Annulment appeal inadmissible where appellate court had already examined statute of limitations

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare formulate de condamnatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 61/PI din 16 martie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018 s-au hotărât, printre altele, următoarele:

1). În baza 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în modalitatea sprijinirii, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor prin încheierea din 18.02.2020 a Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prin încheierea din 18.02.2020, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 269 alin. (1) C. pen. rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea făptuitorului.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la dare de mită.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la dare de mită.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim de deţinere.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., respectiv a sechestrului asigurător asupra sumei de 7.000 euro consemnată de inculpatul A. la data de 18.02.2019 la B. - Unitatea nr. 11 Timişoara, reprezentând echivalentul sechestrului din dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Timişoara, suma de 7.000 euro fiind consemnată pe seama şi la dispoziţia Curţii de Apel Timişoara, instituit prin încheierea pronunţată de Curtea de apel Timişoara în data de 03.12.2019, în dosar nr. x/2018.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în ceea ce-l priveşte, printre alţii, pe inculpatul A. prin ordonanţa cu nr. 87/P/20I5 din data de 21.06.2016 şi procesele-verbale de instituire a sechestrului, toate din data de 21.06.2016 prin care s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, asupra sumelor de bani ridicate de la inculpaţi şi consemnate la B. Timişoara, la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie, printre care şi asupra sumei de 2100 euro ridicată de la inculpatul A..

În baza art. 289 alin. (3) C. pen. şi art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea, printre altele, a sumei de 7.000 euro echivalentul în RON pretinsă şi primită de inculpatul A.; a sumei de 2.000 euro - echivalentul în RON pe care inculpatul A. i-a primit de la inculpatul C. pentru contabil, cât şi a sumei de 500 euro - echivalentul în RON pe care inculpatul A. i-a primit cu titlu de mită de la inculpatul C. pentru un traducător, sume ce reprezintă folosul obţinut de către inculpaţi ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de corupţie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 106/A din 13 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi, printre alţii, inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 61/PI din data de 16 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Cu privire la inculpatul A., a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată numai sub aspectul:

• reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

• greşitei individualizări a pedepselor aplicate;

• greşita condamnare a inculpatului A. pentru două infracţiuni de dare de mită;

• greşita reţinere a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.;

• cuantumul pedepsei de executat ca efect al înlăturării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.;

• cuantumul pedepsei finale rezultante de executat.

Rejudecând, printre altele, instanţa de apel:

I). A descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim de deţinere, aplicată inculpatului A. şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 (doi) ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârşită în perioada 2013-2016);

- 1 (un) an închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârşită în perioada 2013-2016);

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârşită în iulie 2015);

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante;

- 4 (patru) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârşită în ianuarie 2014);

- 2 (două) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârşită în ianuarie 2014), a fost înlăturat sporul de 1 an şi şase luni.

1. În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă săvârşită în perioada 2013-2016);

2. În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă săvârşită în perioada 2013-2016);

3. În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă săvârşită în ianuarie 2014);

4. În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă săvârşită în anul 2014);

5. A fost înlăturat beneficiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.

6. A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ca efect al înlăturării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, de la 1 an şi 6 luni la 3 ani închisoare în regim de detenţie.

S-a stabilit că pedeapsa de executat este închisoarea în cuantum de 3 (trei) ani.

7. În baza art. 65 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

8. În baza art. 66 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

Împotriva acestei decizii au formulat cereri de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., şi inculpatul A., întemeiată pe cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 836/RC din 12 decembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, s-a admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 106/A din 13.03.2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2021.

S-a casat, în parte, decizia recurată, printre alţii, în privinţa inculpatului A. numai în ceea ce priveşte încetarea procesului penal pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei recurate în ceea ce îl priveşte pe inculpat şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 449 alin. (4) C. proc. pen., au fost menţinute actele de procedură efectuate până la momentul declarării deschise a dezbaterilor cu privire la fondul apelurilor de la termenul din 13 decembrie 2022.

Prin Decizia nr. 195/A din 10 iulie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi, printre alţii, de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 61/PI din data de 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată sub următoarele aspecte în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.:

- greşita reţinere a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor;

- nereţinerea circumstanţei atenuante judiciare referitoare la împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

- greşita individualizare a pedepselor stabilite.

Rejudecând în aceste limite,

1. A înlăturat beneficiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A..

2. A redus cuantumul pedepsei principale a închisorii stabilite inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., de la 2 ani închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare în regim de detenţie, cu menţinerea pedepselor accesorii şi complementare, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Timişoara.

A menţinut dispoziţiile sentinţei penale atacate care nu contravin deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 195/A din 10 iulie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021 a formulat contestaţie în anulare condamnatul A..

Prin contestaţia în anulare formulată, condamnatul A. a susţinut că termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost calculat greşit, de la momentul epuizării activităţii infracţionale, iar nu de la cel al consumării acesteia.

A menţionat că justeţea criticilor pe care le formulează este confirmată de cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 1/2025, prin care s-a reţinut că "În interpretarea şi aplicarea unitară a art. 174 şi a art. 154 alin. (2) din C. pen., prin data săvârşirii infracţiunii şi, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor unice prevăzute de art. 289-292 din C. pen., în ipoteza în care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalităţi normative ale elementului material, se înţelege data comiterii primei modalităţi alternative independent de realizarea subsecventă, ulterioară, a mai multor modalităţi alternative din conţinutul infracţiunii şi indiferent de intervalul de timp care se interpune între data săvârşirii primei modalităţi alternative şi comiterea unei alte modalităţi alternative ori între actele care compun acţiunea caracteristică uneia din modalităţile normative de săvârşire a faptei, respectiv data comiterii primului act dintr-o succesiune de acte corespunzătoare unei singure modalităţi normative."

A precizat că primul act material de pretindere, urmat de primirea unui sume de bani, săvârşit de inculpatul A. a avut loc în anul 2013, conform stării de fapt reţinute cu titlu definitiv de către instanţa de apel.

Astfel, termenul de prescripţie a răspunderii penale de 8 ani a început să curgă cel mai târziu în ultima zi a anului 2013, respectiv la 31.12.2013, şi s-a împlinit cu mai bine de 2 ani înainte de pronunţarea primei decizii în apel în cauză de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A mai precizat că dosarul a fost suspendat pe o durată de 29 de zile, în perioada 5.05.2020-2.06.2020, iar pentru perioada 12.12.2023-10.07.2024, în care cauza a fost rejudecată în apel ca urmare a admiterii recursului în casaţie, s-a reluat curgerea termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Referitor la admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare declarate, condamnatul A. a susţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 431 C. proc. pen., întrucât calea de atac este îndreptată împotriva unei decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de apel, este exercitată în termen legal, are calitatea procesuală prevăzută de lege pentru promovarea acesteia, invocă cazul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar în sprijinul contestaţiei în anulare există probe la dosarul cauzei.

A mai apreciat că invocă o eroare de procedură, nu de judecată, iar situaţia se poate remedia doar prin exercitarea contestaţiei în anulare.

Totodată, a menţionat că la momentul la care s-a pronunţat decizia contestată, cauza de încetare a procesului penal exista, însă nu a fost avută în vedere de instanţa de apel, iar între timp problema de drept în discuţie a fost rezolvată printr-o decizie în interesul legii.

În concluzie, a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei atacate şi, în rejudecare, constatarea încetării procesului penal cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă reţinute în sarcina sa.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a contestaţiei în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este calea extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestaţia în anulare este o cale de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii, anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor sau persoanei vătămate, ori a celor referitoare la instanţa de judecată.

Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestaţiei în anulare se urmăreşte, pe de o parte, respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de către instanţa de judecată).

Potrivit dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen., se poate face contestaţie în anulare împotriva hotărârilor penale definitive în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Conform dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa examinând admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.

În această etapă procesuală, se verifică îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a contestaţiei în anulare, care rezultă din dispoziţiile art. 426, art. 427, art. 428 şi art. 431 alin. (2) C. proc. pen.. Astfel, instanţa examinează dacă cererea de contestaţie în anulare priveşte hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Suplimentar, pentru contestaţiile în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., în aplicarea Deciziei nr. 10 din 29 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, verifică dacă "instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal".

În cauză, contestaţia în anulare întruneşte parţial condiţiile de admisibilitate menţionate anterior, respectiv este promovată împotriva unei hotărâri definitive (decizia penală nr. 195/A din 10 iulie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021), de către condamnatul A., care a avut calitatea de inculpat în cauză, şi a fost respectat termenul de introducere a contestaţiei în anulare, prevăzut de art. 428 alin. (2) C. proc. pen.

Însă, observând că în sprijinul contestaţiei în anulare a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., susţinându-se că a fost împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de trafic de influenţă pentru care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni de închisoare în regim de detenţie, Înalta Curte constată că instanţa de apel a dezbătut şi a analizat în cauză incidenţa prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, ca urmare a admiterii recursului în casaţie declarat de procuror, prin Decizia nr. 836/RC din data de 12 decembrie 2024, prin care s-a reţinut în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., că "Instanţa de apel a calculat termenul de prescripţie generală a răspunderii penale pentru infracţiunea simplă de trafic de influenţă săvârşită sub forma unităţii naturale colective, săvârşită de inculpatul A., de la primul act de executare (din 2013), iar nu de la momentul săvârşirii acestei infracţiuni, ce corespunde momentului încetării actelor ce alcătuiesc acţiunea elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă", subliniind că "În conformitate cu prevederile art. 154 alin. (2) teza I din C. pen., termenul de prescripţie trebuia calculat de la ultimul act ce a îmbrăcat forma elementului material al infracţiunii, cu referire la care instanţa de apel a reţinut date calendaristice din luna aprilie 2015 şi din anul 2016", în rejudecare, prin decizia contestată, instanţa de apel a reţinut că acuzaţia ce i-a fost adusă inculpatului A. a vizat şi modalitatea alternativă a pretinderii care s-a realizat "ulterior datei de 15.09.2015", când "inculpatul A. a continuat să pretindă pentru sine şi pentru ceilalţi membri ai grupului sume de bani de la C., pe măsură ce actele de urmărire penală se administrau în cadrul strategiei stabilite pentru favorizarea făptuitorului[…]" .

În aceste coordonate faptice, având în vedere inclusiv declaraţia inculpatului C. care a menţionat în data de 02.02.2016 că "eu am refuzat să mai dau bani pentru respectivul dosar după luna noiembrie 2015", Înalta Curte a constatat că inculpatul A. a pretins - ca modalitate normativă alternativă celei de primire - sume de bani de la inculpatul C. ulterior datei pe care procurorul a reţinut-o, în mod corect, în acuzare. A apreciat că singurul aspect care comportă o analiză din punct de vedere temporal este cel care vizează anul 2016, an ce a fost reţinut de procuror în acuzarea inculpatului A. fără indicarea unui reper clar, însă a constatat că nu poate trece cu vederea procedurile desfăşurate de procuror în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C. şi A. în raportul juridic de conflict al cumpărării/traficului de influenţă, reţinând că:

- faţă de inculpatul C. a fost luată măsura preventivă a reţinerii în data de 01.02.2016, iar ulterior, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Timişoara, a luat măsura arestării preventive [a se vedea ordonanţa de reţinere a inculpatului C. din 01.02.2016 ora 21:55 - 02.02.2016, ora 21:55 şi încheierea nr. 3/DL/UP/a Curţii de Apel Timişoara în dosar nr. x/2016 prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. pe o durată de 30 de zile începând cu data de 02.02.2016 până la 02.03.2015 inclusiv, respectiv încheierea nr. 159 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia Penală prin care contestaţia inculpatului C. împotriva încheierii nr. 3/DL/UP/a Curţii de Apel Timişoara a fost respinsă ca nefondată ];

- faţă de inculpatul A. a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar din 02.02.2016 până în data de 01.04.2016 [a se vedea ordonanţa din 02.02.2016, filele x d.u.p.)].

În aceste condiţii, a notat că activităţile circumscrise ilicitului penal în raportul juridic de conflict al traficului de influenţă nu se mai puteau realiza începând cu data de 01 februarie 2016, astfel că singura lună din anul 2016 în care acestea s-ar mai fi putut realiza a fost luna ianuarie. Însă, cum acuzarea nu a menţionat un reper clar pentru stabilirea unei zile din luna ianuarie 2016, Înalta Curte, în aplicarea principiului juridic protector acuzatului - in dubio pro reo - a reţinut data de 01 ianuarie 2016 ca ultim act de pretindere de către inculpatul A. de la inculpatul C. de sume de bani cu titlu de foloase necuvenite ca urmare a traficării influenţei.

În considerarea limitelor de pedeapsă aplicabile infracţiunii de trafic de influenţă [art. 291 alin. (1) din C. pen..], respectiv închisoarea de la 2 luni la 7 ani, termenul de prescripţie incident este cel de 8 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Acest termen de 8 ani, după cum s-a menţionat supra, a început să curgă de la data de 01.01.2016 şi s-ar fi împlinit la data de 31.12.2023, calculat potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) teza a II-a din C. pen.

Criticile apelantului-inculpat A. referitoare la prescripţia răspunderii penale cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă au fost considerate nefondate motivat de faptul că termenul de prescripţie a fost suspendat 29 de zile în perioada 05.05.2020 - 02.06.2020 (în data de 03.06.2020 cauza având termen de judecată pe rolul Curţii de Apel Timişoara), iar pentru o perioadă de 8 luni şi 29 de zile a curs termenul prescripţiei executării pedepsei - începând cu data de 13.03.2023 (când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat decizia penală nr. 106/A) şi până la data de 11.12.2023 (la data de 12.12.2023 prin decizia nr. 836/RC a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul în casaţie declarat de procuror), Înalta Curte a reţinut că, odată cu admiterea recursului în casaţie declarat de procuror prin decizia nr. 836/RC a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 12.12.2023 a început să curgă din nou termenul prescripţiei răspunderii penale, acesta urmând a se împlini în data de 28.10.2024.

Or, prin Decizia nr. 10 din 29 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, "în interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal."

Cum persoana condamnată a invocat în faţa instanţei incidenţa dispoziţiilor referitoare la prescripţia răspunderii penale, iar instanţa de apel a examinat această chestiune, invocarea aceleiaşi cauze de încetare a procesului penal pe calea contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. este inadmisibilă.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 195/A din 10 iulie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Va reţine onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 180 RON, în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 195/A din 10 iulie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 180 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2025.