Inadmissibility of annulation against procedural rulings rejecting appeals for lack of standing

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra contestaţiei în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 174/A din data de 12 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 174/A din data de 12 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de apelantul-revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023. A fost obligat apelantul-revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent, în cuantum de 720 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 502/01.11.2023 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) rap. la art. 459 C. proc. pen., s-a luat act de faptul că petentul B. nu îţi menţine cererea de revizuire formulată la data de 24.07.2023 împotriva dosarului x/2023 al Judecătoriei Vatra Dornei. S-a stabilit onorariu avocat din oficiu în cuantum de 340 RON, în favoarea av. C. (delegaţia nr. 3287/2023), ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei. În baza dis part. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 de RON cheltuieli judiciare către stat. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la revizuenţii D., A. şi E..

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel revizuenţii B. şi A..

Prin decizia penală nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul B. împotriva sentinţei penale nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. x/2023. În baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. x/2023.

Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, instanţa de apel a reţinut că soluţia finală pronunţată prin sentinţa penală nr. 502 din data de 1 noiembrie 2023, a Judecătoriei Vatra Dornei, din dosar nr. x/2023, nu îl vizează pe condamnatul A..

Decizia penală nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a fost contestată de apelantul-revizuent A., acesta formulând cale de atac, intitulată contestaţie, la data de 10.04.2024, prin poştă, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul cauzei. Apelantul-revizuent nu a precizat în scris motivele căii de atac, arătând prin cererea formulată că argumentele sale vor fi prezentate în faţa instanţei de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 07.05.2024, fiind acordat termen de judecată la data 12.06.2024, când apelantul-revizuent a solicitat judecata cauzei în lipsă. Tot la acest termen de judecată, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac declarate.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate de apelantul-revizuent A., Înalta Curte a apreciat că este întemeiată constatând, în esenţă, că apelantul-revizuent A. a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare. Constatând că în cauză apelantul-revizuent a contestat o hotărâre nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 459 alin. (7) raportat la art. 370 alin. (2) teza I coroborate cu art. 551 pct. 4 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de apelantul-revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Împotriva deciziei penale nr. 174/A din data de 12 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 28 februarie 2025, sub dosar nr. x/2025, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 01 aprilie 2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Specificul căii de atac a contestaţiei în anulare este definit în cuprinsul dispoziţiilor art. 426-432 din C. proc. pen., norme potrivit cărora contestaţia în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale.

Potrivit art. 426 din C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi cerută când: a) judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Conform dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.

În această etapă procesuală instanţa examinează dacă respectiva cale de atac, contestaţia în anulare, priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Examinând, cu precădere, admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen. rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi folosită doar împotriva hotărârilor judecătoreşti rămase definitive, prin care cauza a fost soluţionată pe fond; în plus, cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 426 lit. a), lit. c)-h) din C. proc. pen. fac trimitere expresă la hotărârea din apel.

În cauză, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri ce nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului, finalizată printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, în sensul dezlegării unui raport juridic de drept substanţial conform dispoziţiilor art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., ci împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a căii de atac formulate.

Prin urmare, contestatorul A. a exercitat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare împotriva unei hotărâri pentru care legea nu prevede posibilitatea de reformare prin această cale de atac, respectiv împotriva unei decizii prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă calea de atac împotriva deciziei nr. 371 din data de 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus respingerea, ca inadmisibil al apelului formulat.

Rezultă, aşadar, că decizia împotriva căreia contestatorul A. a formulat prezenta contestaţie în anulare, nefiind o hotărâre pronunţată în apel sau o hotărâre prin care s-a soluţionat fondul cauzei nu se încadrează în categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate exercita, potrivit art. 426 din C. proc. pen., această cale extraordinară de atac.

În acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016 şi Decizia nr. 804 din 5 decembrie 2017, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat în mod expres că "indiferent de motivul invocat, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei".

Prin urmare, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. O atare constatare atrage inadmisibilitatea cererii formulate şi face inutilă examinarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute în mod expres de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 431 raportat la art. 426 din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 174/A din data de 12 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 174/A din data de 12 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 aprilie 2025.