Extraordinary review inadmissible for foreign conviction recognition and prisoner transfer; ne bis in idis plea rejected, appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 13 din data de 27 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 459 alin. (5) şi alin. (3) lit. a) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 142/20.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2022 formulată de către revizuentul condamnat A..

Pentru a se dispune în acest sens, Curtea a constatat că revizuentul nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., iar motivele invocate nu se circumscriu condiţiilor care trebuie îndeplinite cumulativ pentru admiterea în principiu a unei cereri de revizuire.

S-a opinat că înscrisul depus la dosar de revizuent nu reprezintă o hotărâre definitivă de achitare, ci o soluţie de suspendare temporară a unei proceduri penale, anterioară recunoaşterii hotărârii străine executate în prezent.

Împotriva sentinţei penale nr. 13 din data de 27 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025, a declarat apel revizuentul A., arătând că prin hotărârea nr. 19 din 2010 a mai fost judecat pentru aceeaşi faptă şi în conformitate cu art. 6 CEDO nu mai poate fi judecat din nou pentru aceeaşi faptă.

Examinând apelul declarat de apelantul revizuent A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală constată că este nefondat, din următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri, şi, în acelaşi timp, având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Totodată, revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale.

Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept penal substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanţa penală rezolvă acţiunea penală şi pronunţă, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Practica judiciară a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cât şi acţiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal, aceste considerente de principiu regăsindu-se şi în Decizia nr. XVII din dat de 19.03.2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Curtea Constituţională a României a reţinut că la acestea se adaugă şi soluţiile de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât şi în aceste ipoteze instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, potrivit art. 396 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen.

Prin urmare, cererea de revizuire a unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei este inadmisibilă.

În aceste condiţii, având în vedere caracterul revizuirii - de cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată în condiţii procedurale stricte - Înalta Curte reţine că revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 din C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în art. 453 din C. proc. pen. şi, respectiv, cele prevăzute în art. 465 din C. proc. pen., singurele apte să provoace o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În speţă, se constată că sentinţa penală nr. 142 din data de 20.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2022 a fost pronunţată în procedura prevăzută de Titlul VI, Capitolul II, art. 165-172 din Legea nr. 302/2004, respectiv în procedura de recunoaştere a hotărârii străine şi de transferare a persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Prin urmare, Înalta Curte notează că sentinţa penală nr. 142 din data de 20.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2022 nu face parte din categoria hotărârilor penale la care face referire art. 452, respectiv art. 465 din C. proc. pen. şi, în consecinţă, nu poate fi reformată prin intermediul căii de atac extraordinare a revizuirii, aceasta fiind doar o hotărâre definitivă prin care s-a dispus recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti străine de condamnare şi transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei privative de libertate într-un penitenciar din România, în baza dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 republicată.

În cazul în care instanţa română a dispus recunoaşterea unei hotărâri penale străine de condamnare şi transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii penale străine de condamnare nu este de competenţa instanţei române, ci a instanţei din statul străin care a pronunţat hotărârea de condamnare, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, statul străin care solicită executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat.

Aşadar, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune a fi analizate celelalte cerinţe prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva sentinţei penale nr. 13 din data de 27 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 13 din data de 27 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 aprilie 2025.