Finality of inadmissibility screening decisions for extraordinary criminal appeals and prohibition of appeal against them

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 294/A din data de 04 martie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 431 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 794/A din data de 22.06.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Pentru a se pronunţa în aceste sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a reţinut că, la data de 27.01.2025 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, sub nr. x/2025, contestaţia în anulare formulată de contestatorul- condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 794/A din data de 22.06.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2018.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a învederat, în esenţă, că la momentul soluţionării dosarului nr. x/2018 nu a beneficiat de asistenţa juridică prevăzută de lege.

Cu ocazia dezbaterilor, contestatorul a arătat că a fost condamnat în baza unor probe lovite de nulitate întrucât apărătorul care l-a asistat/reprezentat în faza de urmărire penală şi în etapa procedurii de cameră preliminară nu avea calitatea de avocat. Chiar dacă asistenţa juridică nu era obligatorie în cauza respectivă, dreptul la apărare este garantat prin Constituţia României, astfel că orice persoană trebuie să beneficieze de acest drept.

Analizând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: ...b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; ... f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii.

Conform art. 427 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestaţie în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestaţie pe care le invocă, precum şi motivele aduse în sprijinul acestora.

Potrivit art. 431 alin. (1), (2) din C. proc. pen., instanţa examinează admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi cu participarea procurorului. Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

În cadrul procedurii admiterii în principiu nu are loc o judecată asupra temeiniciei contestaţiei în anulare, care să presupună administrarea de probe în faţa instanţei, ci o analiză asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru introducerea cererii de contestaţie în anulare.

Aşa cum se reţine în considerentele Deciziei nr. 82/2022 din 19 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 104 din 7 februarie 2023, în etapa admisibilităţii în principiu instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor care rezultă din dispoziţiile art. 426, 427, 428 şi art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., şi nu o analiză de fond, o judecată asupra temeiniciei contestaţiei în anulare. Astfel, instanţa examinează dacă cererea de contestaţie în anulare priveşte hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

În acest sens, Curtea a constatat că solicitarea de contestaţie în anulare formulată în prezenta cauză este vădit inadmisibilă.

Astfel, s-a reţinut în primul rând că temeiul de drept al contestaţiei în anulare, conform cererii, susţinute şi în faza dezbaterilor, a fost acela prevăzut de art. 426 lit. f) din C. proc. pen. (când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii).

În cadrul dezbaterilor cu privire la admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, a fost invocat şi temeiul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. (când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal).

Sub un prim aspect, Curtea a constatat că, pentru motivul prevăzut la art. 426 lit. f) din C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei instanţei de apel, conform dispoziţiilor art. 428 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, contestaţia a fost formulată tardiv, ceea ce atrage inadmisibilitatea acesteia (contestatorul a arătat că a luat cunoştinţă de soluţie la 02.07.2024). În plus, asistenţa juridică a inculpatului nu era obligatorie, potrivit legii, acesta fiind judecat pentru o infracţiune de braconaj cinegetic.

Aşadar, instanţa a considerat că este lipsită de relevanţă contestarea calităţii de avocat a persoanei indicate de contestator.

În al doilea rând, s-a apreciat că este inadmisibilă contestaţia în anulare şi din perspectiva temeiului prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) - j). Or, cazurile de încetare a procesului penal sunt prevăzute expres de lege, fără a extinde sfera acestora la o soluţie de condamnare care ar fi fost dispusă, potrivit afirmaţiei contestatorului, în baza unor probe pretins lovite de nulitate.

Prin urmare, Curtea a constatat că persoana condamnată a menţionat doar formal cazurile de contestaţie în anulare menţionate anterior.

Împotriva deciziei penale nr. 294/A din data de 04 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat apel contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 26.03.2025, fiind fixat termen pentru judecată la data de 16.04.2025, cu citarea apelantului.

Examinând calea de atac promovată de contestatorul A., prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cu titlul preliminar, Înalta Curte aminteşte că, inadmisibilitatea ca sancţiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat şi epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea căii ordinare de atac a apelului aceasta intervine, în principal, în două situaţii şi anume, când apelul nu este obiectiv prevăzut de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse nici unei căi de atac, precum şi atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.

În cauza de faţă, se reţine că a fost declarată contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 294/A din data de 04 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în etapa admisibilităţii în principiu a căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, hotărâre care este definitivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, însă aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Prin decizia nr. 5 din 04 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10 aprilie 2015) s-a statuat că, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu.

(...) hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

Considerentele hotărârii instanţei supreme anterior evocate, pronunţate în procedura de unificare a practicii judiciare, susţin inadmisibilitatea atacării hotărârii pronunţate în procedura de admisibilitate în principiu a contestaţiei în anulare.

Înalta Curte aminteşte că prin încheierea apelată în cauză s-a examinat exclusiv admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare promovate împotriva deciziei penale nr. 794/A din 22.06.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care a fost condamnat contestatorul.

Faţă de aceste considerente, instanţa de control judiciar constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. întrucât contestaţia în anulare formulată nu a întrunit exigenţele depăşirii etapei admisibilităţii în principiu, drept pentru care calea de atac este inadmisibilă.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Se constată, aşadar, că apelantul contestator a formulat contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza finală din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din data de 04 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din 04 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 16 aprilie 2025.