Disproportionate preventive sequestration of real property to secure minor civil damages award in criminal case for bodily harm.

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 451 din 11.04.2024 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2023, în baza art. 193 alin. (2) C. pen. rap. la art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 2 (două) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 alin. (1) C. pen., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii, potrivit art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Constanţa sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria/Consiliul Local al mun. Constanţa sau la Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii Constanţa, pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligaţiilor să se realizeze de către Serviciul de Probaţiune Constanţa.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 19 alin. (1) C. proc. pen. corob. cu art. 1357 şi urm. C. civ., a fost admisă acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 5000 RON, către partea civilă B. (prin reprezentanţi legali), cu titlu de daune morale.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 1020 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 2.000 RON, din care 1.000 RON aferente urmăririi penale şi 1.000 RON aferente fazei camerei preliminare şi judecăţii.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, solicitând, în esenţă, să se dispună luarea măsurilor asigurătorii obligatorii, prev. de dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen., raportat la capacitatea de exerciţiu a persoanei vătămate şi având în vedere că a existat o obligare pe latură civilă.

De asemenea, a formulat apel şi inculpatul A., invocând netemeinicia hotărârii, însă apelul a fost retras în şedinţa publică din data de 26.09.2024, din faţa Curţii de apel Constanţa.

Prin decizia penală nr. 1030/P din 07 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 451 din 11.04.2024 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2023, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, s-a dispus, în baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpatului A. pentru repararea pagubei produse prin infracţiune, respectiv până la concurenţa sumei de 5.000 RON.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că inculpatul A. a recunoscut acuzaţiile care i se aduc, constând în aceea că, la data de 06.05.2021, în jurul orei 20:00, a lovit-o pe persoana vătămată B. (12 ani), în timp ce se aflau în faţa blocului AV32 situat pe Aleea x, mun. Constanţa, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

Analizând motivul de nelegalitate a sentinţei penale supuse analizei, invocat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, instanţa de apel a reţinut că solicitarea procurorului este întemeiată, constatându-se îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 249 C. proc. pen., măsura asiguratorie fiind obligatorie.

Astfel, Curtea a reţinut că, la termenul de judecată din data de 05.02.2024, înainte de începerea cercetării judecătoreşti pe fondul cauzei, în temeiul art. 19 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 20 alin. (1) C. proc. pen., reprezentantul Ministerului Public a precizat că exercită acţiunea civilă pentru persoana vătămată minoră şi a solicitat constituirea ca parte civilă cu suma de 5.000 (cinci mii) RON, reprezentând daune morale.

Având în vedere dispoziţiile art. 249 C. proc. pen. şi întrucât există o constituire legală de parte civilă ce a fost admisă, pentru a garanta repararea pagubei produse prin infracţiune, respectiv acoperirea sumei de 5.000 RON (cu titlu de daune morale, asupra cărora a fost formulată cererea de instituire a măsurilor asiguratorii) ce se cuvine părţii civile, Curtea a apreciat că este necesară instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile identificabile ale inculpatului, până la concurenţa sumei menţionate şi acordate cu titlu de despăgubiri prin hotărârea apelată, importanţa asigurării executării eficiente a dispoziţiilor pe latura civilă din cuprinsul sentinţei apelate excedând dreptului inculpatului de a se bucura de toate atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor deţinute.

Împotriva dispoziţiei privind instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile aparţinând acestuia, din cuprinsul deciziei penale nr. 1030/P din 07 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, în termen legal, a formulat contestaţie inculpatul A., susţinând că poate plăti întreaga sumă la care a fost obligat cu titlul de daune morale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 04 decembrie 2024, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu completului nr. 7, cu primul termen de judecată la 10 decembrie 2024.

La acest termen, cauza a fost amânată, în raport cu aspectele învederate de către contestatorul inculpat A. prin motivele de contestaţie, în sensul că are toate mijloacele necesare pentru a plăti daunele morale stabilite în sarcina sa, pentru a-i acorda posibilitatea să facă dovada plăţii acestora.

La următorul termen de judecată, 28 ianuarie 2025, deşi legal citat, contestatorul inculpat nu s-a prezentat în instanţă pentru a susţine calea de atac şi nici nu a fost reprezentant de un apărător ales, întrucât asistenţa juridică a acestuia nu este obligatorie.

Examinând contestaţia formulată de inculpatul A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prealabil, trebuie subliniat că art. 2501 alin. (4) C. proc. pen. prevede posibilitatea formulării contestaţiei împotriva măsurilor asigurătorii dispuse pentru prima dată prin hotărârea instanţei de apel.

De asemenea, reglementând condiţiile generale pentru luarea măsurilor asiguratorii, dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., prevăd că procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora (alin. (5).

Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi, în mod particular, cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

În principiu, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organelor judiciare, însă există situaţii în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepţie, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere fie natura şi gravitatea faptelor comise, fie consecinţele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecţi pasivi. O astfel de excepţie este cea reglementată prin art. 249 alin. (7) C. proc. pen., potrivit căruia "măsurile asiguratorii luate în condiţiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă".

Aceasta înseamnă că, în cazul infracţiunilor comise împotriva unei persoane vătămate lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, fiind justificată de consecinţele asupra acestor categorii vulnerabile de subiecţi pasivi. În acest caz particular, organele judiciare rămân ţinute să evalueze, însă, în continuare, celelalte cerinţe normative obligatorii pentru dispunerea măsurii asigurătorii, referitoare la categoria de bunuri supuse indisponibilizării, valoarea probabilă a sumelor până la concurenţa cărora se instituie măsura şi finalitatea acesteia, astfel cum rezultă din enumerarea alternativă prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen.

Aşadar, criteriul proporţionalităţii dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a reţinut, în motivarea Deciziei nr. 19 din 16 octombrie 2017 (publicată în M.Of. nr. 953 din 4 decembrie 2017) că "instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)".

Examinând, în raport cu aceste considerente, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 451 din 11.04.2024 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2023, la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 2 (două) luni, cu suspendarea executării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen. constând în aceea că la data de 06.05.2021, în jurul orei 20:00, a lovit-o pe persoana vătămată B. (12 ani), în timp ce se aflau în faţa blocului AV32 situat pe Aleea x, mun. Constanţa, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. Prin aceeaşi hotărâre, a fost admisă acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 5000 RON, către partea civilă B. (prin reprezentanţi legali), cu titlu de daune morale.

Prin decizia penală nr. 1030/P din 07 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 451 din 11.04.2024 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2023, a fost desfiinţată, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, s-a dispus, în baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpatului A. pentru repararea pagubei produse prin infracţiune, respectiv până la concurenţa sumei de 5.000 RON, reţinând, în esenţă, că sunt îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 249 C. proc. pen., măsura asiguratorie fiind obligatorie.

În acest context, Înalta Curte subliniază că, în cauză, necesitatea dispunerii măsurii asigurătorii îşi găseşte izvor chiar în lege [art. 249 alin. (7) C. proc. pen..], aşa cum în mod corect, de altfel, a reţinut şi instanţa de apel, însă caracterul obligatoriu al sechestrului trebuie analizat prin raportare la dispoziţiile art. 249 C. proc. pen., dispunerea acestuia fiind legală doar dacă sunt respectate şi condiţiile impuse de cadrul normativ general în materie de măsuri asigurătorii. Altfel spus, dispoziţiile speciale [art. 249 alin. (7) C. proc. pen..] trebuie raportate la cele generale, fiind necesară satisfacerea cerinţelor impuse de art. 249 alin. (1) C. proc. pen., respectiv exigenţele de proporţionalitate dintre scopul urmărit prin instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate.

Or, în speţă, contrar celor reţinute de instanţa de apel, exigenţele de proporţionalitate cu scopul urmărit prin dispunerea măsurii nu sunt îndeplinite, având în vedere disproporţia vădită între valoarea bunului sechestrat (un apartament cu două camere situat în mun. Constanţa) şi suma de 5000 RON, până la concurenţa căreia s-a instituit respectiva măsură.

În acest sens, se observă că, prin încheierea nr. 325731 din 13 noiembrie 2024 emisă de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa a fost admisă cererea cu privire la imobilul cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară x UAT Constanţa având proprietari pe A. şi C., în cotă de 1/1 şi s-a înscris măsura asiguratorie a sechestrului asigurator în baza dispozitivului deciziei penale nr. 1030/P din 07 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2023 pentru recuperarea pagubei până la concurenţa sumei de 5000 RON, în sarcina inculpatului A..

Aşadar, consecinţele pe care măsura asiguratorie le produce asupra contestatorului depăşeşc efectele normale ale unei astfel de măsuri procesuale, dată fiind discrepanţa evidentă dintre valoarea imobilului sechestrat (apartament cu două camere situat în mun. Constanţa) şi suma până la concurenţa căreia s-a instituit respectiva măsură (5000 RON), cu atât mai mult cu cât nu există niciun indiciu că inculpatul nu îşi va achita obligaţiile civile sau că va sustrage bunul, lipsa justului echilibru între satisfacerea interesului public şi protecţia dreptului de proprietate indicând o ingerinţă în exercitarea acestui drept fundamental, inculpatul suportând o sarcină disproporţionată şi excesivă, ceea ce contravine prevederilor art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 par. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului, precum şi art. 53 alin. (2) din Constituţia României.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva dispoziţiei privind instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile aparţinând acestuia, din cuprinsul deciziei penale nr. 1030/P din 07 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, va desfiinţa, în parte, decizia penală contestată şi rejudecând, va înlătura dispoziţia de instituire a măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpatului A. pentru repararea pagubei produse prin infracţiune, respectiv până la concurenţa sumei de 5000 RON.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul B., în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva dispoziţiei privind instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile aparţinând acestuia, din cuprinsul deciziei penale nr. 1030/P din 07 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

Desfiinţează în parte decizia penală contestată şi rejudecând:

Înlătură dispoziţia de instituire a măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpatului A. pentru repararea pagubei produse prin infracţiune, respectiv până la concurenţa sumei de 5000 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul B., în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2025.