Smuggling conviction; cassation appeal dismissed as inadmissible for peremptory breach of the thirty-day filing deadline.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024

Deliberând asupra admisibilităţii a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 132 din data de 05 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 805/25.10.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ, s-au dispus în temeiul art. 5 alin. (1) C. pen., art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, condamnarea inculpatului A. la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1968, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 81 C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicate inculpatului, precum şi a pedepsei accesorii, în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (1) C. pen. din 1968 şi calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

S-a atras atenţia inculpatului A. că, potrivit dispoziţiilor art. 83 C. pen. din 1968, săvârşirea unei alte infracţiuni în termenul de încercare de 4 ani stabilit prin prezenta hotărâre poate avea ca urmare revocarea suspendării condiţionate şi executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii pentru 24 de ore, începând cu data de 29.08.2013, ora 19:15 în dosarul nr. x/2013, din care s-a disjuns şi format dosarul de urmărire penală nr. 1867/P/2014.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen., art. 5 alin. (1) C. pen., art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968, s-a dispus luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a cantităţii de 13.474 pachete de tigări marcate necorespunzător care au fost identificate asupra inculpatului si ridicate de organele de cercetare penală, conform dovezii seria x nr. x/02.09.2013.

S-a constatat că Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Direcţia Regională Vamală Iaşi s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 397 alin. (1), art. 25 C. proc. pen., raportat la art. 1357, precum şi art. 1381, art. 1385, art. 1386 din noul C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Direcţia Regională Vamală Iaşi şi a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 139.768 RON, către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Direcţia Regională Vamală Iaşi.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. au fost menţinute măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale privind reparaţiile civile, prin aplicarea sechestrului asigurător asupra apartamentului cu trei camere, situat în mun. Piatra Neamţ, str. x, nr. de carte funciară x, nr. cadastral provizoriu 573/39, proprietatea inculpatului A..

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, în esenţă, s-a reţinut că fapta inculpatului A. de a deţine în scopul comercializării, deşi cunoştea ca provine din contrabandă, cantitatea de 13.474 pachete de ţigarete de diferite mărci, nemarcate sau marcate necorespunzător, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În cauză au formulat apel în termen legal inculpatul A. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

Prin decizia penală nr. 132 din data de 05 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 805/25.10.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Piatra - Neamţ, în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, modalitatea de executare şi soluţionarea laturii civile.

S-a desfiinţat sentinţa penală apelată în parte, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond, s-a majorat pedeapsa aplicată de la 2 ani, la 3 ani închisoare.

În baza art. 861 din C. proc. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supravegherea Serviciul de Probaţiune Neamţ, pe durata termenului de încercare de 6 ani, termen calculat conform art. 862 C. pen. anterior.

În baza art. 863 alin. (1) din C. proc. pen. din 1968, inculpatul va avea următoarele obligaţii: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Neamţ; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă. Toate aceste date se vor comunica Serviciului de Probaţiune Neamţ.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. proc. pen. din 1968 şi art. 83 din C. proc. pen. din 1968, precum şi art. 96 din C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni ori al neîndeplinirii cu rea credinţă a obligaţiilor stabilite de lege şi de instanţă.

A fost obligat inculpatul şi la plata penalităţilor de întârziere la debitul principal, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare deciziei. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul părţii civile au rămas în sarcina acestuia.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins apelul formulat de apelantul-inculpat A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, ca nefondat. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat A. la plata a 300 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Decizia penală nr. 132 din data de 05 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost comunicată inculpatului A. la data de 15.11.2018, dovada de comunicare fiind semnată personal, dosar curte de apel.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 15.12.2018 în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 132 din data de 05 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 04.08.2024.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 17.09.2024 şi părţii civile DGFP Iaşi la data de 24. 09.2024.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

La data de 18.10.2024, Curtea de Apel Bacău a înaintat cererea formulată de partea civilă de introducere în cauză a Autorităţii Vamale Române prin Direcţia Regională Iaşi şi scoaterea din cauză a DGRFP Iaşi

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 19.11. 2024.

În cuprinsul cererii formulată, recurentul A. a solicitat admiterea recursului în casaţie, în temeiul art. 436, art. 438, art. 440 şi art. 444 din C. proc. pen., susţinând că a fost condamnat pentru infracţiunea de contrabandă, iar ulterior, la data de 24.03.2022, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate, fiind condamnat pe baza unui articol care era neconstituţional.

A susţinut că pe aceste motive au fost pronunţate multe soluţii de achitare, a achitat prejudiciul, nu sunt fapte de violenţă, a recunoscut fapta, a colaborat cu instituţiile statului, şi totodată, a făcut referire la circumstanţele personale şi a solicitat modificarea pedepsei în sensul micşorării acesteia.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Acest remediu procesual este menit să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permiţând cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate, rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

Înalta Curte notează că potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., întrucât hotărârea curţii de apel i-a fost comunicată la data de 15.02.2018, dovada fiind semnată personal de recurent, fila x, iar cererea de recurs în casaţie a fost formulată la data de 04.08.2024, fiind depăşit cu mult termenul prevăzut de legiuitor.

Potrivit dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.".

Termenul de recurs se calculează conform regulii stabilite în art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. privind calculul termenelor procedurale pe zile, fiind aplicabile şi prevederile art. 269 alin. (4) privind situaţiile când ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare şi cele ale art. 270 alin. (1) şi (2) referitoare la actele considerate ca făcute în termen. Consecinţa nerespectării termenului peremptoriu prevăzut de lege este decăderea din exerciţiul dreptului procesual, în speţă dreptul inculpatului A. de a formula cerere de recurs în casaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Cum formalismul legii procesual penale are caracter de garanţie, egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală şi ca raţiune, satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul supra citat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în termen a dreptului procesual de a exercita recursul în casaţie conduce la pierderea exerciţiului acestui drept şi impune, în planul soluţiilor ce pot fi dispuse, respingerea ca inadmisibilă a cererii, pentru neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 132 din data de 05 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 132 din data de 05 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2024.