Criminal complaint challenge rejected; dismissal of magistrate bias allegations upheld, costs imposed.

Şedinţa publică din data de 04 decembrie 2024

Prin ordonanţa din 13 septembrie 2024, în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei privind infracţiunile de favorizarea făptuitorului, prev.de art. 269 C. pen., cercetare abuzivă, prev.de art. 280 C. pen., represiune nedreaptă, prev.de art. 283 C. pen., luare de mită, prev.de art. 289 C. pen., dare de mită, prev.de art. 290 C. pen., trafic de influenţă, prev.de art. 291 C. pen. şi abuz în serviciu, prev.de art. 297 C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 C. pen., astfel cum au fost indicate de autorul sesizării, pretins comise de persoanele indicate în plângere.

Pentru a dispune această soluţie, procurorul de caz, în esenţă, a reţinut că la data de 21.08.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost sesizat de numitul A., din Municipiul Fălticeni, judeţul Suceava, acesta solicitând a se efectua cercetări faţă de magistraţi judecători şi procurori din cadrul Judecătoriei Fălticeni şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, fiind nemulţumit de modul în care au fost efectuate cercetările în dosarul nr. x/2024.

S-a notat că, în acest dosar, petentul A. este cercetat alături de o altă persoană pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, iar potrivit plângerilor sale, acesta este nemulţumit că în dosar are calitatea de suspect şi faptul că a fost interceptat.

După începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., petentul A. a completat sesizarea iniţială, solicitând cercetarea mai multor magistraţi procurori şi judecători, printre care se numără magistratul procuror B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, respectiv magistratul procuror C. - procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen..

Cu privire la plângerea petentului referitoare la mai mulţi magistraţi procurori şi judecători, printre care faţă de magistratul procuror B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, D. de la P.J Fălticeni, respectiv magistratul procuror C. - Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, acesta consideră că cei în cauză ar fi săvârşit diferite infracţiuni: aderare sprijinire tăinuire grup organizat criminal, în vederea săvârşirii abuz în serviciu, ticluire de probe şi dovezi false, favorizarea făptuitorilor, trafic de influenţă, represiune nedreaptă, răzbunare pentru ajutorul dai justiţiei, infracţiuni împotriva justiţiei, fals, uz de fals, fals intelectual.

S-a arătat că petentul ar fi ajuns la această concluzie, afirmând că din anul 2018 a depus denunţuri şi plângeri penale la P.J Fălticeni, P.T Suceava şi PCA Suceava, în care a reclamat mai mulţi magistraţi cât şi funcţionari ai statului, iar toate lucrările penale ar fi fost muşamalizate şi ascunse.

În acest context, procurorul de caz a constatat că petentul abuzează de dreptul la petiţionare, având până în prezent zeci de plângeri penale îndreptate împotriva unor magistraţi judecători sau procurori, minim 53 de dosare ale prezentei structuri de parchet, constituie urmare sesizărilor acestuia, fiind soluţionate prin clasare, depunând plângeri succesive cu acelaşi obiect la mai multe instituţii publice, sau aceleaşi plângeri adresate mai multor unităţi de parchet sau instanţe.

Faptele reclamate nu au fost descrise suficient pentru a fi calificate din punct de vedere penal, reluând unele aspecte deja clasate, petentul mărginindu-se să îşi exprime propriile păreri despre modul cum trebuia efectuata cercetarea penală, inclusiv încadrarea penală a faptelor comise de acesta, dând naştere unor interpretări personale a dispoziţiilor legale aplicabile în dosarele în care a fost cercetat, iar din întregul material probator, nu rezultă un minim de indicii cu privire la săvârşirea vreunei infracţiuni.

A mai fost subliniat că, nemulţumirile părţilor implicate în proces, cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei, trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele cunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie, prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraţilor care au soluţionat respectivele cauze.

Instanţele judecătoreşti, ca şi parchetele de pe lângă acestea, sunt suverane în a aprecia obţinerea probatoriului administrat în cauză, cât şi textele de lege care sunt aplicabile, dându-se interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar soluţia pronunţată de acestea, nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor ce le revin potrivit legii magistraţilor şi prin urmare, nu pot conduce prin ele însele, la reţinerea unor infracţiuni.

Nu este permis ca pe calea plângerii penale să se tindă la desfiinţarea unei soluţii. Persoana vătămată trebuie să îşi exercite nemulţumirile-în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, întrucât determinarea riguroasă a procedurilor jurisdicţionale este de natură a asigura respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, egalitatea în faţa legii şi tratamentul juridic nediscriminatoriu pentru toţi participanţii, numai în condiţiile respectării autonomiei şi independenţei magistraţilor.

Ca atare, punerea în discuţie a normei de interpretare a legii, a măsurii dispuse, ar crea o îndoială legitimă cu privire la independenţa magistratului în adoptarea soluţiei.

Împotriva soluţiei de clasare, petentul A. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanţa nr. 188/II/2/2024 din 08 octombrie 2024, procurorul şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei de clasare nr. 75/134/P/2024 din 13 septembrie 2024.

Examinând plângerea, ordonanţa şi actele dosarului, procurorul ierarhic superior a constatat, în raport de datele speţei, că în mod just s-a dispus de clasare.

Astfel, elementele existente în cuprinsul sesizării şi în actele dosarului au avut aptitudinea necesară formării convingerii clare/juste a procurorului de caz, neexistând niciun element de natură a întrezări necesitatea unei suplimentări a probaţiunii.

S-a mai arătat că petentul, atât în plângerea penală, cât şi în plângerea îndreptată împotriva soluţiei de clasare, face în realitate, o recenzie asupra proceselor în care a fost implicat. Or, din aspectele relatate în plângerea formulată nu au fost decelate indicii privind săvârşirea vreunei fapte de natură penală.

În acest context, s-a făcut precizarea că nemulţumirile petentului cu referire la modul concret de soluţionare a unor cauze trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege, neputând obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraţilor care au rezolvat cauzele.

Deopotrivă, s-a susţinut că răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Cu alte cuvinte, soluţiile pronunţate de magistraţi nu pot fi cenzurate decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, analiza acestora realizându-se cu prilejul exercitării căilor de atac ordinare şi extraordinare.

Aşa fiind, s-a constatat că soluţia de clasare emisă în dosarul nr. x/2024 este legală şi temeinică.

Împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din 13 septembrie 2024, în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, petentul A., prin e-mail, a formulat plângere, reluând susţinerile din plângerea iniţială, iterând noi acuzaţii cu privire la procurorul de caz care a dispus soluţia de clasare ce face obiectul prezentei cauze. .

Analizând plângerea formulată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Procedând, preliminar, la verificarea competenţei sale în soluţionarea plângerii formulată de petentul A., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că soluţia de clasare ce face obiectul plângerii vizează pretinse infracţiuni comise, printre alţii, şi de magistraţi al căror grad profesional atrage, în condiţiile art. 40 alin. (1) C. proc. pen.. competenţa de judecată în primă instanţă a instanţei supreme, motiv pentru care soluţionarea plângerii de faţă revine acestei instanţe, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, constatându-se legal învestit, verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa ce face obiectul verificărilor în speţă este legală şi temeinică, de vreme ce din analiza ansamblului actelor de urmărire penală rezultă că acuzaţiile expuse în plângerea petentului dau expresie, în mod fundamental, nemulţumirii subiective a acestuia faţă de modul de instrumentare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2024

Sub aspectul situaţiei de fapt, se reţine, în concret, că, în cauza nr. 1086/139/P/2024 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, petentul A. este cercetat pentru infracţiunea de tâlhărie calificată.

Simpla împrejurare că petentul este nemulţumit de faptul că a dobândit calitatea de suspect într-o cauză, precum şi interpretările sale cum că mai mulţi procurori sau organe de cercetare penală muşamalizează sesizări, bazate pe aprecieri personale, fără niciun suport probator, nu conferă automat date sau indicii cu privire la săvârşirea unor fapte penale şi nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a unor persoane care au dispus anumite măsuri în dosarele ce-l vizau pe petent.

În speţă, judecătorul de cameră preliminară nu identifică acte de conduită cu aparente conotaţii ilicite care să poată fi circumscrise unor fapte prevăzute de legea penală, în condiţiile în care, aşa cum a reţinut şi procurorul de caz, faptele reclamate nu au fost descrise suficient pentru a fi calificate din punct de vedere penal, reluând în cuprinsul sesizărilor sale unele aspecte deja clasate.

Criticile petentului reiau în esenţă aspectele invocate în plângerile penale adresate parchetului şi au făcut obiectul analizei acestora, iar în această etapă procesuală nu s-au dovedit elemente noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea la care a ajuns procurorul de caz.

Pentru aceste considerente, se apreciază că plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din 13 septembrie 2024, în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 188/II/2/2024 din 08 octombrie 2024 a aceleiaşi unităţi de parchet este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va dispune obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din 13 septembrie 2024, în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 188/II/2/2024 din 08 octombrie 2024 a aceleiaşi unităţi de parchet.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 04 decembrie 2024.