Scope of execution objection: challenge to administrative recalculation of conditional release eligibility not constituting judgment ambiguity

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şiu lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 172/2024 din data de 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul A., ca nefondată.

La data de 10.09.2024 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2024 contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Prin contestaţia la executare formulată împotriva sentinţei penale nr. 59/25.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, contestatorul condamnat A. a solicitat înlăturarea nelămuririi privind deducerea pedepsei deja executate în Republica Serbia.

În susţinerea contestaţiei a arătat că, prin sentinţa penală nr. 59/25.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019 a fost recunoscută sentinţa penală nr. K 3/16 pronunţată de Tribunalul din Jagodina, definitivă la 06.09.2016 şi s-a dispus deducerea din pedeapsă a perioadei pe care a executat-o în Serbia de la data de 02.06.2012 la zi.

În continuare, a arătat că la data de 16.10.2019 a început executarea pedepsei în România, iar din data de 06.11.2019 s-a dispus repartizarea pentru executarea pedepsei în regim închis, fiind analizat de două comisii de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Arad, una dintre comisii fiind condusă chiar de actualul director general al ANP, acestea stabilind că este propozabil pentru liberare condiţionată la data de 09.09.2025, conform raportului nr. x/11.11.2020 şi la data de 05.05.2025, conform raportului nr. x/09.11.2022.

După repartizarea în regimul de executare semideschis comisia de la Penitenciarul Târgu Jiu, cu ocazia analizării regimului de executare, prin raportul nr. x/09.11.2023 a schimbat total data propunerii pentru liberare condiţionată, adăugând un an şi 6 luni.

A solicitat reanalizarea datelor sentinţei penale nr. 59/25.02.2019 şi înlăturarea nelămuririlor care au condus la aprecierea eronată a reducerilor şi interpretarea nefavorabilă, care au creat o situaţie mai grea prin executarea în plus a unei perioade pentru îndeplinirea fracţiei obligatorii.

Pentru îndreptarea acestor nelămuriri, a susţinut că s-a adresat judecătorului delegat la Penitenciarul Târgu Jiu, însă fără a rezolva această situaţie.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, a solicitat să se constate ca fiind întemeiată contestaţia la executare şi a solicitat admiterea acesteia, eliminarea nelămuririlor din sentinţa penală nr. 59/25.02.2019 şi pe cale de consecinţă să se dispună repunerea în situaţia anterioară raportului nr. x/09.11.2023 al Penitenciarului Târgu Jiu în ceea ce priveşte termenul de analiză în comisia de liberare condiţionată.

În susţinerea prezentei contestaţii la executare a anexat înscrisuri şi a solicitat a se avea în vedere actele dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova, solicitând prezenţa fizică în sala de judecată.

Au fost anexate în copie certificată pentru conformitate raportul nr. x/11.11.2019, raportul nr. x/09.11.2022, raportul nr. x/09.11.2023, încheierea nr. 144/07.11.2023 şi sentinţa penală nr. 1796/12.12.2023.

Analizând contestaţia la executare dedusă judecăţii, curtea a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 59 pronunţată la data de 25.02.2019 de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, în baza art. 3 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, ratificată prin Legea nr. 76/1996, raportat la art. 135 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoaşterea sentinţei nr. K 3/16 pronunţate la data de 18.04.2016 de Tribunalul din Jagodina, definitivă la 06.09.2016, prin care cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 114 alin. (1) pct. 5 corob. cu art. 33 din C. pen. al Republicii Serbia, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunile de omor calificat prev. de art. 189 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. şi tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) din C. pen., săvârşite în coautorat, cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani închisoare într-un penitenciar din România, fiind dedusă din pedeapsă perioada deja executată de la 02.06.2012 la zi.

Totodată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Sentinţa penală menţionată a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 24.06.2019.

S-a reţinut că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din Codul de procedură contestaţia la executare se poate formula atunci când există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută. Existenţa unei nelămuriri, presupune existenţa unei lipse de precizie a dispozitivului hotărârii, caracterul său echivoc.

Pe calea contestaţiei, a apreciat că, prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat, putând fi invocate numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.

Curtea a constatat că, prin sentinţa penală nr. 59 din data de 25.02.2019 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 24.06.2019, s-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani închisoare într-un penitenciar din România şi s-a dedus din pedeapsă perioada deja executată de la 02.06.2012 la zi.

În continuare, a arătat că ceea ce critică contestatorul este conţinutul raportului nr. x/09.11.2023, cu referire la rapoartele nr. x/11.11.2019 şi nr. y/09.11.2022 întocmite de Administraţia Naţională a Penitenciarelor - Penitenciarul Arad, respectiv Penitenciarul Târgu-Jiu, privind data la care acesta devine propozabil pentru liberarea condiţionată, în sensul că, în urma comisiilor s-a stabilit că este propozabil pentru liberare condiţionată la data de 09.09.2025, conform raportului nr. x/11.11.2020 şi la data de 05.05.2025, conform raportului nr. x/09.11.2022, iar după repartizarea în regimul de executare semideschis, comisia de la Penitenciarul Târgu Jiu, cu ocazia analizării regimului de executare, prin raportul nr. x/09.11.2023 a modificat data propunerii pentru liberare condiţionată, adăugând un an şi şase luni.

În consecinţă, analizând, în acest context, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., având în vedere şi împrejurarea că instanţa a dedus corect din pedeapsă perioada deja executată de la 02.06.2012 la zi, Curtea de Apel Craiova a apreciat că motivele invocate de contestator nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 172/2024 din data de 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori contestatorul condamnat A. a formulat contestaţie.

În cuprinsul memoriului depus la data de 25 noiembrie 2024 contestatorul a arătat, în esenţă, că instanţa de fond s-a limitat la o analiză sumară a cererii sale de contestaţie la executare, deşi a arătat că, în interpretarea dată de Penitenciarului Târgu Jiu sentinţei nr. 59 din 25 februarie 2019 există nelămuriri care au creat premisa interpretării eronate care a condus la crearea unei situaţii mai grele privind executarea pedepsei.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 23 octombrie 2024, fiind stabilit termen la data de 12 decembrie 2024, termen la care s-a acordat cuvântul în dezbateri, concluziile apărării contestatorului şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând contestaţia formulată de contestatorul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale cu relevanţă în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că, cererea dedusă judecăţii vizează nemulţumirea contestatorului faţă de data la care acesta devine propozabil pentru liberare condiţionată

În drept, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c), din C. proc. pen., susţinând că, în cuprinsul raportului nr. x din 09.11.2023 al Comisiei de liberare condiţionată din cadrul Penitenciarului Târgu-Jiu există o eroare, respectiv că se stabileşte o dată diferită faţă de cea menţionată în rapoartele anterioare, la care acesta devine propozabil pentru liberare condiţionată.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri(...) c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".

Analizând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei nelămuriri referitoare la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 59 din data de 25.02.2019 a Curţii de Apel Craiova a fost recunoscută sentinţa penală nr. K 3/16 pronunţată de Tribunalul din Jagodina, definitivă la 06.09.2016 şi s-a dispus continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, precum şi deducerea din pedeapsă a perioadei pe care contestatorul condamnat A. a executat-o în Serbia, de la data de 02.06.2012 la zi.

Deşi în cuprinsul contestaţiei la executare iniţiale acesta a arătat că doreşte înlăturarea nelămuririlor referitoare la perioadele de pedeapsă executate în Serbia, la interpelarea instanţei de fond a susţinut că ceea ce îl nemulţumeşte este conţinutul raportului nr. x/09.11.2023 cu referire la rapoartele nr. x/11.11.2019 şi nr. y/09.11.2022 întocmite de Administraţia Naţională a Penitenciarelor - Penitenciarul Arad şi Penitenciarul Târgu-Jiu privind data la care acesta devine propozabil pentru liberarea condiţionată.

Contestaţia la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării.

Ca atare, verificarea termenului de liberare condiţionată este o chestiune ce excedează limitelor în care o instanţă poate fi învestită în cursul executării unei hotărâri de recunoaştere reglementată de Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 172/2024 din data de 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (5) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 172/2024 din data de 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2024.