Criminal complaint against magistrate rejected for lack of specific factual description and res judicata protection of final judicial decision

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra plângerii de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele: a. Prin ordonanţa din data de 10 ianuarie 2024 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut, în esenţă că, în cuprinsul plângerii formulate de petentul A., nu au fost descrise fapte concrete ce ar putea fi elementele materiale ale infracţiunilor invocate doar ca denumire, pretins comise de magistraţi. De asemenea, a arătat că, în cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale, iar, faţă de conţinutul faptelor învederate nu s-a impus audierea petentului care, în realitate, a încercat o cale de atac, prin plângere penală, împotriva hotărârii judecătoreşti definitive pe care a criticat-o.

În continuare, procurorul de caz a mai reţinut că, la sesizare, petentul a ataşat extrase ale art. 98 din Legea nr. 303/2004, ce nu mai este în vigoare, ce reglementa răspunderea penală a magistraţilor şi abaterile disciplinare, rezultând, din chiar maniera de argumentare că nu a învederat fapte concrete ce ar putea fi infracţiuni, ci pretinse abateri disciplinare şi norme juridice din C. proc. pen., precum şi încheierea din 03.04.2023 din dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală, prin care s-a respins, definitiv, plângerea formulată de acelaşi petent împotriva ordonanţei de clasare nr. 195/2022 din 28.12.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Astfel, s-a apreciat că, petentul a dorit cenzurarea, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei a hotărârii judecătoreşti definitive, fiind evident că organele de urmărire penală din speţa de faţă nu au ca atribuţii infirmarea sau cenzurarea încheierii ce a fost contestată pe calea plângerii penale.

În acest context, s-a reţinut că nu reprezintă descrieri ale unor fapte concrete ce ar putea fi infracţiuni care să poată fi cercetate într-un dosar penal afirmaţiile petentului că s-ar fi constituit un grup infracţional organizat format din magistraţi, că aceştia se apără reciproc între ei şi apără, de peste şase ani, grupul infracţional organizat de reprezentanţii S.C. B. S.A., că judecătorul C. a acordat dreptul procurorului de a dispune disjungerea cauzei şi că prin acestea au fost comise infracţiunile de înşelăciune, abuz în serviciu şi favorizarea făptuitorului. Astfel, menţiunile din plângerea penală de la dosar nu conţin descrieri de fapte concrete ce ar putea fi infracţiuni comise de magistraţi.

Tot astfel, procurorul de caz a apreciat că nu reprezintă descrieri de fapte concrete ce ar putea fi infracţiuni, repetarea de către petent a argumentelor din cauza penală în care s-a dispus clasarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, ce a rămas definitivă prin încheierea ce a fost contestată în speţa de faţă, rezultând dorinţa petentului de cercetare, încă o dată, a faptelor respective cu privire la S.C. B. S.A. şi intenţia de admitere, în favoarea petentului, a pretenţiilor civile asupra cărora prezenta unitate de parchet nu are în competenţă dreptul de a se pronunţa.

b. Împotriva ordonanţei de clasare a formulat plângere petentul A., în condiţile prevăzute de art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

c. Prin ordonanţa nr. 23/II/2/2024 din 19 februarie 2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 548/P/2023 din 10 ianuarie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, constatându-se că dispoziţia de clasare este legală şi temeinică.

În argumentare, s-a reţinut că, pentru a avea aptitudinea de a învesti organele judiciare, în scopul justei calificări a cererii, dar şi a stabilirii cadrului procesual, actul de sesizare trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 289 alin. (2) din C. proc. pen.. Or, din analiza conţinutului actului de sesizare formulat de petent, rezultă că nu sunt întrunite condiţiile de fond esenţiale ale descrierii.

Astfel, procurorul şef a arătat că, descrierea faptei, condiţie de fond esenţială a sesizării, presupune indicarea unor elemente şi împrejurări de fapt care se pot circumscrie sferei ilicitului penal şi care pot conduce la angajarea răspunderii penale a făptuitorilor, condiţie ce decurge din obiectul urmăririi penale care, potrivit dispoziţiilor art. 285 din C. proc. pen. constă în "strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".

Ca atare, actul de sesizare care nu cuprinde o descriere clară şi coerentă a situaţiei de fapt, nu are aptitudinea de a învesti organele de urmărire penală în vederea exercitării competenţei funcţionale a acestora.

d. Nemulţumit de această soluţie, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., în termen legal, petentul A. a formulat plângere împotriva ordonanţei din data de 10 ianuarie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023.

În motivarea plângerii, petentul a expus conţinutul dispoziţiilor legale pe care le-a apreciat a fi incidente în cauză, solicitând invalidarea soluţiei de clasare, administrarea probelor propuse, cu consecinţa trimiterii în judecată a magistratului judecător C. pentru încălcarea prevederilor art. 265-281 din Legea nr. 303/2022 şi comiterea infracţiunilor de înşelăciune prev. de ar. 244 din C. pen., abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen., favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen. şi aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 367 din C. pen.

e. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător C29 C. pen.

Urmare a diligenţelor instanţei, a fost ataşat dosarul nr. x/2023 şi lucrarea nr. 2093/VIII-1/2023 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

La termenul din 31 octombrie 2024, s-au luat concluziile petentului şi ale reprezentantul Ministerului Public pe fondul plângerii, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei încheieri.

Analizând plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare sus-menţionate, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Prioritar, se constată că plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară a fost formulată în termenul legal, prevăzut de art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., deoarece ordonanţa nr. 23/II/2/2024 din 19 februarie 2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a fost comunicată în mod legal petentului A., cu respectarea dispoziţiilor art. 257 alin. (5) raportat la art. 264 alin. (1) din C. proc. pen.. În acest sens, se reţine că ordonanţa anterior indicată i-a fost comunicată petentului la data de 20 februarie 2024 pe e-mail, deşi nu existase un acord prealabil al acestuia pentru comunicarea actului procedural în această modalitate.

Analizând plângerea, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi reţine că acuzaţiile aduse de petentul A. magistratului judecător C. în cauza de faţă vizează modalitatea de soluţionare a dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală, prin încheierea nr. 14 din data de 03 aprilie 2023.

În argumentarea plângerii, petentul a susţinut că, demersul intimatei judecător C., care a acordat dreptul procurorului de a dispune disjungerea cauzei se constituie în infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 244 din C. pen., abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen. şi favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen. şi, deoarece este vorba despre mai mulţi magistraţi care ar apăra interesele infracţionale ale unui alt grup infracţional, a susţinut că ar fi vorba şi despre aderarea la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 din C. pen.

Petentul a mai susţinut că, deşi a indicat infracţiunile ce trebuiau cercetate şi probele ce se impunea a fi administrate, intimata judecător de cameră preliminară C. a acceptat clasarea cauzei, fără ca dosarul să conţină niciun fel de lucrare efectuată de organele de urmărire penală.

Criticile petentului privesc, aşadar, în esenţă, modalitatea de soluţionare a dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală, prin care, prin încheierea nr. 14/CCP din data de 03 aprilie 2023, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petenţii A. şi D. împotriva ordonanţei nr. 195/P/2022 din data de 28 decembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, menţinută prin ordonanţa nr. 8/II/2/2023 din data de 06 februarie 2023 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov. Petentul a apreciat că, din analiza situaţiei de fapt şi de drept din dosarul antemenţionat se observă încălcarea abuzivă a legii, de către magistratul judecător, în dispunerea soluţiei expuse.

În acest context, judecătorul de cameră preliminară reţine că petentul a criticat fundamentul soluţiei dispuse de intimată cu privire la plângerea formulată de acesta, fără a se invoca, însă, un minim de elemente obiective care să releve, distinct de soluţia propriu-zisă, în ce a constat acţiunea sau inacţiunea pretins ilicită, concret imputată intimatei.

Prin ordonanţa ce face obiectul verificării în prezentul demers procesual, procurorul de caz a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., clasarea cauzei, constatând că cererea petentului nu întruneşte condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării.

Aşa cum s-a reţinut în anterioritate, petentul A. contestă această soluţie, susţinând că, în condiţiile în care a constatat că plângerea sa nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege, procurorul era abilitat să stabilească încadrarea juridică a faptelor sesizate şi să administreze probe.

Evaluând aceste susţineri, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că susţinerile petentului A. sunt neîntemeiate.

Plângerea, ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală, este reglementată în cuprinsul art. 289 din C. proc. pen., care, în alin. (1) stabileşte că aceasta este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.

Reglementând conţinutul plângerii, alin. (2) al aceluiaşi text de lege stabileşte în mod riguros că, alături de datele cerute pentru identificarea persoanei fizice - numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului - sau a persoanei juridice - denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comer­ţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional care formulează plângerea, aceasta trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei care formează obiectul ei, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.

Altfel spus, pentru a putea constitui un mijloc prin care organul de urmărire penală ia cunoştinţă despre comiterea unei infracţiuni, plângerea trebuie să cuprindă o descriere adecvată a faptei, într-o modalitate care să permită determinarea cu precizie a limitelor învestirii organului de urmărire penală. Prin urmare, descrierea trebuie să includă data faptei, împrejurările în care a fost săvârşită şi urmarea produsă, dar şi prezumtivul făptuitor, într-o manieră cât mai precisă, astfel încât organul judiciar să poată determina dacă este împlinit termenul de prescripţie, dacă fapta este prevăzută de legea penală ori dacă există interes public în urmărirea acesteia.

În contextul acestor consideraţii teoretice, analizând plângerea formulată de petent, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată, similar procurorului de caz că aceasta nu îndeplineşte nici condiţiile de formă, dar nici cele de fond anterior menţionate.

În acest sens reţine că, în afara datelor sale de identificare, în cuprinsul niciuneia dintre cele două cereri, petentul nu descrie, în parametri obiectivi şi verificabili, în ce constau, în concret, faptele reclamate, când se presupune că au fost comise şi în ce împrejurări, respectiv mijloacele de probă care le-ar proba.

Astfel în cuprinsul plângerii formulate, petentul invocă pasaje din considerentele încheierii din data de 3 aprilie 2023 pronunţată de intimata judecător C., susţinând că s-ar fi constituit un grup infracţional organizat format din magistraţi care ar apăra interesele altor grupuri infracţionale, intimata judecător acordând dreptul procurorului de a dispune disjungerea cauzei şi că astfel, au fost comise infracţiunile de înşelăciune, abuz în serviciu şi favorizarea făptuitorului.

În raport cu aceste menţiuni, plângerea formulată de petentul A., ce face obiectul dosarului nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, nu îndeplineşte condiţiile de fond şi formă prevăzute de lege, ceea ce atraga incidenţa dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., care sancţionează o astfel de neregularitate a sesizării cu soluţia de clasare a cauzei.

Susţinerile petentului, în sensul că procurorul avea obligaţia să stabilească încadrarea juridică şi să administreze probe, sunt neîntemeiate.

Textul de lege invocat statuează asupra posibilităţii restituirii, pe cale administrativă, către petiţionar, a plângerii/denunţului, în vederea completării, numai în măsura în care sesizarea nu îndeplineşte fie condiţiile de fond, fie condiţiile de formă impuse de lege.

În cazul în care sesizarea nu îndeplineşte nici condiţiile de fond şi nici cele de formă, aceasta intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., care impun dispunerea unei soluţii de clasare în această ultimă ipoteză.

De altfel, distinct de o atare constatare, judecătorul de cameră preliminară reţine că, în esenţă, petentul A. este nemulţumit de soluţia dată în dosarul de urmărire penală nr. 195/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, soluţie menţinută prin încheierea nr. 14/CCP din data de 3 aprilie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală (prin respingerea ca nefondată a plângerii formulate), însă hotărârile judecătoreşti definitive se bucură de autoritate de lucru judecat, ceea ce exclude iniţierea unui demers procesul paralel menit a determina organul judiciar penal să se substituie, practic, instanţelor competente şi să repună în discuţie legalitatea şi temeinicia soluţiilor definitive dispuse.

Cenzurarea soluţiilor dispuse de magistraţi - procurori sau judecători - se poate realiza numai în formele şi procedurile prevăzute de lege, respectiv prin exercitarea căilor de atac prevăzute de legiuitor, iar nu prin intermediul unui proces penal declanşat ca urmare a formulării unei plângeri penale împotriva respectivilor magistraţi.

Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 10 ianuarie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea petentului la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 10 ianuarie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 31 octombrie 2024.