Civil party’s execution challenge rejected as disguised merits appeal; prior award stands with costs.

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 19.11.2024, sub nr. x/2024 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestaţia la executare formulată de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Brăila.

Cauza a fost repartizată completului de judecată care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită, respectiv decizia nr. 234/A din data de 19 septembrie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

Contestaţia la executare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22, art. 443 alin. (1)-(3), art. 445 din C. proc. civ. şi Legea nr. 500/2002.

În motivele de contestaţie formulate în scris, partea civilă a solicitat lămurirea dispozitivului cu privire la latura civilă a cauzei, susţinând că, prin cererea de constituire parte civilă nr. 21083/03.09.2019 formulată în dosarul nr. x/2015, transmisă către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie- DI.I.C.O.T. Structura Centrală, CAS Brăila, în calitate de parte civilă, a solicitat recuperarea întregului prejudiciu stabilit de către DI.I.C.O.T. în sarcina inculpatei A., cât şi plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere până la data plăţii efective a prejudiciului în conformitate cu prevederile art. 731 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.

A mai arătat că prin sentinţa penală nr. 83/F/29.06.2023, Curtea de Apel Galaţi a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat pe inculpata A. la plata sumei de 2.065.665,54 RON către partea civilă CAS Brăila, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data plăţii efective, reprezentând prejudiciul cauzat prin avizarea decontării de prescripţii fictive pentru medicamentul Vfend.

Prin decizia nr. 234/A/19.09.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 83/F/29.06.2023 apelată, sub aspectul laturii civile şi al cheltuielilor judiciare, şi, în rejudecare s-au dispus următoarele: "obligă pe inculpata A. la plata sumei de 3.822.205,09 RON la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plăţii efective, către partea civilă CAS Brăila".

Or, CAS Brăila, în calitate de parte civilă în dosarul nr. x/2019, a formulat cerere de constituire parte civilă prin care a solicitat obligarea inculpatei la achitarea întregului prejudiciu potrivit dispoziţiilor art. 1357 şi art. 1381 din C. civ. coroborate cu dipoz. art. 731 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare. În acest sens, în temeiul art. 731, CAS Brăila a solicitat obligarea inculpatei la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere "calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până s-au recuperat sumele".

Prin urmare, partea civilă a apreciat că se impune lămurirea cu privire la înţelesul, întinderea şi modalitatea de aplicare a deciziei nr. 234/A/2024, în sensul stabilirii în mod corect a cadrului legal (art. 731 din Legea 500/2002 sau, după caz, O.G. nr. 13/2011) în baza căruia se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere/dobânda legală, având în vedere că s-a început procedura executării silite a condamnatei.

Analizând contestaţia la executare formulată de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Brăila, în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale cu relevanţă în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", nelămurirea sau împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, astfel încât nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Ca urmare, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - caz de contestaţie la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., invocat în cauză trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăşi valabilitatea acesteia în privinţa soluţiei pe care o conţine, care a intrat în puterea lucrului judecat.

Or, analizând cererea de contestaţie la executare de faţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de partea civilă nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, astfel cum prevăd dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte reţine că prin cererea formulată, partea civilă a criticat în fapt împrejurarea că în apel a fost modificată soluţia instanţei de fond sub aspectul laturii civile a cauzei, apreciind că a fost înlăturată în mod nelegal dispoziţia de obligare a condamnatei A. la plata penalităţilor de întârziere.

Prin urmare, se constată că, prin demersul iniţiat, partea civilă nu urmăreşte soluţionarea unui incident ivit în cursul executării hotărârii definitive, ci îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul în care instanţa de apel a soluţionat latura civilă a cauzei, prin înlăturarea obligaţiei de plată a penalităţilor de întârziere reţinute în sarcina condamnatei de către instanţa de fond, critici ce nu se circumscriu cazului de contestaţie la executare invocat şi nu pot fi lămurite pe calea contestaţiei la executare.

De altfel, în cuprinsul deciziei a cărei lămurire se solicită, s-au reţinut în mod expres următoarele: "Înalta Curte constată că prima instanţă a obligat pe inculpată la plata penalităţilor de întârziere, deşi partea civilă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Brăila a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 3.975.011,77 RON, la care să fie calculate dobânzi până la data plăţii efective, ulterior a majorat pretenţiile civile cu suma de 3.917,72 RON şi dobânda calculată până la data plăţii efective, iar în faţa primei instanţe a arătat că îşi menţine constituirea de parte civilă în sumă de 3.978.929,49 RON, la care se adaugă dobânzi până la data plăţii efective . Ca atare, prima instanţă a obligat inculpata la plata penalităţilor de întârziere în lipsa unei astfel de cereri, or, acţiunea civilă în procesul penal este guvernată de principiul disponibilităţii, această obligaţie excedând limitelor în care instanţa a fost învestită, fără a se impune o analiză asupra caracterului fondat al penalităţilor solicitate."

În subsidiar, instanţa de apel a reţinut, de asemenea, că în cauză nu este incidentă răspunderea contractuală a condamnatei A., după cum urmează: "Procedând la reevaluarea condiţiilor răspunderii civile delictuale, se impune a reaminti că acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect, potrivit art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, iar repararea prejudiciului se face potrivit legii civile - art. 19 alin. (5) din C. proc. pen.

Raportându-ne la dispoziţiile legii civile, art. 1349 şi urm. C. civ., acţiunea civilă exercitată în procesul penal este fondată şi impune obligarea la plata de despăgubiri atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: fapta penală există şi a cauzat un prejudiciu material sau moral, între fapta săvârşită şi prejudiciul cerut a fi acoperit să existe legătură de cauzalitate, prejudiciul trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

Ca atare, având în vedere caracterul accesoriu al acţiunii civile, pretenţiile părţii civile trebuie circumstanţiate acţiunii penale, acţiunea civilă neputând fi decât una ex delictu, fapta pentru care a fost exercitată acţiunea penală constituind şi fapta delictuală generatoare de prejudiciu care antrenează răspunderea civilă delictuală.

O primă consecinţă a caracterului accesoriu al acţiunii civile în procesul penal este aceea că, chiar şi atunci când comiterea unor infracţiuni este circumstanţiată unor raporturi contractuale -în cazul inculpatei, contractul de management-, acţiunea civilă ce se poate exercita în cadrul procesului penal este numai aceea având ca temei fapta ilicită, iar nu dispoziţiile contractului, instanţa penală fiind competentă a soluţiona exclusiv raportul juridic civil delictual, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

Aşadar, criticile formulate de inculpată şi de partea civilă ce antamează alte forme de răspundere civilă a inculpatei derivând din calitatea sa de director al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Brăila sunt nefondate, excedând limitelor în care instanţa penală este abilitată a soluţiona latura civilă, chestiune asumată de partea civilă prin opţiunea sa de a exercita acţiunea civilă în procesul penal şi, ca atare, nu vor face obiectul analizei în prezentul apel. Sub acest aspect, trebuie menţionat că prevederea legală cuprinsă în art. 19 alin. (1) din C. proc. pen. constituie o derogare expresă de la regula potrivit căreia răspunderea contractuală prevalează, derogare permisă de dispoziţiile art. 1350 alin. (3) din C. civ. potrivit cărora "dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile".

Cea de-a doua consecinţă a caracterului accesoriu al acţiunii civile exercitate în procesul penal este aceea a condiţionalităţii ca între fapta care face obiectul acţiunii penale şi prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate. Din această perspectivă se observă că singura infracţiune dintre cele pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., susceptibilă de a da naştere dreptului la repararea prejudiciului în procesul penal, este infracţiunea de fraudă informatică prevăzută de art. 249 din C. pen., infracţiune de rezultat, tipicitatea faptei presupunând în mod necesar cauzarea unui prejudiciu patrimonial, o pagubă în patrimoniul persoanei vătămate, corelativ cu beneficiul material urmărit de făptuitor prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice într-un sistem informatic, instanţa de apel urmând a statua în aceste limite determinate de apelurile părţilor astfel cum au fost declarate, alegaţiile inculpatei privind chestiuni tranşate în mod definitiv nefiind susceptibile a declanşa controlul judiciar în prezentul apel. De altfel, chiar inculpata a arătat în motivele scrise de apel că infracţiunea de fraudă informatică este singura infracţiune de rezultat şi "singura ce trebuie analizată".". (paginile 23-34 din decizia instanţei de apel)

În contextul normativ şi factual al cauzei, se constată că hotărârea supusă executării este formulată clar şi fără echivoc, problematica penalităţilor fiind analizată şi soluţionată definitiv, fără ambiguităţi ce ar putea afecta executarea hotărârii, iar contestaţia la executare formulată de partea civilă constituie, în concret, o cale de atac deghizată împotriva unei decizii definitive pronunţate în apel.

Înalta Curtea reaminteşte că pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. nu se poate modifica hotărârea judecătorească definitivă, contestatorul neputându-se referi la aspecte de fond de natură să afecteze hotărârea ce se execută, care formează obiectul exclusiv al judecăţii în fond a cauzei, în căile ordinare sau extraordinare de atac. Acest caz de contestaţie la executare se referă doar la nelămuriri ivite cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, cauzate, în cele mai multe situaţii, de redactarea greşită a dispozitivului hotărârii sau împiedicări la executare care trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea hotărârii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Brăila împotriva deciziei nr. 234/A din data de 19 septembrie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în cuantum de 360 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Brăila împotriva deciziei nr. 234/A din data de 19 septembrie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă pe contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în cuantum de 360 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2025.