi; faptă prev. de art. 303 alin. (2) C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă;

- divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, fapta prev. de art. 304 alin. (1) C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă; faptă prev. de art. 304 alin. (2) C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă; faptă prev. de art. 304 alin. (3) C. pen., se pedepseşte dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor, cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii, pedeapsa cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani;

- neglijenţa în păstrarea informaţiilor, fapta prev. de art. 305 alin. (1) C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă;

- art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României prevede că se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă;

- art. 27. alin. (2) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României prevede că se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, divulgarea sau folosirea, fără drept, de către angajaţii serviciilor de informaţii a datelor prevăzute la alin. (1).

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani pentru infracţiunile, prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, art. 27. alin. (2) din aceiaşi lege, art. 297 C. pen., art. 303 alin. (1) şi (2) C. pen., a început să curgă în anul 2015, fiind împlinit termenul la începutul anului 2024, luând în calcul si Decretul Preşedintelui nr. 195 din 20 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României.

Referitor la infracţiunile prevăzute de art. 367 C. pen., art. 273 C. pen., art. 300 C. pen. şi art. 304 C. pen. termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. a început să curgă la finalul anului 2015, fiind împlinit termenul la sfârşitul anului 2020.

Pentru infracţiunea prev. de art. 305 alin. (1) C. pen., termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. a început să curgă la finalul anului 2015, deci raportat la data ultimului act material, fiind împlinit termenul la sfârşitul anului 2018.

De asemenea, Judecătorul de cameră preliminară reţine că întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale este reglementată în art. 155 alin. (1) C. proc. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, care avea următoarea formă:

"cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin decizia nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din data de 25.06.2018, Curtea Constituţională a României a constatat că:

"soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 565 din data de 09.06.2022, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

În conformitate cu considerentele obligatorii ale deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, se reţine că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) C. pen., în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din data de 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1141 din data de 28.11.2022 prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.

Drept urmare, Judecătorul de cameră preliminară constată că în mod corect s-a constatat intervenirea prescripţiei răspunderii penale, întrucât, raportat la data epuizării faptelor care fac obiectul plângerii penale, respectiv decembrie 2015, termenul general de prescripţie a răspunderii penale s-a analizat şi s-a considerat a fi împlinit anterior, la sfârşitul anului 2020 şi în luna martie a anului 2024.

Prescripţia răspunderii penale este o instituţie de drept substanţial ce reglementează o cauză de stingere a raportului juridic penal de conflict, astfel că, după împlinirea termenului de prescripţie stabilit conform art. 154 alin. (1) C. pen., în faza de urmărire penală, întotdeauna se dispune o soluţie de clasare.

Însă, conform art. 18 C. proc. pen., în caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal, iar potrivit dispoziţiilor art. 319 alin. (1) C. proc. pen., în caz de clasare ca urmare a constatării că a intervenit amnistia, prescripţia, retragerea plângerii prealabile sau a existenţei unei cauze de nepedepsire, suspectul sau inculpatul poate cere, în termen de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonanţa de soluţionare a cauzei, continuarea urmăririi penale.

Astfel fiind, se poate observa că, atunci când intervine prescripţia răspunderii penale, singura soluţie care poate fi dispusă în faza de urmărire penală este cea de clasare şi ulterior dispunerii acestei soluţii se poate solicita continuarea procesului penal, dar numai de către suspect sau inculpat.

Raportând aceste considerente de principiu la situaţia concretă din cauză, judecătorul de cameră preliminară constată că nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de vreo persoană, astfel că nu există suspect (nici inculpat) care să poată solicita continuarea procesului penal.

Deopotrivă, constată că petentul persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate nu este îndrituit de lege (art. 18 şi art. 319 C. proc. pen.) să solicite continuarea procesului penal, astfel că susţinerea acestuia în sensul că soluţia contestată contravine dispoziţiilor art. 18 C. proc. pen. nu este fondată.

Prin urmare, constată că soluţia adoptată de parchet este legală şi temeinică, având în vedere intervenţia cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., prescripţia răspunderii penale, împrejurare care a determinat în mod just pronunţarea soluţiei de clasare a cauzei privind plângerea formulată de petentul D..

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 18 iunie 2024, în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice, menţinută prin ordonanţa nr. 261/II-2/2024 din 14 ianuarie 2025 a aceleiaşi unităţi de parchet.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D. împotriva ordonanţei de clasare din data de 18 iunie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice, menţinută prin ordonanţa nr. 261/II-2/2024 din 14 ianuarie 2025 a procurorului şef al aceleiaşi secţii.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în Cameră de Consiliu, astăzi, 04 martie 2025.