Transfer of jurisdiction for criminal appeal refused where institutional subordination and prior rulings did not objectively demonstrate judicial bias

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2025

Deliberând asupra cererii formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Curţii de Apel Braşov, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 04 februarie 2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Braşov, susţinând că există suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei.

În argumentare, petentul, în esenţă, a arătat că la Curtea de Apel Ploieşti nu există independenţa şi imparţialitatea judecătorilor, precizând că dosarul penal nr. x/2024 al Curţii de Apel Braşov priveşte analiza unor fapte săvârşite de persoane cu funcţii de magistrat procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, precum şi de ofiţeri de politie din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Braşov.

Acuzaţiile se referă la pasivitatea şi neglijenţa organelor de cercetare penală în instrumentarea dosarului penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, având ca obiect plângerea penală formulată de acesta împotriva numitului B., pentru comiterea mai multor infracţiuni de mărturie mincinoasă, în cadrul unor dosare penale în care a fost cercetat, trimis în judecată şi condamnat, declaraţii care au stat la baza condamnării sale, în ciuda gravităţii acuzaţiilor şi a probelor nu s-au luat măsuri efective, limitându-se la audierea acestuia. A subliniat că stabilirea caracterului mincinos a numitului B. era esenţială pentru a demonstra caracterul nefondat al acuzaţiilor aduse în cadrul mai multor dosare penale în care a fost audiat la propunerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov.

Dosarul penal nr. x/2024 al Curţii de Apel Braşov, a cărui strămutare o solicită, priveşte astfel activitatea unor persoane cu funcţii de magistrat procuror şi ofiţer de poliţie care activează pe raza municipiului Braşov. Aceste persoane sunt subordonate instituţional Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi Curţii de Anei Braşov, instanţă învestită în prezent cu soluţionarea cauzei, iar o evaluare obiectivă a faptelor de către o instanţă aflată în relaţii instituţionale cu persoanele implicate ar putea fi serios pusă sub semnul îndoielii.

Conform art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil impune asigurarea imparţialităţii şi obiectivităţii instanţei. În hotărârile Piersack vs. Belgia şi De Cubber vs. Belgia, CEDO a subliniat că aparenţa de imparţialitate este esenţială pentru menţinerea într-un stat democratic a îndoielii legitime asupra corectitudinii justiţiei.

A mai susţinut că în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, într-un interval de aproximativ 4 ani, singurul act procedural efectuat a fost audierea a acestuia, nu s-au administrat probe esenţiale (înscrisuri, audierea lui B., audierea altor martori), în mod inadmisibil s-a permis astfel prin lipsa de acţiune, intervenirea prescripţiei răspunderii penale. A mai susţinut că a deţinut funcţia de Preşedinte al Consiliului Judeţean Braşov, iar împotriva sa, DNA - Serviciul Teritorial Braşov a constituit începând cu anul 2014 o serie întreagă de dosare penale, trimiţându-l în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie sau asimilate acestora, fiind vorba despre nu mai puţin de 8 dosare penale care s-au aflat şi/sau se află/se vor afla pe rolul Curţii de Apel Braşov. Întreaga instanţă a Curţii de Apel Braşov s-a pronunţat deja într-o serie întreagă de dosare în care a fost acuzat, fiind creată o veritabilă preconcepţie cu privire la persoana sa, plecând din start cu handicapul imaginii unui om prezumat vinovat în dosarul penal nr. x/2024, Curtea de Apel Braşov fiind chemată să analizeze legalitatea unor acte de procedură emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi, totodată, posibila săvârşire a unor infracţiuni de către un magistrat procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov şi respectiv ofiţeri de poliţie din IJP Braşov, instituţii aflate fie în subordine, fie în directă cooperare.

Prin informaţiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat că raportat la motivele invocate de către petent, precum şi la rezultatul verificărilor efectuate percepţia de subiectivism trebuie să fie una rezonabilă, ceea ce presupune existenţa unor dovezi conform cărora judecătorul nu poate prezida cu imparţialitate. Astfel, Curtea Europeană Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparţialitate, a statuat ca aceasta se defineşte prin absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute. În concluzie, aparenţa de subiectivism trebuie să fie întemeiată pe anumite indicii concrete, de natură să dea naştere unor îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei. Concluzionând, s-a apreciat că sunt asigurate toate condiţiile necesare pentru normala şi corecta soluţionare a cauzei.

Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanţa de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanţă egală în grad, în situaţia în care nu există garanţii de imparţialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privinţa niciunuia dintre judecătorii instanţei sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de nepărtinire, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea judecătorilor care compun instanţa trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor şi a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că solicitarea formulată de petentul A. vizează existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Braşov este afectată de împrejurările cauzei, petentul dorind strămutarea cauzei la o altă instanţă egală în grad.

Înalta Curte constată că afirmaţiile petentului A. referitoare la lipsa de independenţă şi de imparţialitate a judecătorilor, nu sunt susţinute de elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparţialităţii judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Braşov.

Imparţialitatea judecătorilor nu poate fi pusă la îndoială decât în măsura în care este învederată o anumită suspiciune de natură să creeze o îndoială pentru orice observator obiectiv. Prin urmare, vizează o lezare a obiectivităţii sau imparţialităţii judecătorilor unei instanţe care prezintă o existenţă de natură concretă la momentul formulării cererii de strămutare, iar nu o eventualitate.

Suspiciunea exprimată de către petentul A. cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Braşov are, în realitate, valoarea unei simple alegaţii, ce nu este confirmată de un minimum de date obiective care să susţină o atare temere şi să legitimeze eventuala strămutare a cauzei. Nemulţumirile petentului astfel cum au fost exprimate în cererea formulată, nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parţialitate a întregii instanţe, fiind necesar a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza în prezent.

Ca atare, în lipsa unor elemente concrete, împrejurările invocate de petentul A. nu sunt susceptibile a da naştere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Braşov şi în aceste condiţii, nu se poate reţine că la nivelul acestei instanţe nu ar exista condiţii pentru respectarea garanţiilor inerente unui proces echitabil.

Înalta Curte reaminteşte că imparţialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Cu alte cuvinte, pentru a determina existenţa, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanţe, punctul de vedere al celui care se îndoieşte de imparţialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a şti dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Astfel, argumentele invocate de către petentul A. antamează, în realitate, chestiuni ce privesc, înseşi legalitatea măsurilor procesuale ori a soluţiei dispuse în cauză de către instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei. Or, nemulţumirile petentului au semnificaţia unor veritabile critici aduse legalităţii soluţiilor dispuse în plan procesual sau substanţial, iar astfel de critici pot constitui temeiuri pentru promovarea căilor de atac şi nicidecum nu pot fi examinate în procedura de soluţionare a cererii de strămutare. În acest din urmă demers procesual, instanţa poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparţialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze - explicit sau implicit - legalitatea măsurilor dispuse de aceştia în cursul procesului.

Pe de altă parte, argumentele prezentate de petentul A. în cererea formulată au un caracter general, încadrându-se doar la nivel formal în temeiurile prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., motiv pentru care, se apreciază că nu conţin elemente de natură a indica o posibilă afectare a imparţialităţii judecătorilor instanţei.

Concluzionând, în raport cu prevederile art. 71 din C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părţilor şi obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor Curţii de Apel Braşov care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Curţii de Apel Braşov.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Curţii de Apel Braşov.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2025.