Finality of appellate decisions in post-conviction application of newer penal law bars successive appeals under the unity of remedy principle

Şedinţa publică din data de 05 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 267 din 30.04.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Iaşi, în baza art. 595 alin. (1) şi alin. (1)1 C. proc. pen.. raportat la art. 6 C. pen. a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect intervenirea unei legi penale noi sau a unei decizii a Curţii Constituţionale, formulată de condamnatul A. şi, în baza dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., l-a obligat pe acesta să plătească statului suma de 300 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie condamnatul A..

II. Prin decizia penală nr. 74/CJ din 29 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A., împotriva sentinţei penale nr. 267/30.04.2024, pronunţate de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat condamnatul contestator la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că, obiectul cauzei îl reprezintă aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului A., după rămânerea definitivă a condamnării, ca urmare a intervenirii unei legi penale noi, conform art. 595 C. proc. pen.. rap. la art. 6 din C. pen., cu privire la condamnările definitive dispuse faţă de contestator.

S-a notat că, legea penală nouă a cărei aplicare trebuie analizat în speţă este reprezentată de modificările legislative aduse C. pen. şi C. proc. pen. prin Legea nr. 201/2023, intrată în vigoare la data de 09.07.2023, care a operat modificări inclusiv la nivelul dispoziţiilor art. 595 C. proc. pen.., în acord cu decizia Curţii Constituţionale nr. 651/2018, prin care s-a constatat că soluţia legislativă care nu prevede şi decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei este neconstituţională, şi prin Legea nr. 200/2023, intrată în vigoare la data de 27.12.2023, prin care a fost modificat art. 35 din C. pen. în sensul constituţional stabilit prin decizia Curţii Constituţionale nr. 368/2017, care a eliminat criteriul unicităţii subiectului pasiv din cadrul infracţiunii continuate.

A mai fost arătat că, în prezent, condamnatul A. se află în executarea pedepsei rezultante de 14 ani închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 4668/2017 din 02.04.2018 emis de Tribunalul Bucureşti, fiind deţinut în Penitenciarul Iaşi.

Pentru soluţionarea cererii contestatorului A., Curtea de Apel Iaşi a efectuat o analiză concretă din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile după condamnarea definitivă, conform art. 6 din C. pen., în raport de toate pedepsele cuprinse în structura pedepsei rezultante de 14 ani închisoare în a cărei executare se află, precum şi în raport de toate dispoziţiile legale incidente, având în vedere şi modificarea adusă art. 35 alin. (1) din C. pen. privind condiţiile de existenţă a infracţiunii continuate prin Legea nr. 200/2023, intrată în vigoare la data de 27.12.2023 (aşadar, ulterior soluţionării primei cereri de aplicare a legii penale mai favorabile soluţionate prin sentinţa penală nr. 399/12.05.2015, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2015, definitivă prin necontestare la data de 20.05.2015).

În urma acestui examen, instanţa de control judiciar a constatat, în esenţă, că pedeapsa finală de executat de către contestatorul A. ar fi, potrivit Noului C. pen., inclusiv cu modificarea adusă prin Legea nr. 200/2023, mai mare decât pedeapsa în executarea căreia se află acesta deja (n.r. 14 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare faţă de 14 ani închisoare), nefiind astfel incidentă ipoteza modificării de pedeapsă în sensul reducerii acesteia prin intervenirea unei legi penale noi ori a unei decizii a Curţii Constituţionale, conform art. 595 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 29.01.2025, sub numărul x/2023* fiind fixat termen la data de 05.02.2025 cu citarea contestatorului şi cu asigurarea apărării obligatorii pentru acesta.

Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate de condamnatul A..

Examinând contestaţia declarată de condamnatul A., cu prioritate din perspectiva excepţiei invocate de procuror, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În ipoteza intervenirii unei legi penale noi după condamnarea definitivă, respectiv pe parcursul executării pedepsei, sunt incidente dispoziţiile art. 6 C. pen., a căror aplicabilitatea se examinează în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 595 C. proc. pen.., reglementate de legiuitor în C. proc. pen. în Titlul V "Executarea hotărârilor penale", Capitolul III "Alte dispoziţii privind executarea", Secţiunea a IV-a "Înlăturarea sau modificarea pedepsei".

Potrivit art. 597 alin. (7) şi (8) C. proc. pen.., hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Judecarea contestaţiei la hotărârea primei instanţe se face în şedinţă publică, cu citarea persoanei condamnate. Condamnatul aflat în stare de detenţie sau internat într-un centru educativ este adus la judecată. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instanţei prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.

Aşadar, conform dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că sentinţele pronunţate în primă instanţă în materia executării în procedurile reglementate în cadrul Titlului V "Executarea hotărârilor penale", printre care se numără şi procedura prevăzută de dispoziţiile art. 595 C. proc. pen.., pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară. Instanţa ierarhic superioară de control judiciar se pronunţă prin decizie, care este definitivă, putând dispune una dintre soluţiile prevăzute de art. 4251 alin. (7) C. proc. pen.

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia penală nr. 74/CJ din 29 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori (instanţă de control judiciar), prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul B. împotriva sentinţei primei instanţe de executare (Tribunalul Iaşi, s.p. nr. 267/30.04.2024).

Raportat la dispoziţiile legale invocate anterior, se constată că persoana condamnată A. a declarat succesiv aceeaşi cale de atac (contestaţie) împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, acesta a încălcat principiul unicităţii căii de atac prevăzut de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, contestatorului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva deciziei penale nr. 74/CJ din 29 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, întrucât aceasta este definitivă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 74/CJ din 29 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Având în vedere dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins contestaţia, va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 74/CJ din 29 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 februarie 2025.