Withdrawal of contest in annulment against non-appealable admissibility ruling under Art. 431 C. proc. pen.

Şedinţa publică din data de 05 martie 2025

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1380 din data de 13 decembrie 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva S.p.623 din data de 8.10.2024 a Judecătoriei Rădăuţi.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că prin sentinţa penală nr. 623 din data de 08.10.2024 a Judecătoriei Rădăuţi, în baza art. 431 rap. la art. 426 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anularea sentinţei penale nr. 226 din data de 20.03.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Rădăuţi, rămasă definitivă prin neapelare, formulată de către condamnatul A..

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorească, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Rădăuţi la data de 15 iulie 2024, condamnatul-contestator A. a formulat contestaţie în anulare cu privire la sentinţa penală nr. 226 din data de 20.03.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Rădăuţi, rămasă definitivă prin neapelare.

În motivarea cererii, condamnatul-contestator a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, invocând prevederile art. 426 lit. i) din C. proc. pen. raportat la art. 431 din C. proc. pen., în sensul existenţei a două hotărâri de condamnare pentru aceeaşi infracţiune.

În fapt, contestatorul-condamnat a arătat faptul că prin sentinţa penală nr. 226 din data de 20.03.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Rădăuţi, rămasă definitivă prin neapelare a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de "conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere", faptă prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (1) din C. pen., această infracţiune făcând obiectul dosarului penal nr. x/2023 al Judecătoriei Botoşani.

Admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare a fost analizată de instanţă conform art. 431 C. proc. pen., în cameră de consiliu, cu citarea condamnatului, asistarea acestuia de către un apărător din oficiu, fiind ataşat la dosarul cauzei, dosarul nr. x/2023, sentinţa penală nr. 796 din data de 07.06.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Botoşani, rămasă definitivă prin necontestare şi încheierea de îndreptare eroare materială din data de 14.06.2023 a Judecătoriei Botoşani, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Din analiza materialului probator, prima instanţă a constatat că prin sentinţa penală nr. 226 din data de 20.03.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Rădăuţi, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

De asemenea, ca urmare a contopirilor efectuate cu pedepsele aplicate prin condamnările anterioare ale inculpatului, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă cumulată de 3 (trei) ani, o lună şi 10 (zile) închisoare, în regim de penitenciar, iar în baza art. 72 din C. pen., s-a dedus durata executată ca arestare preventivă în Marea Britanie începând din data de 12.11.2022 şi până la data de 20.12.2022 şi de la data de 20.12.22 la zi, deducere dispusă prin sentinţa penală nr. 796/07.06.2023 a Judecătoriei Botoşani, în dosarul nr. x/2023, definitivă prin necontestare la data de 27 iunie 2023.

Prin sentinţa penală nr. 796 din data de 07.06.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Botoşani, rămasă definitivă prin neapelare, având ca obiect contestaţie la executare, s-a dispus deducerea din pedeapsa de 2 (doi) ani, 9 (nouă) luni şi 10 (zece) zile închisoare aplicată contestatorului prin sentinţa penală nr. 534 din 11.10.2021, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 290/15.03.2022 a Curţii de Apel Suceava, perioada arestării preventive din Marea Britanie în baza mandatului de arestare nr. x/2021, respectiv de la 12.11.2022 la 20.12.2022 şi perioada deja executată din pedeapsă, respectiv de la 20.12.2022 la zi.

Analizând cererea condamnatului-contestator, instanţa a constatat că nu este incident cazul prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen.

Pentru incidenţa acestuia trebuie să existe două hotărâri definitive în care aceeaşi persoană a fost judecată pentru aceeaşi faptă materială (identitate de persoană şi obiect), condiţie care nu este îndeplinită în cauză, lipsind identitatea de obiect.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat apel, printr-o menţiune inserată pe dovada de comunicare, contestatorul A., cum astfel reiese de la dosar, fără a motiva în fapt sau în drept.

La termenul din data de 13.12.2024, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac promovate de către contestator.

Examinând apelul cu prioritate sub aspectul admisibilităţii, Curtea a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 408 C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului se poate exercita numai atunci când legea prevede expres. Acelaşi act normativ reglementează care sunt hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea lor. Totodată, Curtea a reţinut că normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Referitor la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, în jurisprudenţa instanţei supreme, prin decizia nr. 5/HP din 4 martie 2015, publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că: În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 C. proc. pen.: a) dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate; b) spre deosebire de dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora "sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Aşadar, împotriva hotărârii pronunţate în procedura admisibilităţii în principiu, respinsă ca inadmisibilă, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac (apel sau contestaţie).

Împotriva deciziei nr. 1380 din data de 13 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub nr. x/2024, fiind stabilit termen la data de 05 martie 2025.

La data de 17 februarie 2025, contestatorul a transmis la dosarul cauzei o cerere prin care a arătat că îşi retrage calea de atac exercitată.

Înalta Curte constată că până la închiderea dezbaterilor la instanţa învestită cu judecarea apelului, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage orice cale de atac, implicit apelul formulat, în considerarea principiului disponibilităţii. Retragerea trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie personală (efectuată direct de parte sau prin mandatar special), clară, expresă, neechivocă, iar dacă partea se află în stare de deţinere, este necesară ca declaraţia să fie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei.

În acest sens, Înalta Curte, văzând pe de o parte, cererea contestatorului, în sensul retragerii apelului exercitat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii (partea care a exercitat o cale de atac fie ordinară, fie extraordinară poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor), urmează să ia act de poziţia părţii.

Aşadar, dând eficienţă principiului disponibilităţii şi dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, Înalta Curte, va lua act de retragerea contestaţiei în anulare formulate de către contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1380 din data de 13 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei în anulare formulate de către contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1380 din data de 13 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 05 martie 2025.